Românii rezidenţi în Italia sunt obligaţi să plătească impozit statului italian, pentru proprietăţile pe care le deţin în România. Impozitarea bunurilor patrimoniale din afara ţării a fost introdusă de aşa-numita "manevra Monti", Decretul de Lege nr. 201 din 6/12/2011, publicat în "Gazetta Ufficiale" nr. 300 din 27/12/2012.
Despre procedura de aplicare, modalităţile de plată şi de calcul, precum şi alte aspecte ale acestei legi am stat de vorbă cu George Teseleanu, profesor universitar de economie la universităţile din Macerata (Italia), Bucureşti şi Oradea, Consul Onorific al României la Ancona.
Domnule profesor, la ce se referă impozitele asupra bunurilor patrimoniale aflate în afara ţării?
«Acestea au drept ţintă proprietăţile, respectiv terenuri şi clădiri, apoi investiţiile în stock de capital, precum şi alte activităţi financiare şi bancare desfăşurate în afara graniţelor. Pentru cetăţenii italieni care au investiţii în străinătate această lege este o completare la pachetul de norme existent. Pentru toţi cetăţenii cu reşedinţa în Italia indiferent de cetăţenie, această lege reprezintă însă o noutate. În ceea ce îi priveşte pe cetăţenii români cu reşedinţa în Italia, sunt de părere că această lege îi va afecta cu siguranţă şi va genera numeroase dificultăţi şi dubii în procesul de implementare. Neclaritatea normei va duce inevitabil la susţinerea unor costuri indirecte în tentativa cetăţeanului de a fi corect, conform legii statului italian.»
Unde şi în ce mod se va face declaraţia care se referă la imobilele, terenurile sau conturile bancare din România?
«Cetăţenii români cu reşedinţa în Italia au datoria să completeze declaraţia de venit (dichiarazione dei redditi - UNICO 2012) şi formularul RW, în care trebuie indicate imobilele şi conturile din România. Deasemenea, în completarea formularului RM se va calcula impozitul aferent bunurilor deţinute în România. În încheiere se va completa formularul F24 cu suma finală ce trebuie plătită prin bancă. Totul până la 16 iunie 2012!
Anterior legii Monti, cetăţeanul român care dispunea doar de certificatul eliberat de angajator, CUD, fără a avea şi alte venituri, nu trebuia să depună declaraţia de venit UNICO. În prezent, conform noii normative trebuie să parcurgă toţi paşii menţionaţi, şi anume: UNICO, RW, RM şi F24. Indiferent de cât de mici pot fi sumele rezultate după efectuarea acestor calcule suplimentare, noile formalităţi trebuie îndeplinite, ceea ce, sunt convins, îi va pune pe foarte mulţi în dificultate. Cei care vor dori să fie temeinici, evitând erori de calcul, transcriere sau întârzieri se vor adresa unor contabili care, contra cost, vor completa şi prezenţa aceste documente în numele lor.»
Care va fi modalitatea de plată? Cum se va calcula valoarea finală?
«Conform recentelor modificări legislative, impozitul pe imobile (clădiri, apartamente, etc.) datorat statului Italian este în cuantum de 0.76% din cota deţinută de proprietate. Astfel, în cazul unui unic proprietar impozitul va fi de 0.76% din valoarea totala a imobilului. Atunci când avem situaţia unei coproprietăţi (proprietate împărţită între soţ, soţie, rude, asociaţi) valoarea impozitului va reprezenta 0.76% din cota deţinută (se calculează de exemplu 0.76% din 50% din valoarea declarată la cumpărare a imobilului în cazul unui bun în proprietate comună soţ - soţie).
Conturile bancare deţinute de cetăţenii români cu rezidenţă în Italia, precum şi alte activităţi financiare desfăşurate de aceştia în afara Italiei, vor fi supuse unui impozit de 0.1% pentru anul 2011 cu plata în 2012, la fel şi pentru anul 2012 cu plata în 2013. Impozitul va creşte la 0.15% în anul 2013 cu achitare în 2014. Acest impozit se aplică la toate operaţiunile financiare efectuate precum şi la soldul conturilor din România la data de 31.12.2012.
Doresc să subliniez un lucru important pentru cetăţenii români cu reşedinţa în Italia, care plătesc în România impozite pentru imobilele deţinute. După ce s-a plătit impozitul în România, pentru a evita dublă impozitare, se calculează suma care urmează să fie achitată catre statul italian. Mai concret, în eventualiatea în care suma rezultată de plată în Italia este mai mică decât cea achitata deja în România, atunci nu se va mai plăti nimic către statul Italian. Dacă suma de plată în Italia este mai mare decât cea plătită în România, atunci se va achita diferenţa dintre cele două sume. Acest procedeu este valabil atât pentru bunurile imobiliare cât şi pentru cele financiar bancare.»
Cum va fi calculată valoarea imobilelor pe care le deţinem în România?
«În lege este indicat faptul că valoarea imobilului este dată de valoarea sa la cumpărare sau de valoarea de piaţă. Aici ne regăsim în partea ambiguă a legii. Cine defineşte valoarea de piaţă? Este necesară o expertiză a bunului deţinut? În cazul unei moşteniri, care este valoarea de referinţă? Dar în cazul unei proprietăţi achiziţionate acum 20 de ani, iau în calcul inflaţia, trecerea de la leu la ron, schimbările pieţei imobiliare?»
Cum este posibilă verificarea conturilor bancare din România? Se va merge pe baza unei declaraţii pe propria răspundere?
«Cetăţenii români rezidenţi în Italia, care deţin conturi în România, trebuie să ceară băncii sau băncilor unde au aceste conturi, un extras de cont la data de 31.12.2011. Acest extras este necesar pentru declaraţia din 2012. Pe viitor se va cere un extras de cont la data de 31 decembrie a fiecărui an pentru întocmirea formalităţilor fiscale.»
Care ar fi sfatul pe care l-aţi da românilor stabiliţi în Italia, din perspective acestei legi?
«Sfatul meu pentru românii care au luat decizia să îşi stabilesca reşedinţa în Italia şi să îşi desfăşoare activitatea prinicipală în această ţară, este să respecte şi să aplice normele legale ale ţării gazdă. Nu vă ascund speranţa că această lege să fie modificată, astfel încât ea să fie aplicabilă numai cetăţenilor italieni şi nu tuturor celor care au reşedinţa în Italia. Atâta timp cât este extrem de anevoios, dificil dacă nu chiar imposibil, procesul de calcul şi de verificare a datelor furnizate, dar mai ales ţinând cont de faptul că durata şederii cetăţenilor români pe teritoriul Italiei este relativă, consider că această lege ar trebui revizuită.»
Aşadar, apariţia acestei legi poate fi un motiv de îngrijorare pentru românii din Italia?
«Cu siguranţă aceste măsuri sunt "neprietenoase" nu atât prin impactul direct pe care îl au asupra buzunarelor românilor, ci mai degrabă prin impactul indirect. Putem să ne gândim la toate dificultăţile stârnite de aceste acte birocratice. Vorbim de timp şi resurse consumate pentru a ne deplasa la diferitele locaţii şi pentru a obţine diferite documente din România şi costul serviciilor unor profesionişti pentru completarea tuturor declaraţiilor. Este posibil ca în final să nu avem de achitat către statul Italian mai mult de 20 de euro, dar costul total să fi ajuns la 200 de euro dacă s-ar pune la socoteală ore pierdute dintr-o zi de muncă, deplasări în ţară pentru obţinerea unor documente, etc.
Manevra Monti nu îi afectează numai pe cetăţenii români, ci pe toţi cetăţenii (comunitari sau extracomunitari) care au reşedinţa pe teritoriul Italiei. Cred că protestul este o ultimă resursă. Eu îmi doresc ca, într-un timp cât mai scurt, să fie evidente dificultăţile de implementare ale acestei legi şi să fie rediscutată.»
Politicienii români, în special cei care au fost aleşi în diaspora, pot face ceva în acest sens?
«Abordarea acestei teme la nivel politic, din punctul meu de vedere, este probabil soluţia cu cele mai mari şanse de izbândă. Deschiderea unei discuţii pe plan parlamentar, deci în cadrul legislativului, ar putea conduce la o serie de inţiative parlamentare pentru a ajusta, corecta şi completa aceste noi măsuri.»
Andi Rădiu
