de Irena Cara
În ultima săptămână știm cu toții că s-au întâmplat niște chestii: în România au ieșit nişte oameni în stradă. Mai mulţi sau mai puţini.
Pentru nişte motive mai mult sau mai puţin întemeiate, mânaţi de nişte mesaje mai mult sau mai puţin adevărate, date de televiziuni mai mult sau mai puţin politicizate, de personaje sau organizaţii mai mult sau mai puţin interesate... mă rog, nu vreau să discut aceste aspecte, ar fi timp pierdut de pomană. "Nu-i surd mai surd decât cel care nu vrea să audă."
Pe mine m-a tulburat atmosfera de dictatură care s-a respirat, mai ales pe internet. Nu, n-am stat la taclale cu Băsescu, dictatorul zilelor nostre, căruia i s-au urat de toate, de la puşcărie până la cancer, şi pe care l-au batjocorit în tot felul de imagini de prost gust, că aşa-i stă bine revoluţionarului civilizat. M-am ciocnit doar de susţinătorii noii revoluţii. Căci aşa o cheamă pe chestia aia în care cere fiecare ce-l doare, de la legalizarea marijuanei, până la ajutorul din partea lui Chuk Norris, trecând prin "jos Băsescu", care e obligatoriu, cumpărând înc-o pungă de seminţe.
Aşa zişii revoluţionari ai lui 2012 - să fie clar, în '89 existam şi am luat parte la Revoluţie, dar cu staţiile de autobuz nu s-a războit nimeni - se vaietă întruna de dictatură. Dar adevărul este că ei sunt singurii dictatori, dictatorii libertăţii de exprimare.
Doamne fereşte să le spui că nu aprobi vandalismul de la Bucureşti, că nu pot ieşi în stradă să protesteze împotriva unei legi pe care n-au avut nici cea mai mică curiozitate s-o răsfoiască - "e făcută de chioru', cum ar putea să fie bună?", să le spui că românii nu sunt buricul pământului, că în toate ţările e recesiune, toţi se luptă cu salarii şi pensii mici, cu preţuri mari, cu taxe reinventate, cu lipsa de locuri de muncă. Dar că în alte ţări oamenii au ieşit în stradă împotriva băncilor, care ne-au adus pe toţi la faliment. În România au avut grijă să le ocolească, nu erau construite cu banii de la bugetul pe care toţi îl vor infinit, ca să aibă cine să le plătească daunele pe care le provoacă, ar fi trebuit să le plătească din buzunarul lor.... La fel cu multinaţionalele consumiste în care-şi face tot românul veacul, în timp ce "moare de foame": McDonalds', pizzerii, cluburi, mall-uri... nu şi-au atins templele de meditaţie nici cu un colţişor de piatră. Au avut ce-au avut cu bordurile şi cu staţiile de autobuz. Şi cu jandarmii, care nu le-au răspuns la pietre şi molotovuri cu... trandafiri, pupici şi-un colind cu leru-i ler.
Imediat dictatorii cuvântului sar pe tine: lingău portocaliu (cum poţi fi altceva?!), taci ca nu ştii despre ce vorbeşti, eşti rupt de realitatea românească, nu eşti demn să fii român, se vede că nu munceşti cinstit, eşti jandarm... Şi lista continuă cu idioato, ţăranco, du-te şi caută un pic de p***, cuvântul cheie, cel care poate intra lejer în cartea recordurilor, pentru frecvenţa cu care este folosit, de mic, de mare, de bărbaţi, dar mai ales de femei, unele "de o anumită vârstă", în virtutea căreia pretind ceea ce pentru ele e o necunoscută: Respect. Dar cine e mai educat ca noi, românii? În care limbă mai există expresia "cei 7 ani de-acasă"?!
Necunoscută mai e democraţia pentru revoluţionarii ăştia, jur că n-am avut onoarea să întâlnesc vreunul dispus să aibă un dialog, o replică diferită de "taci, fă, toanto" (în cel mai fericit caz), unul care să-mi zică măcar "soro, ai şi tu dreptate, dar am şi eu". Nu, doamne fereşte! În dictatura revoluţionarului este interzis să ai o opinie diferită, este interzis să nu-l vezi (numai) pe Băsescu vinovat, să nu-l vezi că e dictator (chior, hahait, marinar etc), este interzis să întrebi "ok, îl dăm jos. Pe cine punem sus?". Este interzis să le ceri un plan de acţiune, să le ceri să argumenteze cu cuvintele lor, pentru că de frazele prefabricate eşti sătul până-n dinţi, este interzis să iei distanţă de la ce fac ăia pe străzile Bucureştiului. Este interzis să le spui că democraţia se face "cu creionul în mână la urne", că tot vor fi alegeri anul ăsta, nu făcând gherile pe stradă! Ţi se interzice chiar să nu mai vorbeşti de o reţetă culinară, de o bârfă din showbiz, ţi se impune să opreşti rotirea pământului şi lansarea rachetelor pe lună, este interzis să naufragiezi şi să mori înecat: a explodat mămăliga la Bucureşti şi ăsta e singurul lucru lucru care contează! Şi dacă te-ar avea în faţă, ţi-ar da una-n cap fără ezitare! Până zici ca ei! Sau taci, nedemnule!
Noi, cei din Italia, care nu avem abonamente la satelitul românesc, sau îl avem, dar mai schimbăm canalul şi pe TeleGiornale, doar pentru că ne interesează ce se întâmplă în jurul nostru şi nu trăim în bule, ca surzii din publicitatea Amplifon, am văzut deja scenele alea. Se petreceau la Roma, acum câteva luni, când indignatos ieşiseră pe stradă ca să protesteze paşnic şi civilizat împotriva băncilor mondiale care ne-au adus pe drumul fără întoarcere. Dar câţiva idioţi mascaţi au trecut capitala prin foc şi pară, distrugând maşinile oamenilor care încă mai plăteau rate la ele, magazinele amărâţior care îşi câştigau existenţa... muncind - oh, da, pe-aici se munceşte, dând foc maşinilor forţelor de ordine, cu tot cu militari înăuntru. Ne-am uitat impotenţi şi scârbiţi noi, s-a uitat la ei lumea întreagă, cu aceeaşi impotenţă şi scârba. Iar acum ar trebui să-i aplaudăm pe ăia de la Bucureşti, din oricare galerie ar veni ei, din aşa zisul... patriotism?! Sau ca să nu fim consideraţi băsişti şi să nu ni se ureze şi nouă cancerul?
Încă o întrebare: de ce "căpşunarii" (cuvânt intrat în DEX cu sens peiorativ şi folosit din abundenţă de mass-media din România), care în timpul anului ar trebui să stea în banca lor, să li se ia dreptul de vot - asigurat prin constituţie, sau să li se taxeze votul (Antonescu, nu-i aşa?), să fie cosiderati nişte gunoaie plecate "la produs" în străinătate (la căpşuni sau la trotuar, fără distincţie) şi nişte trădători de neam, de ce, mă întreb, ar trebui să iasă să strige sloganuri pentru susţinerea ălora de-şi trag pietre (din şoselele obşteşti) în ţară? Poate pentru acelaşi motiv pentru care se priveşte către românii din diaspora atunci când mai vine câte o inundaţie şi rămân unii fără case prin Moldova?
Niciodată n-a fost şi efectul invers: în Italia a fost cutremur, au fost inundaţii cu multe victime printre români. N-a sosit nici măcar o roabă cu un pachet de biscuiţi din România, din sărăcia "fraţilor români". Că şi diasporenii tot din sărăcia lor au umplut tiruri de fiecare dată, nici ei nu întorc averile cu furcă şi muncesc de le sar capacele, c-aşa e în capitalism. Tot statul italian le-a asigurat sinistraţilor întoarcerea în România, căci de la companiile româneşti n-au avut nici măcar o reducere de preţ, de la statul român doar mărire de taxe consulare... Dar cum vin alegerile sau "loviturile de stat", cum România Politică îşi aduce aminte de românii ei din străinătate, că-s mulţi şi însetaţi să fie băgaţi în seamă. Măi, dar chiar ne-aţi luat de proşti pe toţi?!
Întrebarea asta le-o pun şi celor care-şi permit să mă reprezinte, numindu-se "românii din Italia" şi să ceară, şi în numele Meu, guvern tehnic în România. Cum am zis, nu suntem toţi surzii din publicitatea Amplifon (mă scuz cu cei care văd doar reclamele de la berea Cavou. Pardon, am uitat că doar lui Base îi place să tragă la măsea, aşa că mă scuz cu toţi ceilalţi care văd doar emisiunile culturale). Unii chiar ştim pe ce lume trăim. Şi tocmai gustăm din beneficiile guvernului tehnic, că doar şi italienilor li se părea că au un dictator la guvern şi acum nu ştiu cum să-l pună înapoi, c-au ajuns pe mâna bancilor.
În treacăt fie spus, guvernul ăla tehnic e numit tocmai de... preşedintele ţării, cine altul?! Reuşiţi să convieţuiţi cu probabilitatea asta? Cunoaşteţi vreun "tehnic" care să vi se pară pur şi nepătat şi neportocaliu, pe care să-l numească chiar el, Băsescu? Sunteţi pregătiţi pentru sacrificiile care vi se vor pretinde sau sunteţi convinşi că vi se va dărui câte-o vilă cu BMW la scară şi cu făbricuţă anexată?! Voi "românii din Italia" care cerurăţi asta în faţa ambasadei... pe ce planetă trăiţi?! Nu mai vorbiţi în numele meu!
Protestatari din România, ca să ştiţi, diaspora NU e cu voi. Doar unii români din diaspora, şase (din vreo 60.000) fuseră la Torino - din partidul lu' Elodia - şi-şi aduseră şi pruncii cu ei, ca să nu rămână neimplicaţi politic, doar se ştie, copilul stârneşte mila, când îi pui pe piept o pancartă cu mesaj d-ăla muşcător (şi cam prea des agramat), în timp ce el ar vrea doar să se spârcâie în pamperşi. Dar face număr.
Cei care nu vă susţin nu ştiu să ureze cancere în stânga şi-n dreapta, fără număr, fără număr. Indiferent de culoarea care le predomină în dulapuri. Eu am o fustă portocalie, dar pe Băsescu nu vi l-am ales eu. Vi l-aţi ales voi, cu peste 5 milioane de voturi. Cei care v-aţi deranjat să mergeţi la vot, evident!
| Comments |
|
|
|
|
|
|
