Friday, Oct 31st

Last update:02:46:02 PM GMT

You are here:

O româncă oferă sfaturi online: ”Cum să-ți faci un CV beton”

Are 33 de ani, e din București și este absolventă a Academiei de Studii Economice București, Finanțe-Bănci. Din 2007 trăiește în Italia. Vrea să-i spun Arvinna, cum este nickname-ul ei pe internet, și se miră pentru că mă interesează persoana ei. Din modestie, nu vrea să-i scriu numele real. “Și-așa, cine mă va căuta, îl va afla oricum,” îmi spune.

Pe mine m-a făcut curioasă activitatea ei pe internet. Activează de peste 10 ani într-un forum de români, www.romania-italia.info, dar de curând și-a lansat două situri și două pa gini pe Facebook, în care scrie necontenit. Sfaturi, recomandări referitoare la locuri de muncă, de la redactarea CV-ului până la desfășura rea interviului - legislația muncii, practici birocratice și administrative etc.

Am plecat din România în 2007, după ce mi-am dat demisia din poziția de manager de achiziții la o multinațională austriacă, specializată în sisteme de incendiu. Îmi promiseseră creștere salarială după 3 și respectiv 6 luni, trecuse 1 an, aveam rezultate și nici urmă de creștere. Aveam o ofertă de manager de vânzări la unul din foștii furnizori (distribuitor de țevi), dar domeniul extrem de tehnic în care lucrasem în ultimul an mă obosise foarte rău.”

”Din cauza stressului ajunsesem să mă bâlbâi, să am probleme de sănătate și să fumez aproape 2 pachete de țigări pe zi. Simțeam nevoia să iau o pauză, după ani întregi în care obsesia fusese cariera, în care mă luptasem să îmi fac un CV cu care să nu îmi fie frică să caut și să găsesc exclusiv la firme multinaționale. O prietenă lucra de foarte puțin timp în Grecia la un hotel, ne auzeam la telefon periodic. Am întrebat-o în glumă dacă nu au nevoie de cineva în hotel și a crezut că glumesc, ea știa unde lucrez, ce fac, venise la mine și mă văzuse cu ochii ei. În 3-4 zile eram în Grecia.”

”Noul job: cameristă în hotel, cu un contract sezonier de 3 luni. Am rezistat doar o lună, aproape îmi paralizase mâna dreaptă, abia mă ridicam din pat. Eram frântă din punct de vedere fizic, dar îmi amintesc și acum cu plăcere cum dădeam cu mătura în camere, uitându-mă la mare. Îmi amintesc de jobul ăla cu plăcere, în mod sigur și pentru că îl luasem ca pe o aventură trecătoare.”

”Pe lângă asta am cunoscut un italian, sărac și de vârsta mea (sic!) cu care avusesem o aventură de 7-10 zile, din prima până în ultima zi a vacanței lui. Ne-am cunoscut în hotel, în timp ce mă înghesuiam cu găleata și instrumentele de curățat în același lift cu el.”

Apoi ai venit în Italia...

”Din Grecia am ajuns în Italia, gândindu-mă că stau 2-3 săptămâni la italianul simpatic și apoi să mă întorc să accept oferta fostului furnizor sau să caut alta mai bună. Am rămas la Roma, am locuit cu el până în 2009, când ne-am mutat împreună la Milano. Primul job la Roma a fost de asistentă a unei actrițe mult mai puțin cunoscută decât prietena ei, blonda recent propusă în glumă (sper) la Președinția Italiei (Valeria Marini - n.r.). Începusem căutările cu CV-ul în engleză pe care îl folosisem mereu în România, căutând același gen de joburi unde bineînțeles nu mă chemă nimeni, nici măcar la interviu.”

Să înțeleg că nu te mulțumeai cu acel loc de muncă? Mulți l-ar visa.

”Era un contract Co.co.pro., pentru care primeam 500 de euro pe lună. Iar eu lucram 10 ore pe zi. Însă mi-a fost de folos, datorită acelui contract mi-am făcut actele. De asta am și acceptat, însă n-am încetat niciodată să caut ceva mai bun. Între timp m-am trezit la realitate și din cauza permisului de muncă - încă necesar în 2007 - m-am “reinventat” ca recepționeră de hotel, “coafând” bineînțeles CV-ul. Cele cinci limbi pe care le vorbesc m-au ajutat mult, mai ales să am mai multă încredere în mine, altfel aș fi început și eu ca mulți alții, mult mai de jos.”

”Am găsit primul job ca recepționeră în 2008 la un mic hotel de 3 stele, inițial cu un contract de 5 zile, apoi cu unul de 9 luni, tot la ei. Când nu mi-au prelungit al doilea contract din cauza crizei care începuse, am decis să mă mut la Milano. Am ajuns la un hotel de 5 stele în pragul falimentului. Între timp m-am despărțit de italian și am continuat în hoteluri, devenisem deja oarecum expertă, după părerea celorlalți. Nu mă simțeam în stare să caut și altceva, fiind complexată de italiana mea, pe care mi-o doream perfectă, dar nu era.»

Acum e perfectă?

”Nu! Nu va fi niciodată. Însă am învățat să fiu mai puțin critică din punctul ăsta de vedere. Din cauza acestui complex pe care l-am avut - și încă îl mai am -, cinci ani de zile n-am îndrăznit să trimit un CV nicăieri, nici măcar la o firmă mică. Și e cea mai mare prostie. Când tu nu ai încredere în tine însuți, cum crezi că alții pot avea încredere în tine?”

Și ce ai făcut în acei 5 ani?

”Am muncit pe rupte. 95% din weekenduri și sărbători. Eram din nou în pragul nebuniei. Salvarea a venit când, după 2 ani jumate, nu mi s-a prelungit ultimul contract de recepționeră și am rămas șomeră.. În prima fază, șomajul a fost o ușurare. Apoi s-a transformat în deprimare maximă, nu făceam altceva decât să trimit CV-uri și să scriu pe forumul amintit mai sus, la secțiunea MUNCA, pentru a da sfaturi celor care erau în aceeași situație.”

”Nu știu câți au ghicit că tot ce scriam izvora din problemele mele și ale actualului prieten, care pierduse și el jobul în urmă cu 7 luni. Din ajutorul dat lui, altor prieteni în aceeași situație și din ce făceam pentru mine au ieșit niște postări, mai mult sau mai puțin utile persoanelor care își caută un loc de muncă.”

Și așa a luat naștere PremiumCV!

”Făceam CV-uri de la 18 ani, am început cu al meu, am continuat cu cele ale prietenilor și cunoștințelor... și apoi cu câteva persoane de pe forum. După o muncă titanică la un CV al unui forumist, am hotărât că nu mai pierd cu nimeni 3-4 zile gratis. Și mi-a venit ideea (sugerată chiar de el și de alții înaintea lui) să le fac ca activitate extra, dar plătită.”

“Time is money”. Totul s-a petrecut rapid, m-am trezit peste noapte cu 2 site-uri făcute gratis de prieteni care au crezut în proiectul ăsta, apoi am deschis două grupuri și 2 pagini pe Facebook (română și italiană). Între timp, am fost contactată de Biroul de traduceri al Violetei Vasian, cu care colaborez pentru corectarea variantei finale a CV-urilor făcute de mine. Ea m-a pescuit de pe forum, după ce a văzut cât scriam despre muncă.”

”Apoi colaborarea s-a transformat într-o prietenie extrem de frumoasă și în niște planuri foarte îndrăznețe pentru viitorul apropiat. Succesul nu a fost nici pe departe așa cum mă așteptam eu, dar între timp m-am liniștit și am început să lupt, să aștept și și să mă reorganizez.”

De ce e important un CV, după părerea ta?

”Mulți români au complexul naționalității, cred că nu sunt chemați din cauză că sunt români. Unora nici prin gând nu le trece că CV-ul lor nu spune nimic, nu atrage, nu îi vinde. Mi-e greu și e oarecum jenant să povestesc ce văd prin CV-urile românilor.”

”Și italienii greșesc mult, dar la ei încă nu am văzut CV cu 2 poze, povești despre pasiunile lor legate de poezii, reiki și animale de companie. Așa cum nu am văzut CV-uri cu poza pe 1/3 pagină, în fața unei statui sau în mansardă. Culmea e că tocmai acești oameni sunt extrem de siguri de calitatea CV-ului lor, sunt siguri de discriminările la care sunt supuși și nu acceptă nici măcar o mică parte din vină pentru situația în care se află. De greșelile gramaticale nu mai vorbesc, unii nici măcar nu se gândesc să dea cuiva CV-ul pentru a-l corecta măcar din punct de vedere gramatical. Îl trimit așa cum e și apoi se plâng că nu găsesc un serviciu.”

Dar, când ai început să ceri bani, au apărut primele dezamăgiri…

”Problema principală e că lumea încă nu înțelege utilitatea unui CV, nu vede orele de muncă din spate, nu apreciază anii de care am avut nevoie pentru a reuși să fac un CV mult mai decent decât ce se vede pe piață. În același timp, m-a ajutat mult și faptul că am găsit în sfârșit un alt loc de muncă, cel mai bun de până acum. Nu aș fi sperat să iasă totul atât de bine, am foarte multe de învățat, mai multe responsabilități ca niciodată, dar găsesc încă energia de a merge mai departe și cu proiectele mele personale legate de partea de resurse umane.”

Singurul domeniu în care am pierdut, probabil, din energie este încercarea de a-i convinge pe oameni că au nevoie de un CV bun în general, nu neapărat de cel făcut de mine. Oricum cine îmi urmărește activitatea pe Internet ar putea să își facă și singur un CV, folosind postările mele și multe altele care se găsesc pe net. Nu știu dacă ar ieși cum îl văd eu, dar în mod sigur ar fi mult mai bun decât ce au mulți în clipa de față. Scriu în continuare, dau în continuare sfaturi și sugestii, dar am schimbat oarecum targetul inițial (românii din Italia, luați ca masă, fără nicio diferențiere), încercând să mă adresez mai mult celor care înțeleg mult mai bine despre ce vorbesc și pe care nu trebuie să îi conving că le trebuie un CV bun, care să îi vândă cu succes.»

Activitatea de a revizui și a reface CV-urile este un extra. Dar ce lucrezi și unde?

”În prezent lucrez ca Project Manager în departamentul achiziții din sediul central al unei multinaționale italiene. Deși mulți m-ar putea invidia pentru jobul actual, visez să ajung într-o zi la nivelul la care să încetez să mai fiu un angajat și să fac ceea ce vreau eu, pentru mine. Ce fac la muncă este bazat pe negocieri, vânzare-cumpărare, arta de a vinde și de a te vinde. Totul la un nivel foarte înalt, de milioane de euro pe proiect. Eu cumpăr, dar încerc să învăț cât mai mult de la cei care vor să mă convingă să cumpăr la prețul și în condițiile lor. Adică ceea ce încearcă și un candidat să facă, atunci când e în fața selecționatorului.”

Irena Cara



Abonează-te la ştirile Gazetei Româneşti





Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com