Am primit la redacţie mesajul unei românce disperate, care ne-a povestit prin ce a trecut, după ce a ajutat o familie de conaţionali şi „i-a primit în casă”. Deşi mulţi români se ajută între ei fără să pretindă nimic în schimb, în situaţia femeii se află şi alţi români “păţiţi”, care au trăit experienţe similare.
Cititoarea noastră a trimis o poezie pe adresa redacţiei, scrisă “cu lacrimi în ochi”, pentru a-şi vărsa năduful şi pentru a împărtăşi şi altora necazul ei.
Redăm mai jos emailul integral primit pe adresa redacţiei:
“Ma numesc Cristina Elena locuiesc in via G……. nr 47, Cap 00038, provincia de Roma. Următoarele versuri sunt scrise cu lacrimi in ochi, la trei zile dupa ce familia de români pe care o ajutasem, luănd-o in casa a plecat lasînd in seama mea si chieltuielile lor..
Am fost furată
Și nimeni nu ma poate ajuta.
Am fost furată,
Și plâng și-s supărata.
Am ajutat români veniți printre străini,
Cînd aveau nevoie cum are floarea printre spini.
In casa mea eu i-am primit,
Căt am putut i-am sprijinit.
Ce am putut i-am oferit,
Ei pe la spate m-au lovit.
Cu brațele deschise le-am dat ce am avut.
Să mă lovească pe la spate cu greu aș fi crezut.
Ca hoții in miez de noapte au fugit.
Și datoriile nu și le-au platit.
Am ajutat! acum sa platesc eu.
Nu am cum o stie bunul Dumnezeu.
Sunt dezamăgita, trista, păcalită,
Sunt ca floarea,neudata ofilită!
Ca un prunc de părinti dezamagită
De nimeni indrumata, sfatuită !
Sunt sfătuita ca sa fur si eu,
Dar nu-i corect pentru ca-i lucru rău.
Români ce fură alti români,
Nu sunt crestini, ei sunt păgîni!
Ca mine sunte-ți mulți si-ar trebui sa ne unim.
Această nedreptate să o lamurim.
Ar trebui dată o lege!
Misterul hotilor să il deslege!
Citiți și:
