Străinii, antidot împotriva riscului de depopulare. Într-o Italie în declin demografic, cu un număr de nou-născuți niciodată atât de scăzut din 1861, există 841 de localități în care în ultimii cinci ani (2010-2015) populația a crescut în mod exclusiv datorită imigranților. În aceste localități, care se află în toate regiunile țării și au dimensiuni diferite, locuiesc aproape 13,9 milioane de persoane, adică 23% din populație.
Datele sunt conținute într-o analiză Censis.
Creșterile cele mai mari s-au înregistrat la Collegiove în Lazio (unde populația a crescut în cinci ani cu 13,3%), Camini în Calabria (+12,8%), Baranzate în Lombardia (+10%).
Dar de prezența străinilor nu au beneficiat numai localitățile mici și mijlocii. Fără imigranți, în ultimii cinci ani 51 dintre cele 144 de localități italiene cu peste 50.000 de locuitori ar fi suferit o contracție demografică.
În ultimul cincinal la Bologna populația a crescut cu 17.010 rezidenți, însă cetățenii italieni sunt cu 596 mai puțini și străinii cu 17.606 mai mulți.
La Torino se numără 16.209 de rezidenți în plus ca rezultat al unei creșteri cu 28.780 a numărului de străini și o diminuare de 12.571 a italienilor.
La Napoli numărul rezidenților a crescut cu 11.413 unități, consecință a unei amplificări cu 24.340 a străinilor și a unei diminuări de 12.927 a italienilor.
În termeni procentuali, în aceeași perioadă variațiile majore se înregistrează în trei localități mari din Lombardia. La Sesto San Giovanni, în ciuda diminuării numărului de cetățeni italieni, populația totală a crescut cu 6,9%, la Pavia cu 5,9%, la Cinisello Balsamo cu 5,7%.
Există o categorie de localități, cele mai izolate, situate la cel puțin 75 de kilometri de polii urbani cei mai mari, care fără imigranți ar risca extincția. În aceste localități mai mici, unde trăiesc peste 923.000 de locuitori, în ultimii cinci ani rezidenții s-au diminuat cu peste 10.000 de unități, în timp ce străinii au crescut cu peste 13.700, garantând astfel un echilibru demografic pozitiv de 3.685 de locuitori și astfel o creștere a populației de 0,4%.
Printre aceste localități mici, care cresc în mod exclusiv datorită populației străine, care a compensat ”hemoragia” de italieni, se află Ischitella în provincia Foggia, unde sunt 278 de imigranți rezidenți, număr care a crescut cu 186% în ultimii ani.
Apoi e Sant’Arcangelo în Basilicata, unde trăiesc 370 de imigranți, a căror număr a crescut cu 94,7% din 2010.
Apoi mai sunt câteva insule destinații turistice: Ventotene, unde sunt 91 de străini la 739 de rezidenți, Isola del Giglio, unde sunt 129 de străini la 1.442 rezidenți, și Pantelleria, cu 549 de străini la 7.701 locuitori.
Însă de câțiva ani nașterile din partea părinților străini se reduc și în ultimul an s-au prăbușit substanțial. Deficiențele politicilor familiale descurajează și imigranții, care vedeau în copii un instrument de creștere și de împlinire socială.
În ultimii ani s-a înregistrat o adaptare progresivă a populației străine la modelul demografic italian, adică copii puțini născuți la vârstă înaintată. S-a trecut de la 72.096 de născuți din ambii părinții străini din 2015 la 61.000 estimați în 2016, cu o reducere de 15,3%, număr cu mult mai mare față de născuții din italience, în rândul cărora nașterile s-au redus cu 2,4%.
Rezultatul este că rata de fertilitate a femeilor străine s-a redus în ultimii cinci ani de la 2,4 la 2,0 copii de femeie, și vârsta medie la prima naștere a ajuns la 28,7 ani, apropiată celei de 32,3 ani a italiencelor.
