Saturday, Apr 19th

Last update:08:13:25 AM GMT

You are here:

Integrare

"Hai, Moldova, în Europa!", un miting grandios organizat ca pe vremuri, la Chişinău


Duminică, 3 noiembrie 2013, Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău a fost plină de lume, de drapele şi de lozinci. O sută de mii de persoane, venite din Capitală şi din toată republica, au participat la un miting grandios în susţinerea integrării europene a Republicii Moldova.

Această acţiune politică este răspunsul răspicat dat de guvernare opoziţiei comuniste care face propagandă pentru uniunea euroasiatică. Noi, zice cu alte cuvinte guvernarea, suntem tari: ne susţine poporul şi ne susţine Uniunea Europeană, suntem unicii care aducem în ţară banii pentru drumurile noi, pentru şcolile şi grădiniţele de copii renovate, pentru conductele de apă potabilă, canalizare şi gaze. şi noi vă oferim un viitor prosper în Uniunea Europeană.  Noi, prin urmare, merităm încrederea poporului la alegerile parlamentare din 2014.

Este evident, partidele de la guvernare au avut mare nevoie de acest miting. Şi pentru că organizatorii ştiau perfect cât de marea e lehamitea moldovenilor pentru politică, nu s-au lăsat în nădejdea că aceştia vor alerga la miting din nestăvilite impulsuri lăuntrice. Şefii de partid de la Chişinău ştiau că oamenii noştri într-o duminică frumoasă de toamnă găsesc o mulţime de lucruri de făcut: de pus curechiul la murat, de plantat usturoiul, de dus în ospeţie la nănaşul şi câte şi mai câte. De aceea au făcut puternice presiuni asupra bugetarilor în primul rând, luându-i pe unde cu binişorul pe unde cu zburlita, au promis la fiecare om câte 50 de lei şi un prânz cald la Chişinău, au organizat transportul şi… şi s-au rugat să nu plouă pe 3 noiembrie. Cel de sus i-a auzit. A fost o zi caldă cu cer senin.

Mitingul a debutat prin intonarea Imnului Naţional. Nu, nu a fost difuzată din boxe o banală înscriere, a ieşit pe scenă însăşi Valentina Naforniţă, o celebră soprană care concertează cu succes pe marile scene ale lumii. Şi liderii Alianţei au acompaniat-o. După care Preşedintele Moldovei Nicolae Timofti a vorbit, pe înţelesul oamenilor, despre steaua noastră:„De-a lungul ultimilor 25 de ani, ne-am adunat aici în PMAN, aici ne-am exprimat dorinţa de a ne constitui şi de a ne construi singuri viitorul, am decis să vorbim şi să scriem în limba noastră. Azi ne-am adunat pentru a confirma legământul pe care l-am dat, că R.Moldova e o ţară europeană. În ultimele două decenii am irosit destul timp în experimente şi iluzii, dar nu mai putem oscila în două direcţii,  trebuie să credem în şansa şi steaua noastră, avem exemplul multor naţiuni care s-au ridicat din cenuşă, Germania, România…

Integrarea europeană e o şansă pentru a construi o societate care să aibă viziune, este vorba despre modernizarea şi civilizarea ţării. Să începem fiecare de la sine, de la strada şi casa noastră, să aducem valorile europene acasă, să ne vindecăm de bolile care ne ţin pe loc: corupţia la orice nivel şi alte vicii. Avem nevoie de un efort consolidat al tuturor, de implicare în numeroasele proiecte care au fost lansate în diverse domenii. Peste trei săptămâni, la Vilnius, vom primi un nou semnal de încredere din partea UE şi va trebui să muncim mai mult pentru a ne alinea la standardele comunitare. Sunt sigur că avem puterea să realizăm aceste angajamente…

Moldova aparţine Europei.  "Hai, Moldova, în Europa!”

Au urmat Lupu, preşedintele Partidului Democrat, şi Filat, preşedintele Partidului Liberal Democrat. Oratori slabi, aceştia au fost lamentabili. Lupu, bărbat înalt şi impozant, 2 metri de falsitate pură, a vorbit cu pompă retoricească şi a făcut abuz de „dragii mei”. Filat, mândru de isprava adunării naţionale din faţa sa, şi-a permis să ameninţe în glumă, cu reminiscenţe din Costache Negruzzi, Europa:  Chiar dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem şi noi vă iubim.” E bine că nu a ameninţat că ne vom integra în Europa „cu voia sau fără voia voastră” şi că moldovenii vor ajunge să dea cailor ovăz din pristolul de la Roma, ca Baiazid.

A mai luat cuvântul poetul Ion Hadârcă, preşedintele primei Mari Adunări Naţionale a moldovenilor din 27 august 1989. Neschimbat, poetul care a exaltat suferinţa excepţională a moldovenilor în istorie a reluat romanticul refren al Neamului. Dar a spus şi cuvinte grave, adevărate: Cu fiecare parcelă lucrată, cu fiecare lege europeană adoptată, noi ne construim Europa acasă.” Parcela din discursul poetului face aluzie la multele pământuri abandonate din ţara noastră.

Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, romantic şi el, a spus: „ Să demonstrăm că nu veneticii ne pot conduce, dar că suntem o naţiune cultă. Această dată va intra în istorie ca un nou început. Şansa noastră se află în mâinile noastre”. Să sperăm că, intrând în Uniunea Europeană şi văzând mai mulţi „venetici” europeni pe meleagurile moldovene, scriitorii noştri vor învăţa că nu e bine să promovezi ura viscerală împotriva „veneticilor”.

La miting au mai ţinut cuvântări profesori, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, primari, studenţi; au fost spuse cuvinte de speranţă şi susţinere a cursului pro-european. Lumea a votat, unanim, o declaraţie. Nu au avut loc incidente. A urmat un concert, oamenii s-au prins în hore.

Asta e. „Questa è la storia della vacca Vittoria: morta la vacca, finita la storia.” Şi, odată sfârşit mitingul, oamenii mers-au liniştiţi acasă. Tutto bene? Nu, pentru că mulţi moldoveni au rămas consternaţi, derutaţi în faţa unei dileme insurmontabile. Pe de o parte, ticăloşia puterii care a tratat cetăţenii într-o manieră sovietică imperdonabilă. Pe de altă parte, nobleţea idealului european în numele căruia a fost comisă samavolnicia puterii. Şi delicateţea situaţiei, echilibrul precar, care, pentru a se menţine, cere victorii ale forţelor aşa zis progresiste asupra obscurilor comunişti. Grea dilemă. Unii au rezolvat-o ieşind la miting. Alţii l-au boicotat.

Iar Diaspora a susţinut guvernul. Mesaje de susţinere din străinătate au fost proiectate pe ecrane în faţa participanţilor la miting. Într-adevăr, să nu fim prea dilematici. Să facem mai întâi ce trebuie. Cu guvernanţii ne răfuim mai târziu.

Victor Druţă

 

 

 

 

 

 

 

Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com

Basarabia nu mai există, unirea cu România e o diversiune

Basarabia este cuvântul pe care românii îl împrumutaseră de la ruşi pentru a numi teritoriul dintre Prut şi Nistru. A fost provincia stăpânită de imperiul rus până în 1917, când acel imperiu se prăbuşi împreună cu alte imperii, distrus de război şi revoluţie.

Basarabia a fost apoi teritoriu românesc, guvernat cu neîndemânare şi cedat apoi în mod ruşinos unui alt imperiu, celui sovietic.

"Furată, trădată mereu", cum zicea Dumitru Matcovschi. Basarabia este un cuvânt plin de sensuri grele, dureroase, este stigmatul unor ocupaţii, unor umilinţe. Este simbolul unor suferinţe.

Unioniştii de trei parale folosesc cu precădere cuvântul Basarabia

Abuz de cuvânt

Republica Moldova de azi nu este Basarabia nici într-un fel. În primul rând teritoriul numit Basarabia nu-i mai aparţine în întregime, căci sudul Basarabiei este al Ucrainei.

În al doilea rând, Republica Moldova mai cuprinde şi iredentistele raioane de peste Nistru. În al treilea rând, cuvântul Basarabia nu ne este de niciun folos atunci când definim naţiunea, poporul care locuieşte Republica Moldova.

Cu toate acestea, Basarabia este un cuvânt foarte folosit. Folosit aiurea.

Diaspora din Roma, solidară cu Marşul pentru Basarabia

Românii îi numesc pe cetăţenii Republicii Moldova basarabeni, în cazul că nu-i poreclesc "ruşi". Intelectualii moldoveni, nostalgici ai "minunaţilor" ani 30, bogaţi în fascism şi sărăcie, cochetează la fiecare pas cu cuvântul Basarabia. Avem chiar aici în Italia "Gazeta Basarabiei".

Dar mie nu-mi place. Şi nu vreau să aud cuvântul Basarabia. Cuvântul acesta, după formarea statului Republica Moldova, este ca o palmă trasă în obrazul acestui stat. Şi nu în zadar toţi unioniştii noştri de trei parale folosesc cu precădere cuvântul Basarabia, nu Republica Moldova.

Moldovenii îşi pun deseori o întrebare. Când era mai bine, cu românii ori cu ruşii? Când românii fugiseră, iar ruşii erau încă pe drum, răspund în glumă.

Dar, zic eu, întrebarea cu cine a fost mai bine, cu turcii, cu ruşii, cu românii ori cu sovieticii cred că e o întrebare de sclav, de slugă lipsită de independenţă şi demnitate, o întrebare care denotă nu revolta contra umilinţei în genere, dar căutarea unui stăpân mai bun, mai blând şi mai darnic.

Întocmai, e o întrebare de basarabean, locuitor al unui teritoriu de graniţă care trece periodic dintr-o mână în alta. Ori, statul Republica Moldova, bun-rău cum este, este recunoscut suveran şi independent.

Această suveranitate, această independenţă este baza demnităţii personale a cetăţenilor lui.

Moldova: aproape de Europa, departe de Transnistria

Nu poţi avea mai mult decât independenţa. Eşti stăpân la tine acasă. Ai guvern, armată, coduri de legi, bancă naţională, teritoriu naţional, limbă oficială. Nu-ţi place ceva? Păi schimbă, pentru că ai Parlament, ai Preşedinte de ţară.

Prin urmare, nu mai eşti basarabeanul supus unei puteri străine, dar eşti moldoveanul stăpân la tine acasă.

Moldoveanul însă nu este conştient de a fi stăpân la el acasă, el continuă să aibă psihologia robului, necesitatea unui mare centru depărtat de unde să fie condus. De altfel unionismul nu ar avea nicio explicaţie.

 

O provocare

Ziceam că există o strânsă legătură dintre unionism şi utilizatorii abuzivi ai cuvântului Basarabia. Da, unioniştii au mărşăluit pe 20 octombrie la Bucureşti sub lozinci de tipul "Să aducem Basarabia acasă". Sigur, nu puteau să zică "Să aducem Republica Moldova acasă", pentru că locul Republicii Moldova e anume acolo unde se află, pe când Basarabia este prin definiţie o provincie supusă unui centru depărtat.

Actualmente guvernul Republicii Moldova este angajat într-o luptă politică dură pentru parafarea la Vilnius a acordurilor de asociere cu Uniunea Europeană.

Rusia, care visează la o uniune vamală euroasiatică, a deschis ostilităţile contra noastră pentru a ne constrânge să renunţăm la Europa în favoarea Eurasiei.

Embargo asupra vinului moldovenesc, măsuri drastice contra muncitorilor moldoveni în Rusia. În acest context te întrebi ce rost are unionismul cu chemările sale la revenirea Basarabiei la sânul patriei- mume. Şi nu găseşti decât un răspuns.

Unirea cu România e o provocare, o diversiune (interesant, cine o plăteşte), menită să slăbească guvernul şi să propună atingerea obiectivelor integrării europene printr-un şiretlic.

E un as oferit partidelor pro-ruseşti din Republica Moldova, care lucrează contra statalităţii moldoveneşti.

O naţiune

Iată de ce diversiunea unirii mă întristează. Pentru că ideea noastră naţională ar trebui să fie nu căpătarea automată a unor privilegii, pe care deja le au românii, ideea noastră naţională urmează să fie dobândirea demnităţii. Câştigarea dreptului la demnitate şi mândrie prin bunăstare şi cultură.

Nu e serios, nu e gospodăreşte să le cerem românilor ca să ne facă regulă la noi acasă. Nu vor reuşi. După cum nu au reuşit în interbelic. Guvernul nostru are nevoie de solidaritate în lupta sa pentru integrarea europeană. Să i-o dăm, dar nu să fluturăm tricolorul.

Iar Moldova are nevoie de ceea ce eu numesc prin cuvântul naţiune. Un teritoriu stăpânit cu adevărat de autorităţi. O constituţie recunoscută de toţi cetăţenii. O pace internă bazată pe interese comune.

O limbă de comunicare înţeleasă de toată lumea. Nişte cântece, nişte opere de artă în care să ne uităm ca într-o oglindă şi să ne recunoaştem. Iată ce cred eu că este naţiunea, pe care încă noi, moldovenii, n-o avem decât în embrion.

Paradoxal, chiar unirea cu România, idee nobilă şi frumoasă de altfel, poate fi făcută doar după constituirea în carne şi oase a naţiunii moldoveneşti. Pentru ca să se bazeze pe un consens naţional. Pentru ca să nu provoace catastrofe şi război civil, să nu fie o victorie asupra ruşilor, găgăuzilor, ucrainenilor.

Pentru ca să fie făcută pe bază de egalitate, cu bunăvoinţă şi omenie. Iată de ce nu-mi place cuvântul Basarabia. Iată de ce privesc cu multă neîncredere la actualii unionişti.

Victor Druţă

Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com

NAUFRAGIUL COSTA CONCORDIA: Moldoveanca Domnica Cemortan a recunoscut că a fost amanta căpitanului

Moldoveanca Domnica Cemortan a recunoscut, marţi, în faţa judecătorului că a fost amanta căpitanului vasului de croazieră Costa Concordia, Francesco Schettino, şi că în momentul naufragiului se afla împreună cu acesta.


După ce a negat timp de un an şi jumătate că a avut vreo idilă cu căpitanul pachebotului Costa Concordia şi după ce a acuzat presa de minciuni, Domnica Cemortan a recunoscut că a fost amanta căpitanului şi că erau împreună în timpul naufragiului, relatează Mediafax.

Mărturiile moldovencei sunt foarte importante, afirmă presa italiană, întrucât ea s-a aflat pe punte alături de căpitanul Schettino în momentul naufragiului. Domnica Cemortan a acuzat anterior presa că a denigrat-o şi a ameninţat cu acţiuni în justiţie.

Tot marţi, în cadrul şedinţei de judecată, moldoveanca a afirmat că Schettino a părăsit primul pachebotul. Francesco Schettino riscă 20 de ani de închisoare pentru moartea a 32 de pasageri în urma naufragiului.

Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com

Poetul Vasile David, inventatorul "prostoboilor", a primit pentru această poezie mii de like-uri

Vasile David, originar din Focţani, lucrător la Roma de 13 ani, are o mare pasiune pentru poezie. În opinia sa, termenul de democraţie poate fi înlocuit cu cel de "foamecraţie", ilustrând mai precis vremurile în care trăim. Iar pe votanţi i-a numit foarte plastic: prostoboi! Aşa a apărut prima sa poezie de mare succes, "Puterea foamei".

“Suntem prostoboi în Foamecraţie"- din experienţa unui român în Italia

Încurajat de aprecierile primite, după ce versurile sale au început să fie cunoscute, Vasile David a continuat să scrie, reuşind să devină foarte cunoscut pe Facebook. Poezia sa, pe care v-o prezentăm în continuare, intitulată "UN BĂTRÂN CĂTRE FIUL SĂU" are peste 11.500 de like-uri numai pe pagina Mânăstirii Prislop. Acum are un "like" şi de la Gazeta Românească.

UN BĂTRÂN CĂTRE FIUL SĂU

Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.
...Când erai mic, cu ea, eu te ştergeam întruna,
Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă...

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleasi vorbe, până ce oboseşti.
...Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Şi repetam cuvânte, să-nveţi ca să vorbeşti...

Ştiu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar paşii mei greoi mă ţin, pierdut, în urmă.
...Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Şi nu ştiam, atunci, că trupul meu se curmă...

Ştiu că nu mă suporţi, să am faţa nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
...Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul ca să nu intri-n baie...

Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,
Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.
...Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,
Că-n ţipetele tale, trecură-mi tinereţea..

Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,
Că nu mai am putere... hai, mergi şi te-odihneşte,
Şi să nu uiţi, băiete... îţi spun a mia oară:
Că tot ce este viaţă, se trece,-mbătrâneşte...
Vasile David

Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com

Diaspora din Roma, solidară cu Marşul pentru Basarabia

Duminică 20 octombrie 2013, români de pe ambele maluri ale Prutului s-au adunat la Roma, lângă Columna lui Traian pentru a-şi exprima solidaritatea cu mesajul transmis de unioniştii care au participat la Marşul pentru Basarabia din Bucureşti: transformarea unirii cu Republica Moldova într-o prioritate naţională.

“Acelaşi Neam, aceeaşi Ţară, cum am fost odinioară!” a fost sloganul manifestanţilor de la Roma; locaţia evenimentului nu a fost aleasă în mod întâmplător: istoria scrisă pe columnă ne reaminteşte că deja acum 1900 de ani Basarabia era parte integrantă a Daciei.

Tot în capitala Italiei, în cadrul campaniei Aducem Basarabia acasă, demarată de Platforma Civică ACŢIUNEA 2012, 1426 de cetăţeni români au semnat pentru o lege ce vizează dezvoltarea comună culturală, educaţională, socială şi economică a cetăţenilor din cele două state româneşti, precum şi aspecte referitoare la raportul cetăţenilor Republicii Moldova în relaţia cu România.

Aceasă campanie s-a desfăşurat cu binecuvântarea Preafericitului Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române în Italia, căruia i se mulţumeşte pe această cale, şi s-a bucurat de colaborarea asociaţiilor din diaspora, printre care amintim asociaţia Dacia şi Pro Patria din Roma.

Românii din diaspora se arată în marea lor majoritatea favorabili unirii celor două state româneşti, cum ne declară voluntarii care au participat la colectarea semnăturilor.

Platforma Civică ACŢIUNEA 2012 desfăşoară manifestări publice de informare şi sensibilizare a întregii populaţii din România şi Republica Moldova cu obiectivul de a conştientiza necesitatea realizării unităţii naţionale.

Alina Ieremciuc,

Platforma Civică ACŢIUNEA 2012 Roma

Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com

Pagina 4 din 26