Gian Antonio Stella, în această carte aţi scris puţin despre “români”, deşi în ultimii ani au fost în centrul unei furtuni mediatice, uneori, rasistă şi xenofobă. Ar fi material pentru o carte întreagă, ce părere aveţi?«Eu nu voiam să fac o listă a rasismului actual, pentru că nu are sens. Este mult mai interesant ceea ce s-a întâmplat în anii trecuţi; nu am făcut-o nu pentru că nu mă gândesc şi nu consider grav ceea ce li se întâmplă românilor din cauza rasismului italienilor, ci pentru că mă interesa să văd şi alte aspecte ale rasismului italian. Atâta tot. Sigur, românii sunt supuşi rasismului cu adevărat în ultimii ani în Italia, istorie pe care am trăit-o şi noi. Iată, dacă eu aş scrie din nou cartea pe care am publicat- o acum mai mulţi ani, “Când albanezii eram noi...” acum titul ar fi, fără îndoială, “Când românii eram noi...” fiindcă material este! Fără discuţie.»

Cartea dumneavoastă tratează multe subiecte complexe, dar nu oferă nici o soluţie; ce se poate face, ce putem face noi, românii din Italia ca să scăpăm de această “etichetă” de criminali, violatori, bestii fără inimă? «Primul lucru de făcut, după mine, plecând de la şcoală, de la educaţie. Dacă noi am începe să explicăm încă de la şcoală ce este rasismul şi ce stupid este rasismul, puţin câte puţin, vom câştiga meciul. Românii de treabă din Italia au dreptate să fie supăraţi şi fac bine să reacţioneze la nivel de asociaţii, să protesteze fiindcă nu este acceptabil să fie asimilaţi delincvenţilor. Deşi este un procent destul de mare de delicte atribuit românilor, după cum apar în rapoartele ministerului de interne italian şi chiar ministrul dumneavoastră de interne a declarat în Italia că mulţi infractori români se află în Italia datorită faptului că în Italia pedepsele sunt mai mici; totuşi este imposibil de ajuns la concluzia că România este un popor de hoţi.»

Chiar în aceste zile s-a vorbit mult despre cazul fetiţei românce care s-a aruncat de la balcon, în urma invectivelor “puţi a româncă” primite de la colegii de şcoală. Confirmă raţionamentul dvs. din carte asupra rasismului care caută şi găseşte pretext şi în mirosul altuia?«O, da, da. Confirmă nu doar pentru români. S-a întâmplat şi cu copii chinezi care, din fericire, nu au încercat sinucidirea, dar au fost insultaţi în acelaşi mod.» Dumneavoastră aţi vizitat România, aţi întâlnit mulţi oameni, aţi văzut multe lucruri, ce părere are despre România şi despre români, în particular v-a surprins cineva? «Este o ţară săracă, cum era Italia cu mulţi ani în urmă. Românii se aseamănă italienilor destul, o stradă de mijloc între latini şi slavi, chiar dacă ştiu că spun un lucru care nu face plăcere românilor, fiindcă nu vă prea simţiţi slavi... (râde), eu nu consider în mod negativ slavii, nu cred că este ofensiv spus. Sunteţi un pic italieni şi un pic slavi. România are o istorie lungă, are scriitori de mare valoare, are mari personaje. Din cauza naziştilor italieni care aduc în discuţie doi violatori de origine română nu se pot şterge valorile unui popor. Este inacceptabil tocmai pentru că noi italienii am simţit pe propria piele acest tratament în America, secolul trecut, când eram caracterizaţi exact cu aceleaş i cuvinte. Am mulţi prieteni români.»

În România, italienii nu au avut niciodată probleme de rasism, nici acum, când comunitatea românească din Italia era demonizată.«Da, este adevărat, italienii din România se bucură de stimă şi respect. Dar este un punct asupra căruia trebuie să fim atenţi. Nici francezii nu au suferit rasismul din partea italienilor. Nu înseamnă nimic. Rasismul nu este întotdeauna reciproc, în cartea mea povestesc o istorie de rasism a francezilor împotriva germanilor, dar nu mia rezultat un act de rasism al francezilor contra englezilor, deci rasismul este o chestiune care scapă uneori, nu există o logică a rasismului.»

Totuşi, nu suntem prea des “penalizaţi” în mass media italiană?«Da, fără îndoială sunteţi supuşi unui tratament dur. Vă dau un exemplu care-mi vine în minte: au fost două fapte similare în aceeaşi zi tratate absurd. Primul se referea la un medic dintr-o Policlinică din Messina care a violat un baiat de 15 ani, venit la consultaţie însoţit de mama lui, prezentat în presă fără generalităţi-adică fără nume, prenume sau fotografie. Cel de-al doilea caz se referă la cei doi români de la Cafarella, deci tot violenţă sexuală. Cazuri identice, doar că mass-media italiană a preluat toate generalităţ ile românilor pe prima pagină, cu fotografii. Italianul a fost pus în arest domiciliar şi nu i s-a dat numele. Românii arestaţi, deşi s-a dovedit în scurt timp că nu erau vinovaţi. Două violuri, două judecăţi, dar cu măsuri diferite. Să mai amintesc şi cazul angajatorului italian din Lombardia care a dat foc angajatului său român pentru că a avut curajul de a-şi cere salariul? Românii de treabă din Italia au dreptul să se simtă revoltaţi fiindcă nu este admisibil să fie asimilaţi în masă cu delincvenţii. Fac bine să reacţioneze şi să se disocieze, fiindcă exagerările sunt extreme.»

Crina Suceveanu

SCRIE COMENTARIU - Dorim ca site-ul gazetaromaneasca.com să fie un spatiu al al discutiilor civilizate. Îi invităm pe cei care postează comentarii la articole:
1. Sa folosească un limbaj civilizat, să evite aprecierile obscene, ofensive, defăimătoare, ameninţătoare, xenofobe, antisemite sau rasiste
2. Să se refere doar la articolul la care postează
3. Să se abtină de la atacuri off topic la adresa autorilor sau redactiei.
Nu vor fi publicate comentariile care nu respecta aceste reguli.

NUME:
E-mail
SITE WEB
TITLU
BBCode:
COMENTARIU:
Code:*