de Irena Cara
A trecut şi 1 decembrie. Încet încet, ni se fâlfâie tot mai puţin… tricolorul, pe care l-am afişat mai ales pe Facebook, unde ne înghesuim să spunem cât ne iubim ţara, ce tărâmuri de vis are ea şi, mai nou, să ne lăudăm cu personaje de pe vremea lui Pazvante Chioru' care au inventat insulina sau au luat nota 10 la olimpiada de gimnastică… în ziua de azi nu prea am avut cu ce ne lăuda, nu se mai nasc excelenţe.
Întâmplător, am urmărit pe internet nişte emisiuni de la televiziunile româneşti, chiar de 1 decembrie, şi am văzut că nici ei nu prea au material. Noroc cu Facebook. Au avut de unde alege mesaje mustind de patriotism, împodobite cu tricolorul României, în toate variantele sale de tonalităţi, doar în cele corecte nu. O singură nuanţă nu i-a fost încă dată albastrului din tricolorul nostru: turcoaz. Dar nu se scandalizează nimeni.
Din ţară au dat şi ei ce-au putut, dar mie mi-au rămas în minte două lucruri: unul e faptul că aproape nimeni n-a ştiut să răspundă la întrebarea "Ce se sărbătoreşte de 1 decembrie?" şi al doilea e… "Ciolaniada tradiţională". Da, da, chiar aşa era prezentată pomană de fasole cu ciolan! E incredibil: orice în România se reduce la potol şi a devenit… tradiţie! Deci, tradiţiile noastre ar fi: 1 decembrie - Ciolaniada, Crăciunul - tăierea porcului, Paştele - tăierea mielului. (Dar iubim animalele şi suntem împotriva eutaniasierii câinilor vagabonzi.) În rest, mai sunt diferitele pupări de moaşte cu sarmalele date de pomană anexate.
Un studiu făcut de ISRA Center ne spune că românii din România sunt patrioţi direct proporţional cu salariul - cu cât ai salariu mai mare, cu atât îţi iubeşti mai mult patria şi viceversa. Apoi bănăţenii şi muntenii sunt cei mai patrioţi (60 şi respectiv 50%), cel puţin aşa zic ei… Tinerii nu prea se omoară cu chestia asta, doar vreo 30% se declară patrioţi, pe când cei trecuţi de 50 de ani sunt mai mulţi un pic: 48%.
Este îngrijorător faptul că doar 4 persoane din 10 cred că patriotismul înseamnă a-ţi iubi ţara în mod necondiţionat, pe când restul crede că patriotismul se manifestă doar când ne simţim deranjaţi pentru că francezii ne iau la mişto sau italienii fac satiră pe pielea noastră. În ţară, românii se cred cel mai bine caracterizaţi de expresia "a face haz de necaz", pe când expresia "sunt mândru că sunt român" se situează pe ultimul loc.
Ar fi interesant de făcut un astfel de studiu şi printre românii din străinătate. La nivel declarativ, probabil s-ar declara patrioţi 99,99%, iar "sunt mândru că sunt român" s-ar afla în frunte, cu un asterisc, *"dar când alţii fură, violează şi ucid, mi-e ruşine".
Din partea mea, care nu mă omor cu fanioanele tricolore agăţate la toba de eşapament, cu sarmalele la Crăciun şi cu tahicardia la tot ce sună românesc, a afirma, din afara graniţelor, că îţi iubeşti ţara în mod necondiţionat e la fel de ipocrit ca atunci când afirmi că-ţi iubeşti nevasta, dar ai abandonat-o în mijlocul unei sesiuni de chimioterapie, pentru că nu-ţi mai poate satisface plăcerile bărbăteşti. Până-i trece!
Fiecare dintre noi a luat drumul străinătăţii pentru că în România n-a găsit mijlocul de a se realiza şi nu contează a cui e vina. Contează că am ales noi să ne abandonăm "soţia bolnavă de cancer", pentru că ne e mai aproape pielea decât cămaşa. Pentru că soţia poate să se zbată pân-o muri în mizeria ei. Atâta timp cât suntem departe şi ne-am luat casa şi maşina dorită, nouă ne e bine mersi. Chiar dacă ne place să ne băgăm şi nasul în bucătăria/politica soţiei, în numele legăturii de sânge care ne leagă sau doar a contractului comun pe casa în care a rămas doar ea; chiar dacă ne place să ne umflăm pieptul de mândrie, pentru că suntem soţul acelei femei extraordinare, care e în stare să calce cămăşile aşa de bine, dar numai când nu are cancer! Ba chiar ne place să afirmăm că ne vom întoarce, dar numai atunci când ni se va pune pe tavă tot ceea ce dorim. Când ei, soţiei/României îi va trece cancerul.
Patriotism - Sentiment de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei.
Devotament - Atitudine de sacrificiu pentru cineva sau ceva; ataşament faţă de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; înclinare şi hotărâre de a face orice pentru a servi pe cineva sau ceva.
Naţionalism - Ideologie şi politică care urmăreşte întreţinerea izolării şi aţâţarea neîncrederii şi urii între diferite naţionalităţi. - Tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. - Atitudine care are în vedere, în primul rând, apărarea drepturilor şi aspiraţiilor naţionale (însoţite, în anumite împrejurări, şi de xenofobie)
Sunt trei definiţii din DEX. Acum, citiţi-le cu atenţie şi analizaţi-vă sentimentale, fiecare în parte. Cu sinceritate. Măcar în sinea voastră reuşiţi să recunoaşteţi adevărul?
