Bogdan Apreutesei are 36 de ani, este originar din Piatra Neamţ, căsătorit şi are doi copii, un băieţel de cinci ani şi o fetiţă de 3 ani, ambii născuţi în Italia. A terminat liceul de chimie industrială din oraşul natal, obţinând o diplomă care înainte de '89 i-ar fi asigurat un loc de muncă sigur la una dintre fabricile nemţene. "Pe timpul lui Ceauşescu, cu diploma pe care am obţinut-o aş fi găsit imediat de lucru la fabricile din industria chimică, care abundă în zona oraşului, dar după revoluţie majoritatea s-au închis şi n-am găsit nimic. În plus, ceea ce învăţasem la şcoală nu se poate spune că m-a pregătit pentru o meserie anume. Mai bine ar fi fost să fi făcut o şcoală profesională, nu un liceu tehnic care te pregătea doar cu câteva cunoştinţe teoretice. Practic, când am ieşit de pe porţile şcolii nu ştiam să fac nimic". A urmat o perioadă în care Bogdan s-a zbătut între şomaj şi locuri de muncă ocazionale, prost plătite şi mai mult în negru. "Cum nu ştiam să fac mai nimic era greu să-mi găsesc ceva serios de lucru. M-am angajat în mai multe locuri ca agent de pază, unde nu-ţi cerea mare lucru, decât să ai terminată armata şi să ai o diplomă de bacalaureat. Erau perioade când lucram, când eram în şomaj sau munceam pe perioade scurte, la tot felul de firme care mai de care mai neserioase. În anul 2001 n-am mai rezistat şi am găsit că plecarea în străinătatea este singura soluţie pentru a reuşi să trăiesc demn".

La mila bisericii

Bogdan a plecat la Roma, împreună cu soţia, bazându-se pe promisiunile unei mătuşe, care le-a garantat că vor avea o cameră a lor şi un loc de muncă aproape sigur. Socoteala de-acasă însă nu s-a potrivit cu cea de la Roma şi s-au trezit în stradă. "Am plecat la Roma în baza garanţiilor unei mătuşe. Când am ajuns am constatat că nici ea nu are de lucru, că situaţia nu era nici pe departe cea pe care mi-o povestise la telefon. Noi nu aveam bani prea mulţi la noi şi după puţin timp am rămas fără nicio leţcaie, fără casă şi fără locuri de muncă. Am dormit prin garaje, pe străzi şi nu am muncit decât eu câteva zile ca «manovale». Nu ştiam să fac mai nimic." Salvarea pentru moment a venit din partea unui unchi care locuia la Pescara. şi de această dată însă au fost părăsiţi de rude dar într-n moment şi mai neprielnic. Soţia lui Bogdan rămăsese însărcinată când ei se aflau la mila bisericii. "Am plecat la Pescara la insistenţele unui unchi de-al meu. Nu ştiu de ce şi acesta s-a supărat pe noi şi într-o zi ne-a spus că altă soluţie el nu găseşte decât să ne ducă la o biserică din Pescara care cică ne-ar fi ajutat măcar cu cazarea şi masa. Se speriase probabil de faptul că soţia mea rămăsese însărcinată. Am ajuns şi la mila bisericii, iar eu nu-mi găseam de lucru decât sporadic în construcţii ca necalificat sau la spălat vase la restaurantele din zonă. Odată, pe soţia mea au controlat-o carabinierii şi i-au dat drumul, deşi nu avea acte, doar pentru faptul că era însărcinată."

"Parenti serpenti"

A urmat transferul la Mestre şi de data asta fiind chemaţi de o rudă apropiată. Ghinionul a continuat pentru familia Apreutesei şi aceştia au decis să se rupă total de familie care le promitea mereu câte ceva, iar adevărul era cu totul altul. "Am plecat la Mestre-Veneţia chemat de un alt unchi. şi de data asta s-a dovedit că de multe ori mai mult te poţi ajuta cu un străin decât cu rudele. Vorba italienilor "parenti serpenti" e foarte adevărată câteodată. În final am ajuns să găsim o cameră tot la o biserică, dar lucrurile erau mai complicate pentru că soţia născuse şi tot ce mai găsea de lucru era «la fix». Cu copil mic nu era posibil însă, că nu te primea nimeni. Când un prieten mi-a spus că îmi găsise o locuinţă şi un loc de muncă la Treviso, nu am stat pe gânduri şi am plecat, chiar dacă nu mai aveam pe nimeni din familie lângă mine."

Din nou ghinion

Când totul părea că merge bine, ghinionul a lovit din nou familia Apreutesei. Bogdan a fost accidentat de un camion iar soţia a pierdut locul de muncă. Situaţia a devenit mai dificilă pentru că s-a născut şi cel de-al doilea copil şi niciunul nu munceşte. "Am crezut că ne vom putea redresa. Viaţa noastră intrase pe un făgaş bun. Soţia a găsit de lucru la o familie, iar eu la o fabrică unde am obţinut chiar şi o calificare, de şofer pe motostivuitor. Astfel, când a venit Sanatoria am putut să ne facem permis de muncă şi documente în regulă. Între timp a venit şi mama mea care ne ajuta cu copiii, pentru că s-a născut şi cel de-al doilea copil, o fetiţă. După obţinerea actelor, soţia şi-a găsit şi ea de lucru la o fabrică. Am putut să ne închiriem casa noastră, să facem două împrumuturi care ne-au permis să întrăm şi noi în rând cu lumea şi să ne creştem copiii cum trebuie. Se pare însă că ghinionul ne urmăreşte. La sfârşitul anului 2007, imediat după evenimentele de la Roma în cazul Mailat, atitudinea şefilor mei s-a schimbat şi chiar dacă fusesem un angajat foarte bun, nu mi-au mai reînnoit contractul de muncă. În perioada imediat următoare, la începutul lunii februarie, pe când îmi căutam de muncă, am fost acciodentat de un camion, dar pentru că nu era asigurat motoreta cu care circulam, nu am putut cere nicio daună. Am stat şi în spital dat tot degeaba. Avocaţii la care am apelat nu m-au putut ajuta cu nimic, iar în prezent am probleme, pentru că am fost lovit la cap. Fabrica unde lucra soţia s-a închis de câteva luni, pentru că s-a declarat în faliment şi şomajul încă nu-l primeşte. De mai mult de un an trăim doar din ce câştigă mama mea care s-a transferat ca badantă la o familie italiană. Chiria nu am plătit-o de câteva luni, la fel şi ratele la bancă. Pot spune că suntem din nou disperaţi, mai ales că avem şi doi copii mici."

Andi Rădiu

SCRIE COMENTARIU - Dorim ca site-ul gazetaromaneasca.com să fie un spatiu al al discutiilor civilizate. Îi invităm pe cei care postează comentarii la articole:
1. Sa folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile obscene, ofensive, defăimătoare, ameninţătoare, xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abtină de la atacuri off topic la adresa autorilor sau redactiei.
Nu vor fi publicate comentariile care nu respecta aceste reguli.

NUME:
E-mail
SITE WEB
TITLU
BBCode:
COMENTARIU:
Code:*