de Sorin Cehan
La sărbătorirea Zilei Naţionale a României la Roma, organizată de Asociaţia Românilor din Italia pe 27 noiembrie, a participat însuşi primarul Romei, cu un mesaj extrem de prietenos faţă de români. Din programul extrem de încărcat, Gianni Alemanno şi-a găsit timp să vină la teatrul Tendastrisce şi să-i salute pe români.
De necrezut, Ambasada României n-a găsit timp. Nu numai că nu a trimis niciun reprezentant la cea mai mare sărbătoare de 1 Decembrie organizată vreodată la Roma şi în Italia, dar a refuzat şi să acorde patronajul pentru această întâlnire. Acest lucru nu a trecut neobservat, mai mulţi reprezentanţi ai primăriei întrebându-se ce se întâmplă, de ce Ambasada se comportă cu ostilitate faţă de români.
Nu e prima dată când Ambasada boicotează manifestările Asociaţiei Românilor din Italia. Nu putem şti exact de ce Ambasadorul Răzvan Rusu procedează în acest fel, dar putem bănui. Pentru că ARI nu răspunde la comenzi şi îşi permite uneori să critice partidul aflat la putere în România? În acest caz, Ambasada nu este ceea ce ar trebui să fie, o instituţie apolitică. Pe vremuri, cei care nu erau de acord cu regimul, erau duşmani ai poporului şi trădători. Ambasada de la Roma, şi nu numai ea, se ocupă acum cu identificarea "duşmanilor poporului" şi izolarea lor? Este o ipoteză.
Înainte de 1989, ambasadele României, înţesate de securişti şi miliţieni, erau pentru românii emigraţi instituţii ostile. După 1989, ar fi trebuit să se schimbe situaţia, noul minister de Externe chiar are în statut sprijinirea românilor din străinătate.
În schimb, mulţi funcţionari trimişi la post, plătiţi din banii statului, se comportă la fel ca înainte de 1989. Ca şi cum instituţia ar fi a lor şi fac ce vor cu ea. Legătura dintre Ambasada României la Roma şi comunitate n-a fost niciodată foarte bună, dar niciodată n-a fost mai rea decât acum. Impresia făcută instituţiilor italiene este extrem de negativă. Lipsa Ambasadei de la acţiunile comunităţii, atunci când însuşi primarul Romei se deranjează să participe, este un comportament contrar intereselor comunităţii româneşti din Italia.
Indiferent ce ranchiună personală are Ambasadorul faţă de unii reprezentanţi ai comunităţii, diplomaţia îl obligă să îşi facă datoria instituţională. Altfel se delimitează două tabere: comunitatea noastră şi Ambasada lor. Să sperăm că lucrurile pot reveni la normalitate, altfel ceva la Ambasadă trebuie schimbat. Poate chiar Ambasadorul.
Citeşte şi:
