|
"La badante che donò se stessa", îngrijitoarea care s-a donat pe ea însăşi,
este titlul unui material publicat de livesicilia.it, despre moartea Getei
Lungu, 49 ani, "badante" în Sicilia, care a suferit un accident cerebral.
Organele ei au fost donate de familie: "Geta este specială, are darul
nemuririi".
O femeie venită din Est. O româncă, o îngrijitoare. Dar Geta este specială,
are darul nemuririi: viaţa fiindu-i curmată în urmă cu câteva zile de o
hemoragie cerebrală, corneele sale vor permite oricum altcuiva să vadă,
ficatul şi rinichii săi altcuiva să trăiască. Poate vreunuia dintre acei italieni
care au privit-o pe ea sau pe cineva cu acelaşi accent ca al ei cu suspiciune şi
prejudecată.
Povestea Getei Lungu, de 49 de ani, mamă a patru copii, cu o viaţă plină
de sacrificii, departe de familie, de ţara sa, este o poveste tristă, dar plină de
iubire. Organele sale, cu acceptul familiei, au fost prelevate noaptea trecută
la Villa Sofia şi la Ismett. "Rudele sale nu au avut nici cea mai mică ezitare -
explică Paolino Savatteri, responsabil de la secţia de Neuro-Reanimare a
spitalului - când le-am adus la cunoştinţă că-i pot dona organele". Marcel,
de 19 ani, unul dintre copii femeii, are ochii umezi când spune că "astfel
mama va trăi pentru totdeauna. Chiar dacă religia ortodoxă nu este
favorabilă donării de organe şi în ţara noastră cazurile sunt rare, ne-am
gândit că astfel vom salva vieţi... că dacă mama s-a dus, a făcut-o numai
pentru o clipă.. Ce contează apoi dacă aceste vieţi sunt italiene sau române?
Suntem toţi egali".
Viaţă dificilă
Geta venise în Italia în urmă cu patru ani. A petrecut două luni la Milano
apoi a luat decizia, împreună cu o prietenă, să se mute în Sicilia, la Marsala.
Aici a îngrijit diferite persoane în vârstă. Între timp, soţul său pentru a avea
cu ce trăi, este constrâns să lucreze în Polonia. Doi dintre copii săi rămân în
România, cel mai mare trăieşte cu ea la Marsala. Marcel decide să vină şi el
în Italia, la Roma. Geta trăieşte atât de departe de toţi, nu fără a suferi: dar
este singura modalitate de a garanta o bunăstare minimă familiei sale. La
Marsala, aşa cum povesteşte fiul său, "se simţea bine, avea atâţia prieteni".
În urmă cu câteva zile a făcut o hemoragia cerebrală. "Spunea - mai explică
Marcel - că o durea inima, dar nu s-a tratat niciodată". De la spitalul din
Marsala a fost transferată la Palermo, la Villa Sofia, unde au ajuns copiii şi
soţul.
"Era deja în stare gravă când a ajuns aici - explică Savatteri - şi după
controale nu ne-a rămas altceva de făcut decât să declarăm moartea
cerebrală". Apoi alegerea de donare a organelor. Marcel nu a avut mult
timp pentru a decide. Da, a fost un gest de iubire, dar în fond atât de
simplu şi natural, pare că spune. "Trebuie să mă întorc la Roma - încheie -
să mă întorc să lucrez, să montez instalaţii electrice". Cu el este Elena, de 24
de ani, prietena sa, şi ea româncă. S-au cunoscut în Italia şi trăiesc împreună
de câteva luni. Explică că "chiar dacă religia noastră nu este în favoarea
acestei practici, cred că donând organe se îndeplineşte un gest imens de
iubire".
(sursa: livesicilia.it)
|
STRANIERIINITALIA.IT