În prezent, pentru a zbura direct la Bucureşti, românii din Torino trebuie să se deplaseze până la la aeroportul Levaldigi, care se află la o distanţă de peste 80 de km, sau la Bergamo, cu maşina proprie sau cu trenul. Cu alte companii, care nu sunt low cost, trebuie să se facă escală la Roma. La mijlocul lunii iunie, în Consiliul local din Torino s-a discutat o propunere de moţiune, prezentată încă din luna mai, de către consilierul Enzo Liardi (Pdl), cu privire la necesitatea unui zbor direct spre Bucureşti, de la aeroportul Caselle (Torino).
Plecând de la premiza că "astăzi nu există nici un zbor direct de la Torino către Bucureşti" şi considerând că "românii reprezintă cea mai numeroasă comunitate străină dintr-un oraş cu vocaţie multietnică", având în vedere şi faptul că "relaţiile comerciale dintre cele două ţări sunt într-o continuă creştere", autorul moţiunii i-a cerut viceprimarului şi asesorului competent să solicite societăţii SAGAT (Società Azionaria Gestione Aeroporto Torino), care gestionează aeroportul Caselle - Torino, efectuarea de zboruri către România.
La şedinţă au participat, în urma invitaţiei consilierului Liardi, şi câţiva reprezentanţi ai comunităţii româneşti : Elena Nistor, consilier pentru Italia al patronatului român "Romanian Employers Organization", Mirela Catană, antreprenoare, şi subsemnata, ca reprezentantă a presei româneşti.
Crezând că la baza acestei moţiuni ar fi un interes privat al consilierului, am căutat să mă informez. Enzo Liardi nu are nici un fel de afacere la Bucureşti. Prima oară când a văzut România a fost anul trecut, când a fost invitat într-o vacanţă turistică şi în urma căreia a rămas încântat. Este, însă, evident, că are o legătură strânsă cu exponenţii comunităţii româneşti şi este sensibil la necesităţile acesteia.
Viceprimarul, contra
Din primul moment, am avut senzaţia că viceprimarul, Tommaso Dealessandri (Pd), nu ar fi dorit să ne onoreze cu prezenţa; de altfel şedinţa a început cu mare întârziere, datorită lipsei acestuia şi a imposibilităţii de a-l contacta.
Senzaţia a devenit certitudine când, cu o întârziere de o oră, a apărut şi viceprimarul şi s-a justificat că ar fi fost în faţa Primăriei, dar "nu-şi dădea seama şi nu-i suna telefonul". Păcat că, în timp ce consilierul îşi susţinea moţiunea, telefonul lui Dealessandri suna continuu şi nu se sfia să întreţină convorbiri telefonice.
Moţiunea a fost discutată, cu chiu cu vai, într-o atmosferă de totală debandadă, în care fiecare vorbea cu vecinul de scaun sau la telefonul mobil. "Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim". O surpriză plăcută au fost unii consilieri care erau atât de tineri, încât credeam că sunt studenţi stagiari. Ei au reuşit să readucă pe făgaşul normal obiectul moţiunii, în timp ce ceilalţi făceau, vădit, o opoziţie politică. Viceprimarul chiar a vorbit minute în şir, fără să exprime clar un concept şi dând de înţeles, printre rânduri, că prezenţa noastră îl cam stânjenea. În substanţă, Dealessandri a spus "admiţând că s-ar găsi banii necesari, ar fi corect să-i investim în asta?".
Cu alte cuvinte, nu prea l-ar interesa comunitatea românească şi ar avea alte priorităţi. Elena Nistor a fost invitată să ia cuvântul, iar ea a început prin a-i îndemna pe consilieri să lase deoparte politica şi să vadă aspectul pragmatic al obiectului moţiunii, care nu vrea să fie neapărat o favoare făcută comunităţii românilor. Un zbor direct este important deoarece contribuie la economia oraşului, la oportunitatea unor noi locuri de muncă pentru italieni şi la facilitarea antreprenorilor italieni, care au afaceri în România, mai ales în Bucureşti şi în oraşele din apropiere, nu în ultimul rând relansarea aeroportului Caselle, care a cam rămas în urmă, faţă de alte aeroporturi italiene.
Într-un final, cu toata opozitia consilierilor Pd si Moderati, moţiunea pare că a fost aprobată - sau ni s-a promis aprobarea ei, dar s-a ţinut să ni se spună că de aprobat "nu-i doare mâna", dar e doar o amăgire, pentru că nu depinde de ei. Cel mai tare se teme concurenţă neloială faţă de aeroportul Levaldigi, care a crescut în ultimii anii, datorită companiilor low cost care efectuează zboruri spre şi dinspre România, cu precădere Bacău.
Problema zborului Torino - Bucureşti e departe de a fi rezolvată, din mai multe motive, în afară de cele dictate de dorinţa de a face pură opoziţie politică. În prezent, primăria Torino mai deţine doar 10% din societatea SAGAT - societatea care gestionează aeroportul - şi se pare că vrea să se descotorosească şi de ce mai are.
În precedenţă, s-a încercat crearea, la Caselle, a unei baze pentru compania irlandeză Ryanair, care oferă 11 destinaţii, pe care, însă, nu reuşeşte să le completeze mereu. Se pare că ar fi interesate altre 3 companii low cost de a lua locul companiei Ryanair, însă nici primăria, nici regiunea nu sunt interesate în acest moment de acest aspect, preferând să aştepte cumpărătorul privat care le va cumpăra cota. Regiunii Piemonte, care este cea insarcinata cu turismul, i s-ar cere o contribuţie anuală de 4 milioane de euro (0,02% din bilanţul regional), bani cheltuiţi bine, după părerea asociaţiei apolitice FlyTorino, şi care ar genera o creştere a ocupaţiei.
FlyTorino precizează că, aducând ca exemplu cazurile virtuoase ale aeroporturilor din Bergamo sau Bologna, pentru fiecare milion de călători, se concretizează 1.000 de locuri de muncă pe teritoriu, nu neapărat legate de aeroport, ci şi legate de fluxurile turistice pe care le poate crea un aeroport dinamic.
Iar nouă ne rămâne doar speranţa că viitorul cumpărător al societăţii SAGAT să fie mai puţin obtuz şi cât mai apolitic. Pentru că tocmai am văzut cum îşi câştigă banii politicienii.
Irena Cara
