Observator - Gazeta Românească - ştiri pentru românii din Italia

Cristian Gaiţă

Septembrie 2011, un român ucide în plină stradă, cu o sabie, un conațional. Ura este atât de mare încât îi amputează un braț și îi despică țeasta. Era seară, în jurul orei 18.00 iar scena se desfășura în cartierul Barriera di Milano, sub privirile îngrozite ale trecătorilor și vecinilor.

Octombrie 2014, Piazza Bottesini, același cartier: doi moldoveni încearcă să incendieze un egiptean, care dormea pe o bancă.

Martie 2016, exact în același loc: un italian în vârstă de 66 de ani înjunghie de 14 ori, mortal, un român de doar 30 de ani.

În acest context tot mai violent, Maria Ungurean, o tânără din noua generație torineză, spune: „multi-etnic nu înseamnă multi-cultural. Cultura este doar una: cea italiană. Noi o îmbogățim, ne păstrăm elementele de identitate culturală, dar ne adaptăm mediului în care trăim. Exagerarea multi-culturalității duce la haos, la o cacofonie de obiceiuri ale pământului aduse din locuri foarte diferite de civilizația gazdă. Să nu confundăm apucăturile unor sub-culturi cu multi-culturalitatea. O multi-culturalitate rău înțeleasă duce la violență, intoleranță, atât din partea gazdelor cât și a imigranților. Seamănă mai mult cu o invazie, ceea ce declanșează reflexe de apărare”.

Încă din anii 60, Torino a fost un exemplu de oraș muncitoresc. A fost o fortăreață a mișcării politice de stânga, o oază de umanitate pentru imigranți, într-un nord bântuit de ideile ostile ale extremiștilor de dreapta. După jumătate de secol, locul imigranților calabrezi și sicilieni a fost luat de români, moldoveni și africani. Iar Torino a rămas aceeași fortăreață „de stânga”. Din păcate, ultimul deceniu nu se aseamănă deloc perioadei prospere a anilor '60-'70. Odată cu marea criză din 2008, nivelul de trai a scăzut constant, în timp ce criminalitatea a crescut, alimentată de sărăcie și „multi-culturalitate”. Chiar dacă numărul omuciderilor a rămas relativ constant, manifestările violente s-au intensificat iar sentimentul de siguranță a scăzut. Un studiu realizat în 2012 arată că 56% dintre torinezi nu se simt deloc în siguranță în propria casă iar 63% nu se simt în siguranță sau chiar le e frică pe străzile de la periferie.

Am putea lectura ultima crimă, în care și-a pierdut viața Claudiu Gheorghe Astanei, prin prisma gestului rasist, a intoleranței. Ar fi o interpretare limitată, ipocrită și care ar incita la ură. Crima a avut loc pe fondul consumului de alcool iar violența a fost nemotivată. Însă am putea încerca să înțelegem semnificația crimei, în contextul general al degradării unui oraș muncitoresc decăzut, a unui oraș „familie” care nu mai reușește să-și hrănească proprii copii și care ar trebui să evolueze, să își schimbe politica socială. Iar odată cu ea protecția socială și protecția stradală, polițienească. În timp ce politica de stânga pierde teren, o politică de dreapta moderată ar putea re-echilibra situația.

În urma morții și dincolo de considerentele socio-filosofice, a rămas o dramă și o familie aflată în imposibilitatea de a își trimite decedatul acasă, la Roman. Evident, Claudiu nu avea nici un fel de asigurare de viață. Uman, nimeni nu se gândea că acesta va deveni brusc o povară extremă pentru sora lui, în vârstă de 24 de ani și care își crește, în concubinaj, cei doi copii.

Comunitatea românească din Torino are, din nou, ocazia de a se uni și de a învăța din această lecție. Unitatea ar fi înspre ajutorarea unicei rude de sânge a victimei, Astanei Ancuta Elena, donând, cât de puțin, în contul IT35U0306967684510325396204, cu scopul înmormântării fratelui pe pământul natal. Pentru că dacă așteptăm ajutor din partea altora, a consulatelor, ambasadei, a ministerelor sau a politicienilor de Dâmbovița, umplem morgile italiene de morți.


Citește și:

 Torino, solidaritate şi protest împotriva uciderii lui Claudiu Astanei!

 Maria Ungurean candidează la Torino. ”Viitorul comunității românești depinde de implicarea tinerilor”

 

 

Rochia albastră cu paiete și cristale, pe care câștigătoarea Miss World 2015, Mireia Lalaguna, a purtat-o la încoronarea ce a avut loc, în decembrie anul trecut, în cadrul galei organizate în China, a fost prezentată în cadrul evenimentului "Red Carpet 2016" de la Milano.

Creatoarea rochiei, românca Tina Olari, a participat duminică seară la un eveniment de prezentare de modă la Milano. Evenimentul "Red Carpet 2016" a fost organizat special pentru Tina Olari, designerul care a îmbrăcat-o pe Miss World 2015. La eveniment a participat şi consulul României la Milano, George Miloșan.

"A fost un eveniment organizat special pentru mine, în Puro. A fost multă lume, un eveniment foarte frumos, cu invitaţi importanţi. Surpriza cea mai mare pentru mine a fost prezenţa reporterilor şi a fotografilor de la VOGUE Italia, împreună cu directorul de publicitate, care s-au declarat foarte încântaţi de stilul meu ca şi creaţie.", a declarat Tina Olari pentru ObservatorBN.

Creațiile Tinei Olari sunt în stil aristocrat, cu aspect rafinat și continuă să cucerească și femeile din străinătate. De peste 4 ani, designerul român s-a stabilit în Barcelona – capitala Cataloniei -, unde și-a deschis un showroom.

Invitată fiind să participe la mai multe evenimente internaționale în materie de modă care s-au desfășurat în Barcelona, spaniolii au rămas fascinați de croielile fine ale rochiilor de mireasă și de seară în stil distins baroc, precum și de creațiile unicat pentru copii desprinse din povești cu zâne și feți frumoși”, a scris Occident-Românesc, publicație care a premiat-o pe Tina Olari în cadrul galei de premiere a valorilor româneşti din străinătate ”Noi susţinem Excelența!”, care a avut loc în ianuarie 2016 la Benidorm, în Spania.

Foto: Facebook


Citește și:

Gala premiilor ”Noi susţinem Excelența!”, Spania. Premiați și jurnaliști de la Gazeta Românească

 

Colegiul Național”Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe a reprezentat România la a șasea ediție a Masterclass-ului Internațional de Fizică Modernă și Cercetare, INSPYRE 2016, organizat în perioada 15-19 februarie 2016, de Laboratoarele Naționale din Frascati, Roma, aparținătoare Institutului Național de Fizică Nucleară din Italia (LNF-INFN).

La Școala Internațională de fizică din Frascati au participat 68 de elevi din 8 tări europene. România a fost reprezentată de elevii Sebastian Samoilă (clasa a XII a ) și Filip Teodor Bundan ( clasa a XI a), însoțiți de profesorul de fizică, Luminița Costea. Alături de echipa țării noastre au fost participanți din Italia, Franța, Germania, Anglia, Spania, Portugalia și Bosnia Herțegovina.

Tema actualei ediții a fost „The Quantum Legacy” („Moștenirea cuantică”). Elevii au participat timp de 5 zile la cursuri susținute de cercetători și profesori universitari în limba engleză și au avut șansa de a face experimente chiar în laboratoarele Institutului Național de Fizică din localitatea Frascati.

Elevii români s-au reîntors acasă, pe lângă un bagaj important de cunoștințe, cu impresii foarte bune. Filip Teodor Bundan ne-a declarat: „De luni până vineri am avut cursuri de la 9 până la 16. Diferiți cercetători și profesori universitari ne prezentau subiecte din ramuri diverse ale fizicii, de la fizică cuantică până la aplicațiile fizicii în medicină. Am luat parte la experimente despre constanta lui Planck, radiațiile de syncroton și razele cosmice. Pe lângă asta, am cunoscut elevi din alte tări, cu unii chiar am păstrat legătura, am schimbat impresii, am văzut mentalități diferite și am putut să vedem cum arată un institut de fizică. De asemenea, am înțeles că la noi în liceu chiar se învață limba engleză. Toți se mirau că suntem din România, deoarece după elevii din Anglia, noi eram cei care conversau cel mai bine în engleză.”

Cătălina Curceanu, cercetător în fizica nucleară: “Moș Crăciun există!”

Pe Sebastian Samoilă l-a impresionat în această experientă simplitatea manifestată de cercetătorii și profesorii universitari prezenți la Masterclass. „Unul dintre profesori a venit la curs îmbrăcat în hanorac, foarte simplu. Chiar am fost întrebați dacă l-am vedea pe stradă am zice că e profesor universitar? Sunt oameni simpli, modești și foarte populari. Experiența mi-a schimbat modul de gândire, mai ales că apreciez foarte mult șansa unică pe care am avut-o de a participa la o astfel de scoală, organizată de un Institut de Fizică. M-au impresionat și italienii, care ne-au tratat foarte bine, și arhitectura italiană. Am avut șansa să vizităm Roma și Vaticanul”.

Coordonatorul elevilor, profesoara Luminița Costea, a participat cu elevi la toate edițiile școlii de fizică de la Frascati. Regretă că numărul de locuri este limitat, motiv pentru care doar 2 elevi, cei mai buni dintre cei mai buni, au fost acceptați. „La Institutul de Fizică al Italiei există mai multă înclinare spre tineret. Au mai multe tipuri de activități: cursuri doar pentru elevii italieni, pentru studenți, vizite pentru publicul larg și așa mai departe. Faptul că organizatorii, cercetătorii și profesorii universitari își rup din timp să pregătească evenimentul, chiar dacă este pentru o săptămână, înseamnă clar că sunt conștienți că educația tinerilor contează enorm. Trebuie să ai ce lăsa în urma ta. Degeaba ești doar tu bun. Dacă nu ai pe cine lăsa în urma ta, înseamnă că munca ți se va duce de izbeliște”, a menționat Luminița Costea.

Cursurile școlii de fizică sunt gratuite, însă participanții trebuie să-și achite transportul, cazarea și masa. Potrivit Luminiței Costea, participarea la o ediție a Masterclass-ului Internațional de Fizică Modernă și Cercetare ajunge să coste circa 12.000 de lei, respectiv 2700 de euro. Acești bani au fost obținuți de la diferiți sponsori. SC Comat Industrial SRL, SC Arcon SRL și SC Top Star 2000 SRL sunt firmele din județul Covasna care, prin intermediul Asociației pentru Comunitate, au făcut posibilă participarea elevilor la Școala Internațională de Fizică de la Frascati din acest an.

Larisa Axinia


 

Citește și:

 În laboratoarele de fizică de la Frascati se vorbește românește. Iată românii de la acceleratorul nuclear

 Elevi români pasionaţi de fizică nucleară, invitaţi la Institutul Naţional de la Frascati

 


 

O nouă religie se conturează în România şi în diaspora: Repatriot, un proiect care nu poate fi descris decât la superlativ, iniţiat de un grup de oameni de afaceri în urmă cu un an, pentru a încuraja repatrierea antreprenorilor români din diaspora.

Nimic rău în asta, dar fenomenul capătă conotaţii de sectă. Nici asta nu e treaba noastră, nu mai suntem pe vremea inchiziţiei şi eşti liber să îşi faci chip cioplit din ce vrei. Singura problemă este că statul român a acordat sprijinul necondiţionat pentru acest proiect, fără o justificare publică, în acest fel Repatriot confiscând tema întoarcerii în ţară a românilor. Cine critică proiectul, este duşmanul care nu vrea întoarcerea românilor.

Şi totul a devenit extrem de serios. ESTE O LUPTĂ, afirmă un ministrul al Guvernului României, care s-a declarat SOLDAT al acestei lupte, unde STEAGURILE au fost ridicate de preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş. Declaraţii militariste la ultimul summit Repatriot desfăşurat în 3 şi 4 martie la Bucureşti.

“Repatriot nu mai este un proiect obişnuit, este o mişcare, o luptă continuă pentru noi şi copii noştri. Noi nu am făcut decât să catalizăm mai multe forţe şi-mi doresc ca în fiecare zi să câştigăm noi soldaţi în această acţiune de unificare. Steagul a fost ridicat deja şi de Preşedinte şi de Primul Ministru. Noi suntem soldaţi ai acestei cauze. Dezvoltarea tehnologiei şi internetului ne ajută în această misiune. Autostrăzile comunicaţionale care ne leagă cu lumea întreagă vor aduce românii mai aproape de ţară”, a spus Marius Bostan, iniţiatorul proiectului şi Ministrul Comunicaţiilor, în cadrul evenimentului Re>patriot , potrivit EVZ.ro.

Sorin Cehan

Guvernul Repatriot: instituţiile statului au luat în braţe proiectul ”Vrem banii diasporei”

Crina Dobre: ”Eu văd întoarcerea românilor din diaspora într-un mod diferit de REPATRIOT”

Cum să deturnezi banii diasporei prin patriotism de paradă: metoda ”papionul tricolor”

“De fiecare dată când mă întorc din România mi-e greu să găsesc cadouri pentru prietenii italieni. În afară de Dracula, nimic nu e promovat la nivel internațional”, spune Claudiu Lupșa. El a creat un brand, denumit “Original Transilvania”, pentru a încerca să promoveze mai bine România. Ideea a fost foarte bine primită în Peninsulă, personaje publice italiene achiziționând deja produsele sale.

Claudiu Adrian Lupșa, 38 de ani, locuiește în Italia, în localitatea Biassono (MB), lângă Milano. Este originar din Baia Mare iar de mulți ani lucrează ca asistent medical, secția urgențe chirurgie. În timpul liber se ocupă de fotografie, webdesign și design vestimentar și prezintă o emisiune în limba română la o televiziune locală din Italia. Pasiunile sale, împreună cu dorința de a promova valorile românești au avut ca rezultat crearea unui brand prin care românul dorește să-și promoveze țara, denumit “Original Transilvania”.

Claudiu Lupșa ne-a povestit despre brandul creat de el și de unde i-a venit ideea. "În 2008 eram în aeroportul Otopeni și căutam disperat un cadou pentru un prieten italian. Căutam ceva mai deosebit, ceva care să-l ducă cu gândul la România. Am găsit ceva cu “Dracula”, dar nu eram mulțumit. De atunci mi-am zis că ar trebui creat ceva nou, ceva care să facă trimitere la țara noastră."

În timp, având activități și colaborări cu oameni din lumea modei, am reușit să dau drumul la un tip de tricouri care au ca semn distictiv un urs brun, care este de fapt logo-ul brandului pe care îl propun, denumit “Original Transilvania”.

O siglă de succes

Românul a plecat de la ideea de a crea o siglă care să fie reprezentativă pentru România. ”Cu modestie spun că imaginea României promovată prin intermediul acestui brand ar avea mult de câștigat. Românii sau turiștii străini care au un tricou cu emblema “Original Transilvania” ar promova direct turismul românesc. Odată întorși acasă, turiștii nu vor uita de România, de Transilvania. Tricourile pe care le-am creat sunt dintr-un material de o foarte bună calitate, folosit și de marile firme.”

”Original Transilvania” se dorește a fi și brandul celor ce iubesc natura și o respectă. Este o marcă care, imprimată pe obiecte vestimentare, respectă luxul discret, casual. Are ca logo ursul brun, regele animalelor din România. Culoarea folosită la logo este maro, culoarea pă mântului și a pădurii, este solid, de incredere, ajută la crearea unei atmosfere primitoare. Este o culoare care comunică sinceritate, putere, maturitate.” a completat Lupșa.

Producția de tricouri pe care a lansat-o de puțin timp este compusă, pentru început, din patru modele de tricouri. «Colecția, așa îmi place deja s-o denumesc, de tricouri este formată din patru modele de tricouri, confecționate din bumbac organic 100%, material care este folosit și de marile firme de lux. Calitatea este ireproșabilă, tocmai de aceea cred că poate indeplini toate exigențele. În plus, un tricou nu ocupă spațiu, lucru foarte important pentru turiști. Apoi poate fi purtat și în alte ocazii. O metodă extraordinară de promovare.”

Deși lansate de puțin timp, tricourile cu marca “Original Transilvania” au un succes deosebit. «Foarte multe comenzi am primit din partea italienilor mai ales. Chiar și artiști de marcă italieni le-au apreciat și achiziționat. Cu cât trece timpul îmi dau seama că din dorința de a face imagine țării se pot naște branduri care au succes în străinătate.”

Românul a încercat să comercializeze produsele sale chiar în magazinele din aeroporturi, acolo unde căutase cu ani în urmă un cadou pentru prietenii săi italieni. «Dacă tot acolo, în aeroport, s-a născut ideea, am încercat să le promovez chiar la magazinele cu acest profil. Mi-au cerut mostre, le-au verificat calitatea, prin spălare și tot felul de teste. Rezultatele au fost foarte bune pentru că produsele sunt dintr-un țesut italian, de mare calitate. Totul însă s-a oprit acolo, la test. Nu am înțeles încă de ce nu le-au dorit pe rafturile magazinelor. Poate în viitor.»

Andi Rădiu

 

Schimbare de macaz în ştirile despre români în presa italiană. Dacă până acum, în 90% din cazuri, ştirile erau din surse judiciare, despre hoţi şi violatori, apropiata campanie electorală şi alegerile primare care au fost organizate recent arată o altă faţă a imigrantului român din Italia: aceea de votant.

Cotidianul roman "Il Messaggero", într-un rar articol pozitiv despre români, a încercat să afle dacă pe români îi interesează alegerile primare de la PD, pentru desemnarea candidatului acestui partid, cel mai mare din Italia, la Primăria Romei.

Sâmbătă, 5 martie, sub titlul "Românii mobilizaţi - mergem la vot şi nu ne numiţi romi", cotidianul publică un reportaj în varianta tipărită, plus un film cu aceiaşi protagonişti români pe website.


Primul interlocutor, o "badante", îngrijitoare de bătrâni, Rodica Nicolau, de 57 de ani, care spune că va merge la vot la alegerile primare PD. "Mă duc şi cu mai multe prietene", a declarat femeia.

"Trăim aici, locuim aici, plătim taxe. Vrem să ne spunem şi noi părerea. E normal, nu? Pentru noi este o datorie să votăm. Iar după primare, voi merge şi la alegerile comunale", declară şi Laura Văsîi, contabilă la Camera de Comerţ română în Italia. Il Messaggero descoperă că există şi o altă faţă a comunităţii, cu mii de profesionişti şi întreprinzători. Numai la Roma sunt peste 8.000 de firme mici şi mijlocii româneşti, din care jumătate în construcţii.

George Matache, şeful unui consorţiu de cooperative, a declarat şi el că va merge la vot, explicând însă că nu se poate pune multă bază pe promisiunile preelectorale ale românilor. În anii trecuţi, a explicat George Matache, din 100 care promiteau că merg la vot se prezentau numai 20. Unii votează doar dacă şeful lor votează, mai reiese din articol. Tiberiu Vasile, 32 de ani, din Constanţa, e ajutor de măcelar într-un magazin românesc de pe Nomentana. "Merg la vot doar dacă merge şi şeful", a declarat el.

La Roma sunt 96.000 de români, dintre care 10.000 cu cetăţenie italiană. “Vor vota mii de oameni. Comunitatea româneasă îl preferă pe Roberto Giachetti ", a prezis preşedintele Asociaţiei Românilor din Italia, Eugen Terteleac, intervievat de "Il Messaggero". "Voturile noastre sunt autentice. Nu sunt voturile romilor", a mai spus preşedintele ARI, făcând referire la scandaluri din alte oraşe, unde romii au fost acuzaţi că sunt plătiţi pentru a vota în favoarea unuia sau altuia dintre candidaţii la primare.

Scurt ghid al candidatului român din Italia

Asociaţia Românilor din Italia a oferit spaţiu politicienilor italieni, pentru a vorbi comunităţii. Alfio Marchini, simpaticul întreprinzător roman care candidează ca independent la Roma, a profitat de invitaţie şi a participat la "Sărbătoarea Românilor" organizată de ARI la Roma. Alfio Marchini a vorbit bucuros în faţa mai multor mii de români, potenţiali alegători, promiţând includerea unui român pe lista sa de candidaţi.

Într-un alt material, "La Repubblica" vorbeşte de susţinerea pe care un alt candidat la alegerile primare PD, Stefano Pedica, l-a primit de la "comunitatea românească": PRIMARIE, SOTTOSCRITTO PATTO TRA PEDICA E COMUNITÀ ROMENA. Pedica a semnat un pat cu comunitatea româneasă.

Aflăm din articol că exponenta filialei PSD la Roma, Alina Bărbulescu, a semnat un pact cu 6 puncte cu exponentul PD "Am semnat un pact cu candidatul Pedica pentru vă îl considerăm cel mai bun să guverneze acest oraş", a declarat Alina Bărbulescu. Între punctele din pact, reprezentarea comunităţii la Primărie, un asesor în guvernul local, recunoaşterea diplomelor, acordarea cetăţeniei italiene opiilor născuţi la Roma.

În final Roberto Giachetti a câştigat detaşat, cu 64,1%. Stefano Pedica a obţinut 1,4%.


Citește și:

Bologna, străinii pot decide alegerile: Un rezervor de zece mii de voturi

Maria Ungurean candidează la Torino. ”Viitorul comunității românești depinde de implicarea tinerilor”

 

Dan Popa

Rar mi-a fost dat să văd o densitate atât de mare de reprezentanţi ai instituţiilor româneşti pe metru pătrat ca la întâlnirea din 3 martie de la Bologna, fapt sesizat si de cei care au participat la intalnire.

Au fost prezenţi reprezentanţi ai Instituţiei Prezidenţiale, ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, ca şi ai Autorităţii Electorale Permanente. Din prezidiu au facut parte:

- Dan Stoenescu, ministrul delegat pentru relaţia cu românii de pretutindeni; - Sandra Pralong, consilier al Preşedintelui României pentru Relaţia cu Românii din afara Graniţelor;

- Dana Constantinescu, ambasadorul României în Republica Italiană;

- Viorel Badea, senator, Comisia românilor de pretutindeni;

- Mircea Lubanovici, deputat, Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării,

- Aurelian Mihai, deputat, Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării.

- Marian Muhuleţ, vicepreşedinte al Autorităţii Electorale Permanente a României;

- Lavinia Toma, reprezentantă a Autorităţii Electorale Permanente a României.

- Eugen Şerbănescu, consul general al României la Bologna.

Şi-au anuntat participarea, dar au absentat nemotivat:

- Ana Maria Pătru, preşedintele Autorităţii Electorale Permanente a României;

- Mariana Câmpeanu, senator, Comisia românilor de pretutindeni.

Întâlnirea a avut că scop principal intrarea în contact direct cu românii din diaspora, pentru a le explica acestora multiplele beneficii ale votului prin corespondenţă.

Iată câteva momente din luările de cuvânt:

- d-l Şerbănescu, gazda întâlnirii, a mulţumit deopotrivă reprezentanţilor statului român prezenţi, cât şi diasporenilor veniţi din Emilia Romagna, Marche şi Toscana;

- d-l Dan Stoenescu s-a declarat bucuros că românii au venit într-un număr atât de mare; a anunţat intenţiile guvernului de a avea un dialog deschis şi transparent cu românii din străinătate, ne-a îndemnat să fim uniţi, să participăm la viaţa politică din statul de adopţie;

a mai declarat că statul român va veni în întâmpinarea românilor care doresc să se întoarcă în ţară şi să investească, oferindu-le, pentru fiecare euro investit, un euro din fonduri europene, ministrul precizând că, decât să băgăm banii în construcţia de case, ar fi mai bine să-i investim în afaceri; ministrul a mai anunţat că doreşte să introducă clase opţionale de limbă română în Italia şi Spania; a recunoscut că românii din diaspora sunt cel mai important investitor din România; a mai anunţat, de asemenea, că s-a întâlnit cu prefectul de Bologna, Ennio Mario Sodano, şi cu primarul oraşului Bologna, Virginio Merola, şi că va continua astăzi, vineri, întrevederea cu românii din zona Lazio/Roma.

- d-na Sandra Pralong a declarat că diaspora este foarte importantă pentru România şi pentru Instituţia Prezidenţială, că apreciază expertiza românilor din străinătate şi doreşte să-i ajute cu fapte, nu cu vorbe; a mai adăugat că regretă declaraţia neinspirată, dar de bună credinţă, referitoare la găina care trece prin faţa bisericii.

- d-l Viorel Badea a spus că este mândru că se află lângă românii din diaspora de 17 ani şi că trebuie ca aceştia să continue să fie interesaţi de politica din România.

- d-l Aurelian Mihai i-a salutat pe cei prezenţi şi a dat mâna cu cei din primele trei rânduri.

- d-l Mircea Lubanovici i-a salutat pe cei prezenţi.

După acest preambul, ministrul Stoenescu a dat cuvântul celor prezenţi în sală, cu precizarea că, dat fiind orele înaintate, fiecare din cei 15 solicitanţi înscrişi la cuvânt să se încadreze într-un minut!

- d-l Radu Nicolae (România TV) a spart gheaţa mulţumind autorităţilor române pentru efortul făcut de a veni în Italia şi a avut cuvinte de laudă pentru activitatea d-nei Dana Constantinescu şi a d-l Viorel Badea; a mai arătat că există probleme cu firmele din România care angajează muncitori pentru Italia; d-l Stoenescu a răspuns că va lua legătura cu directoarea de la TVR Internaţional, în vederea realizării unor emisiuni informative privind legislaţia muncii, pentru a-i scuti pe românii care merg la muncă în străinătate de surprize neplăcute.

- o d-na contabilă a luat cuvântul şi a spus că întâmpină foarte multe dificultăţi în obţinerea actelor solicitate autorităţilor române, necesare pentru a putea cere compensaţiile prevăzute în declaraţia de venituri (730) pentru componenţii de familie aflaţi în România (pentru soţ şi/sau copii); ministrul a răspuns că îl va contacta pe Ministrul Muncii, pentru a încerca să rezolve această problemă.

- un domn de la o asociaţie a cerut că acestea (asociaţiile din străinătate) să fie recunoscute de statul român ca parteneri oficiali de dialog şi a mai cerut o întrevedere cu autorităţile române la Bucureşti.

- Un alt domn, de la o altă asociaţie, a invitat-o oficial pe d-na Dana Constantinescu la o întâlnire de lucru în Toscana.

- o d-na profesoară a spus că asociaţia dumneaei organizează în Italia cursuri opţionale de limbă şi cultură română, dar că părinţii trebuie să facă cerere până la sfârşitul lunii aprilie, altfel, nu va mai fi posibilă organizarea cursurilor "doposcuola" în acest an şcolar; pentru cei interesaţi, d-na respectivă a lăsat şi o adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Desigur, în cursul desfăşurării întâlnirii, n-au lipsit şi fazele comice sau dramatice:

- o doamnă care predă limba română copiilor români şi moldoveni din Italia, a spus, printre altele, că a candidat la postul de consilier local, dar că "am obţinut decât patru voturi"; din punct de vedere gramatical, corect ar fi fost "am obţinut doar patru voturi"; cineva chiar a ridicat problema dacă cineva testează cumva capacitatea celor care predau astfel de cursuri de limbă şi literatură română; a răspuns d-na Dana Constantinescu: "doar cele organizate şi finanţate de statul român".

- un domn, destul de vehement, a spus că nu este mulţumit de serviciile oferite de consulatul român de la Bologna, că un funcţionar de acolo i s-ar fi adresat într-un mod nerespectuos; doi domni au intervenit imediat în apărarea consulatului, unul dintre ei, prin lăudarea activităţii acestuia, pe când celălalt a trebuit să fie oprit de cei prezenţi, pentru a nu se lăsa cu vărsare de sânge!

- ultima care a luat cuvântul, o tânăra doamnă din Bologna, a spus că este deosebit de onorată de prezenţa atâtor reprezentanţi ai statului român la aceste întâlniri (vreo 10 persoane care au făcut un tur de o săptămâna în Italia), dar că, din punctul de vedere al contribuabilului, nu s-ar justifica o astfel de cheltuială din banii publici, în opinia sa fiind suficientă o singură persoană; a răspuns d-na ambasadoare: "nu au venit pe banii publici, ambasada i-a invitat!"; d-na Pralog a spus şi ea: "ştim că am venit pe banii dv., dar îi vom cheltui cu băgare de seama!"

Sunt multe lucruri care nu s-au spus la această întâlnire -

probabil, din cauza faptului că vorbitorii au fost puţini şi au avut la dispoziţie doar un minut - aşa că voi încerca eu să le punctez, în continuare.

Acum exact un an de zile, Ministerul Afacerilor Externe demara programul “Dialog cu diaspora pe teme consulare", cu scopul de a depista problemele întâmpinate de cetăţeni în relaţia cu consulatele şi găsirea unor soluţii. O iniţiativă absolut lăudabilă. Dacă ar fi să facem un raport de activitate la un an de la lansare, putem spune că unele lucruri s-au mişcat. De exemplu, a fost introdusă aplicaţia "Călătoreşte în siguranţă", câteva taxe au fost reduse, iar cateva au fost chiar eliminate, şi s-a lansat şi un proiect revoluţionar, care a costat mai bine de 30 de milioane de euro, proiectul Sistemului Informatic Integrat Consular (aşa zisul e-Cons), în curs de definitivare.

În ceea ce priveşte, însă, condiţiile pe care le au la dispoziţie cei care au nevoie de servicii consulare, din păcate, nu se văd multe noutăţi. Din ceea ce-mi spun oamenii, la multe consulate, lumea este nevoită să se înghesuie pe la ghişee, ca în regimul de tristă amintire.

Cât ar costa MAE pentru ca, la fiecare consulat, să pună nişte scaune în plus şi un monitor pe care să se afişeze numerele de ordine? Puţin, nu? Mai ales dacă ar organiza o licitaţie publică, costurile ar putea fi chiar injumătăţite...

Cât ar costa ca funcţionarii de la ghişee să fie amabili şi disponibili, arătând respect pentru cei care, până la urmă, le asigură salariile.

Cât ar costa ca cineva să răspundă permanent la telefon, pentru ca oamenii să obţină informaţiile de care au nevoie? Ar putea fi un număr unic pentru toate consulatele. Îmi amintesc că cineva care a fost prezent la acestă întâlnire cerea în Parlament creşterea taxelor consulare, pentru a putea îmbunătăţi serviciile. Iată că, la ora actuală, avem printre cele mai mari taxe consulare din Europa - si asta de ani buni - dar oamenii încă mai aşteptă îmbunătăţirea condiţiilor...

Dacă ne gândim mai bine, această îmbunătăţire ar fi şi un gest de preţuire, având în vedere că românii din străinătate pompează anual miliarde de euro în circuitul economic din România - chiar şi pe timp de criză - fapt ce duce la menţinerea pe linia de plutire şi a balanţei de plăţi a României şi a menţinerii multor locuri de muncă din ţară.

Altceva: percepţia oamenilor este că politicienii, atunci când se uită la românii din diaspora (de obicei, o dată la 4 ani), văd două lucruri:

1. banii din conturi (după ultimele estimări, s-ar părea că vorbim de circa 28 de miliarde de euro!);

2. milioanele de voturi potenţiale.

La rândul lor, şi diasporenii văd cum unii dintre politicienii noştri au început să îndesească drumurile pe aici - după ce i-au ignorat cu desăvârşire timp de 4 ani - însă nu cred că vor mai avea viaţă uşoară, pentru că timpul vorbelor meşteşugite a trecut: de azi înainte, vor conta numai şi numai faptele.

Mulţumită tehnologiei IT, românii din străinătate - că traiesc în Europa, Canada sau Australia - ştiu tot ce se întâmplă acasă, în timp real. Şi nu mă refer aici la posibilitatea de a-şi vedea găinile traversând strada la biserică, ci tot ceea ce se întâmplă la preşedinţie, la parlament, la guvern, la ministere, la consiliile judeţene şi la primării. Ei pot afla totul în doar câteva momente. Prin urmare, vor continua să observe totul de la distanţă şi fiţi siguri că vor sancţiona prompt orice derapaj.

Întrebarea este: cât va mai dura până când românii din diaspora vor primi respectul pe care îl merită? Cât va mai dura până când vinovaţii de încălcarea drepturilor lor constituţionale - mă refer aici la dreptul de a vota - le vor fi prezentaţi? Dosarul Diaspora zace de mai bine de an la DNA şi nimeni n-a mai auzit o vorbă despre asta. Dacă cineva se întreabă de ce tot dezgropăm noi morţii - vorba unui clasic în viaţă - răspunsul e foarte simplu: pentru că doar dacă vinovaţii vor fi pedepsiţi vom avea certitudinea că drepturile nu ne vor mai fi călcate în picioare.

Din acest punct de vedere, dar şi din altele, preşedintele Iohannis a fost o dezamăgire pentru cei care l-au votat. Multitudinea de erori, dintre care unele grave, îl îndepărtează tot mai mult de cel de-al doilea mandat şi nu e sigur nici măcar că-l va termina pe primul: dacă PSD-ul şi partidele satelit vor iniţia un referendum pentru demiterea preşedintelui, mulţi din cei care au votat în favoarea lui Klaus Iohannis, de data asta, ar putea să-şi retragă sprijinul, aşa cum şi-au retras şi like-urile de pe pagina domniei sale.

Aşadar, cât va mai dura până când România va deveni o ţară normală, cu oameni normali?

Am observat că se tot vorbeşte de acţiunea Re-patriot, cea care ar trebui să-i determine pe români să se întoarcă acasă, cu fondurile şi cu know how-ul acumulate cu tot. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, stimaţi domni, dar asta nu se va întâmpla prea curând. Nu pentru că planul n-ar fi bun, ci pentru că nimeni nu doreşte să se întoarcă în ţara din care a fugit - nu atât din cauza sărăciei lucii (statisticile arată ca 40% din români trăiesc sub limita sărăciei), cât mai ales din cauza lipsei de orizont şi speranţă. Au fugit pentru a scăpa de corupţie, de jaful din România, de birocraţie, de malpraxis, de lipsă de organizare, de lipsă de viziune şi chiar de competenţă, de abuzuri şi de rea credinţă. De ce s-ar întoarce? S-au rezolvat toate aceste lucruri? Nu mi se pare. Condiţiile necesare sunt următoarele:

1. Eliminarea corupţiei, la toate nivelurile;

2. Transparentizarea tuturor instituţiilor statului;

3. Reducerea birocraţiei;

4. Legislaţie coerentă şi previzibilă.

Din păcate, vă mai pot da şi o altă veste proastă: din ce în ce mai mulţi părinţi nu-şi mai învaţă copiii limba română. Asta arată clar că nu doresc să se mai întoarcă vreodată în calvarul din care au fost nevoiţi să plece. Pentru că statul român nu le dă nici o speranţă că se vor mai putea întoarce vreodată. Şi nu-i pot condamna pentru asta: au aşteptat un sfert de secol ca cineva să le dea o speranţă, dar ea n-a venit. Şi, ca şi cum astea n-ar fi destul, valul de români care-şi iau bocceluţa la spinare şi pleacă pe unde văd cu ochii - în principal, datorită politicilor neînţelepte - continuă. În fiecare zi.

Acuma, cineva ar putea să spună că 4 sau 5 milioane de români la o populaţie de 23 de milioane nici nu s-ar prea cunoaşte. În procente, ar reprezenta doar 18-20% din populaţie. Numai că, din păcate, cele 4-5 milioane au fost extrase tocmai din forţa de muncă activă a ţării! Asta înseamnă că, în realitate, situaţia este mult mai gravă: aproape jumătate din forţa de muncă a plecat deja peste hotare!

În acest moment, în România - în fiecare judeţ al ţării - numărul pensionarilor îl depăşeşte pe cel al angajaţilor. Cum se vor mai putea plăti pensiile? Cum va face Guvernul faţă acestor presiuni? Va introduce noi taxe? Le va creşte pe cele existente? Sau ne vom împrumuta iarăşi la FMI - cu dobânzi şi în condiţii sufocante - până când nu vom mai reuşi să ieşim la liman?

Ce vom face, vom vinde totul? Pădurile deja le-am dat, apele la fel, pământul n-a scăpat nici el. Urmează să ne dăm şi bogăţiile subsolului şi putem emigra liniştiţi cu toţii.

Cineva se gândeşte la aceste lucruri? Şi dacă da, cine şi ce soluţii a găsit?