România a intrat în UE în anul de grație 2007. Au trecut 10 ani de atunci. România este o țară din UE cu drepturi depline. Teoretic. Practic, România este o țară tolerată în UE, dar mai ales marginalizată.
Trenul care vine de la Berlin și care aduce drepturi, s-a blocat pe undeva până să ajungă în Nădlac. Și din cauza asta, cel pe sens invers trebuie să o ia pe căi ocolitoare, noroioase.
Dacă așa stau lucrurile cu țara noastră, cu românii este și mai diferit, mai dureros. Neamul nostru s-a împărțit în două, lăsând la mijloc un abis, o prăpastie de nostalgie după: „ar fi putut să fie!”. Un gol care atârnă ca o condamnare pentru o țară suspendată între istorie și viitor.
Unii, puțini, au avut noroc și cap să-și inventeze o viață. Cei mai mulți pe afară, câțiva rămași acasă. Dar sunt puțini, îi numeri pe degetele de la mâna țării! Ceilalți, cei mulți, trăiesc. Cum pot. De fapt supraviețuiesc.
Am citit pe internet povești de români care au ajuns să lucreze la Microsoft, la Google chiar la Nasa. Dar parcă sunt așa, o provocare națională care confirmă regula generală. Cel mai des citesc povești despre români care … Povești triste!
Am citit de exemplu, povești despre români care reușesc să se îmbogățească pe Amazon în timpurile astea. Au devenit reselleri consacrați. Vorbesc despre zeci de mii de euro câștigați lunar. Bani cinstiți, făcuți cu ajutorul capului și nu al brațelor. Într-o țară unde foamea lovește crunt încă într-o largă majoritate a populației.
Au facut chiar o afacere din a-i învăța și pe alții cum să facă bani pe Amazon. Ceea ce nu spun, este că nu este ușor, dar mai ales nu este pentru oricine să reușească într-o astfel de activitate. Iar românul mediocru, rege de necontestat pe plaiurile mioritice, crede că ar putea și el. Se aruncă. Defapt aruncă banii. Dacă nu ai competențe multe și specifice, nu poți să reușești. Și românii care au astfel de competențe sunt deja bine mersi, pe undeva prin lumea asta.
Românii au avut full acces la lumea occidentală. Dar nu prea reușesc să-și folosească acest drept, sunt mai mult spectatori la show-ul din vest. Vest de la care au luat totuși, fără prea multă oboseală, tot ce e mai rău. Rasismul, bigotismul, intoleranța și răutatea bântuiesc nestingherite pe plaiurile dacilor. Locuitorii par să nici nu-și dea seama de asta, lor li se pare firesc.
Lucrurile bune, bogăția, civilizația, trebuie să mai aștepte. Probabil sunt blocate și ele în vamă la Nădlac. În trenul acela al promisiunilor neîmplinte.
Abisul acela de care vorbeam mai sus are implicații transversale în societate românească. Nu numai în rândul celor care sunt în vârful economic și intelectual al societății civile – versus cei de la bază – dar și în rândul celor aflați la același nivel social.
Unii vor să imite un model de viață văzut și invidiat în vest; alții urăsc același model cu toată ființa lor predicând tradiți și obiceiuri răzeșești demult apuse.
De exemplu, unii ar vrea să facă comezi pe Amazon din România, dat fiind că știu bine că pe Amazon se pot găsi oferte pe care nu ai cum să le găsești în țară.
Cumpărăturile făcute pe platforma celui mai mare retailer mondial reușesc să le creeze senzația de bunăstare; dau acea alură și impresie de satisfacție de a fi în rând cu lumea bună. Aceea pe care au vazut-o în vest și pe care o invidează. Sau o urăsc.
Deci pentru a indica abisul din interiorul societății românești, să ne gândim la acei câțiva care au învins greutățile și au găsit cheia paradisului vânzând pe Amazon de mii și mii de euro – și ceilalți – cei mai mulți care nu știu nici măcar cum și dacă pot să cumpere pe Amazon din România.
Restul e numai abis și bate vântul!
Adrian Bogdan
Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
