Observator - Gazeta Românească - ştiri pentru românii din Italia
09
Ma, Feb

Sfârşit de săptămână foarte încărcat în capitala piemonteză, unde formaţiunea politică Liberali 2.0 ideată de tânărul vicepreşedinte al PNL Italia, Vicenţiu Vlad, a trăit emoţiile primei ieşiri în public.

Încă de sâmbătă, beneficiind de sprijinul unei delegaţii formate din copreşedintele PNL Diaspora, Victor Ionescu, deputatul Florin-Alexandru Alexe (PNL Bucureşti) şi Florin Robert Araveicei, copreşedinte PNL Italia, grupul de tineri politicieni a programat câteva întâlniri cu membrii comunităţii.


Astfel, au avut loc schimburi pozitive de opinii cu muncitorii români de pe un şantier de construcţii din Carmagnola, o vizită la laboratorul patiseriei Chiaro Scuro – afacere românească de succes la Torino şi o întâlnire cu renumitul croitor Daniel Robu, toate acestea având rolul de a lua un prim contact oficial cu viitorii aderenţi sau simpatizanţi şi de a face o prezentare succintă a proiectelor propuse de Liberalii 2.0.


În cursul serii, la un foarte cunoscut club de canotaj de pe malul Padului, delegaţia PNL i-a întâlnit pe reprezentanţii Forza Italia, senatoarea Maria Rizzotti şi preşedintele tineretului torinez FI, Tommaso Varaldo, discuţiile axându-se pe importanţa cooperării între cele două forţe şi pe suportul pe care FI este dispus să-l acorde tinerilor liberali români.

Senatoarea Rizzotti a subliniat atenţia pe care partidul său o acordă comunităţii româneşti: "Pentru mine este o plăcere şi o onoare să fiu în mijlocul vostru, mai ales că vorbim despre o comunitate puternică numeric, dar care încă nu a găsit un liant. Sper ca grupul vostru, căruia noi îi vom acorda tot sprijinul, să reuşească să suplinească această lipsă".

De asemenea, a fost acceptată propunerea copreşedintelui PNL Araveicei de a avea un român pe listele FI în parlamentul italian: "Voi prezenta cu plăcere propunerea voastră preşedintelui Berlusconi şi sunt convinsă că ea va fi tratată cu foarte mare atenţie".

În încheiere, deputatul Florin-Alexandru Alexe a vorbit despre legăturile strânse dintre cele două partide bazate pe apartenenţa comună la Partidul Popular European.

"Domenica delle Palme" a constituit pentru tinerii Liberali 2.0 prilejul primei prezentări în public, conferinţa de lansare fiind organizată la Hotel Royal din Torino – oraş considerat fief al fostului PDL, unde noua organizaţie liberală a fost salutată de consulul general al României la Torino, Tiberiu Mugurel Dinu şi de reprezentanţii locali ai principalelor forţe politice italiene, relatorii concluzionând că eforturile de integrare constituie o valoare comună, fără bariere ideologice.

Copreşedintele PNL Diaspora, Victor Ionescu, a făcut cunoscută organigrama noii formaţiuni torineze: Vicenţiu Vlad (24 de ani) - preşedinte, Eva Laslo (30), Ştefan Mezei (39) şi Ştefan Tăbăranu (32) - vicepreşedinţi, Giulia Ilişca Andreica (45), Mihai Tancău (46), Alex Fodor (39), Cătălin Olaru (33) şi Daniel Oprea (38) - secretari executivi, împreună cu delegaţii Valentin Zabraotanu (27), Ionuţ Bogdan Carp (29) şi Dan Alexandru Ionică (30).

Victor Ionescu a menţionat noua abordare a PNL în relaţia cu diaspora:

"Un lucru foarte important este schimbarea economică a României. Trebuie să construim un stat puternic din acest punct de vedere, să aducem investiţii în ţară, să vă aducem şi pe voi să vă întoarceţi şi să investiţi în ţară şi să vă sprijinim să faceţi acest lucru. Faptul că oamenii vor să lucreze în altă parte este normal, însă nu putem accepta ca ei să fie siliţi să-şi părăsească ţara fiindcă nu au oportunitatea de a lucra acasă".

Printre proiectele pe care Liberalii 2.0 le-au prezentat publicului s-au remarcat "Atelierul de afaceri româno-italian", convenţia încheiată în beneficiul membrilor Uniunii Liberale a Românilor din Italia cu asociaţia Federcasa şi programul de asistenţă individuală pentru românii care doresc să se întoarcă acasă pentru a-şi deschide o afacere proprie.

În încheiere, preşedintele noii formaţiuni, Vicenţiu Vlad, a tras concluzia:

"Suntem tineri, media de vărstă este sub 35 de ani, şi nu am mai fost implicaţi în politică. Suntem 2.0 din acest motiv, dar şi fiindcă ne considerăm integraţi şi suntem dispuşi să învăţăm din experienţa trecutului pentru a avea un nou început. În aceeaşi măsură, am hotărât să nu repetăm greşala făcută în general de politică, de a se transforma într-o castă intangibilă – la noi toată lumea va fi binevenită, fiecare având deja bastonul de mareşal în rucsac. Am ales să ne prezentăm mai puţin prin vorbe şi am lucrat cu întreg grupul ca să venim încă de la prima ieşire cu toate aceste proiecte concrete, pe care dorim să le începem la Torino şi apoi să le extindem pentru ca întreaga comunitate românească din Italia să poată beneficia de ele."

Eugen Vîlcu, Torino


Protestele împotriva folosirii imunităţii parlamentare ca scut pentru demnitarii acuzaţi de corupţie şi afaceri oneroase desfăşurate în ţară au avut ecou şi la Torino, un grup de activişti hotărând să desfăşoare o astfel de acţiune duminică, 29 martie, în faţa Consulatului General al României din via Ancona nr.7.

foto: Alin Mateiciuc


Iniţiatorii, soţii Neli Grigoruţă şi Alin Mateiciuc, au reuşit în timp record să obţină o autorizaţie de protest din partea Prefecturii oraşului, timp de două ore fiind pichetată intrarea în reprezentanţa românească şi afişându-se pancarte. A fost pregătită şi următoarea scrisoare de protest, înregistrată ulterior la secretariatul consulatului:

"Domnului Klaus Werner Johannis, preşedintele României, domnului Victor Viorel Ponta, prim ministru, domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,

Noi, organizatorii şi semnatarii prezentului protest, cetăţeni români rezidenţi în Piemont – Italia, ne exprimăm profunda îngrijorare cu privire la recentele decizii luate de către Parlament de respingere a cererilor de anchetare în stare de arest a unor demnitari români asupra cărora planează grave acuzaţii de corupţie, sfidându-se opinia publică şi punându-se sub semnul întrebării existenţa statului de drept.

În acest sens, solicităm Parlamentului României şi tuturor instituţiilor interesate, promovarea în regim de urgenţă a unui proiect legislativ care să definească clar şi în cel mai transparent mod cu putinţă modalit ăţile prin care instituţiile de drept ale statului pot ancheta , aresta sau, după caz , judeca , orice demnitar asupra căruia există proba comiterii de infracţiuni.

Din punctul nostru de vedere nimeni nu ar trebui să fie mai presus de lege iar imunitatea parlamentară în niciun caz nu ar putea fi invocată în cazurile de corupţie, incompatibilitate sau abuz în dauna intereselor publice. Vă rugăm insistent să folosiţi toate prerogativee pe care vi le conferă funcţiile ce le deţineţi pentru a remedia aceste situaţii şi pentru a le evita pe viitor."

Chiar dacă protestul a avut loc într-o zi nelucrătoare, consulul general Tiberiu Mugurel Dinu însoţit de un alt coleg au fost prezenţi pentru a avea un dialog cu oamenii nemulţumiţi. La acţiunea de protest au participat circa 10 persoane, printre lozincile scandate fiind "Când injustiţia devine lege, revolta devine obligatorie!", "Nu şovăim!" şi "Ponta şi ai lui, trădătorii neamului!".

Eugen Vîlcu

Mihai Dumitru este unul dintre tinerii care a pornit o mică afacere în România, cu banii câştigaţi "afară". E un om extrem de deschis, politicos, amabil, îi simţi zâmbetul în voce atunci când vorbeşti cu el la telefon. Îl simpatizezi de la primele cuvinte şi simţi că omul acesta chiar are ce să spună: e bine pregătit, cu adevărat, şi vrea să facă treaba bună.

Nu vreau să-l laud pentru că mi-e prieten, vreau doar să spun tuturor povestea lui: e povestea unui tânăr care ştie ce vrea şi face ceva că să obţină asta. Nu se plânge, nu dă vină pe guvern, nu aşteaptă să vină altul. Tace şi face.

Mai bine îl las pe Mihai să spună, pentru că spune bine.


Numele meu este Dumitru Mihai, sunt din Bucureşti, am 34 ani, de profesie Inginer Zootehnist, căsătorit, tatăl unei fetiţe de 6 ani. Lucrez în Germania, la o firmă unde sunt foarte respectat. Dar am în România şi o mică afacere cu prepeliţe japoneze. De ce în România? Pentru că sunt român şi e firesc să-mi fac ceva acasă! Fac naveta România-Germania, mă împart între cele 2 ţări şi nu-mi pare rău deloc. Îmi place foarte mult.

Ideea creşterii prepeliţelor a venit dintr-o glumă, pentru că această afacere o dezvolt împreună cu fratele meu, Dumitru Alexandru, 29 ani, de profesie medic veterinar. Într-o seară, stând împreună şi uitându-ne pe internet ce să mai facem că să ne mai rotunjim veniturile, ne-a venit ideea de a creşte prepeliţe. Este o afacere simplă, care poate fi pornită cu bani puţini, ideală pentru cei care vor să pornească o afacere. Nu necesită o investiţie inţială mare. O recomand tuturor şi ştiu mulţi români din diaspora interesaţi de creşterea prepelitelor.

Primele ouă

Mai în glumă, mai în serios, a două zi i-am făcut o surpriză, aducând acasă 80 de pui de prepeliţă de 3 săptămâni şi 600 ouă de incubat, precum şi două incubatoare gospodăreşti.

Am început treaba, dar a intervenit şi distracţia cu ceilalţi crescători de prepeliţe. Fiind la început, chiar dacă eram de profesie, nu prea ştiam foarte multe, astfel încât am fost nevoiţi să apelăm la diverşi crescători. Din păcate, aceştia nu prea au fost încântaţi că altcineva se va apucă de această afacere, mai ales că eram de specialitate.

Sfaturile pe care le-am primit au fost numai pe sfert benefice, toată lumea ne sfătuia să ne extindem foarte repede, că altfel nu vom supravieţui, lucru nu foarte adevărat, care aproape era să fie eşecul nostru.

Foarte mulţi dintre crescători, au spus că ne ajută, dar când am ajuns la poartă lor nu au mai răspuns la telefon, şi sunt chiar crescători renumiţi, care se tot laudă că ajută pe toată lumea.

Singurii care crescători care ne-au ajutat au fost cei din afară ţării (SUA, Germania, Franţa, Venezuela, Brazilia, India, Kenya) cu care ţinem permanent legătură, şi de la care procurăm material genetic de bună calitate. În 6 luni, am ajuns la aproape 3000 de păsări, avem aproape 1500 de ouă zilnic. Momentan nu avem mulţi clienţi, dar suntem optimişti.

Nu ne-am speriat, imediat am trecut la acţiune, am făcut un magazin online, am pus fluturaşi în geamul maşinilor şi în cutiile poştale, iar mama, pentru că şi ei trebuie să îi mulţumim, a plecat să vândă ouă de prepeliţă în piaţă.

Aliment zilnic

Am încercat să schimbăm mentalitatea oamenilor asupra ouălor de prepeliţă, pentru că ele nu trebuie consumate numai dacă suferi de anumite afecţiuni, ci pot fi şi consumate ca aliment zilnic, fără restricţii, datorită calităţilor pe care le au. Astfel, am început să ne facem cunoscuţi pe piaţa din Bucureşti. Oamenilor le-a plăcut calitatea mărfii noastre, pentru că noi ne facem singuri furajul, care este cel mai important. Acest furaj nu conţine hormoni de creştere sau făinuri de origine animală, este un furaj din produse naturale, cu un mic adaos de vitamine şi minerale, pentru că fără ele, aceste minunate păsări nu fac ouă.

După primii doi ani în care am tot evoluat, am strâns toţi banii pe care i-am câştigat, am mai pus puţin şi de la părinţi, şi ne-am cumpărat un micro fnc pentru a putea face mult mai uşor furajul. Dacă înainte, pentru a putea face 1000 de kg de furaj ne trebuiau 2 zile acum într-o oră nu avem ce face, totul este gata.

Paşi mărunţi

Dacă vrei să perseverezi că în orice afacere profitul trebuie reinvestit, şi nu cheltuit.

Este foarte uşor să demarezi această afacere, dar mai trebuie să te şi menţii, pentru că mai ales în primul an, nu prea ai foarte mari satisfacţii băneşti, şi trebuie să cam tot scoţi din buzunar bani.

Noi recomandăm tuturor să înceapă această afacere cu paşi mărunţi, să nu treacă prin ce am trecut noi, să nu aibă pierderile noastre din primul an, şi să nu se încreadă în cărţile de vise existente pe piaţă. Cel mai bine pentru un viitor crescător de prepeliţe este să tatoneze piaţa, să strângă cât mai multă informaţie, de la diverşi crescători, şi să pună în balanţă ceea ce a spus fiecare.

Au venit mulţi, foarte mulţi, viitori crescători şi pe care i-am sfătuit să înceapă treptat. Aceştia nu au ascultat, au plecat de la noi şi au ajuns la alţi crescători şi au cumpărat păsări cu sutele, după care am fost sunaţi de ei să ne spună că au făcut o mare prostie, şi să ne întrebe cum îi putem ajută. Aici intervin prostia umană, dar şi invidia: păi dacă eu ţi-am spus să nu te apuci să creşti cu sutele, credeai că o spun din răutate, sau că să nu te apuci că îmi vei fură clienţii? Nu, noi am spus-o pentru că ştiam ce se întâmplă în primul an de afacere!

Concurenţă neloială

Concurenţă în România nu este foarte mare, dar este o concurenţă neloială. Eu sunt total de acord că oameni trebuie să aibă de unde alege, dar să aleagă calitatea!

Afacerea nu este foarte uşoară, dar nici foarte grea, necesită un volum mic de muncă, bineînţeles proporţional cu ceea ce aveţi că păsări. Sunt multe satisfacţii, pentru că se va vedea cum este să îţi poţi face propria mâncare începând de la ouă şi până la sacrificarea prepelitelor.

Încercăm pe cât putem să îi strângem pe crescători în jurul nostru, pentru a putea concretiza ceva pe piaţă din România. Din păcate, acest lucru este foarte greu, pentru că multă lume se fereşte de asociere şi nu înţelege termenul de asociere.Noi sperăm că pe viitor vom crea o astfel de asociaţie. În momentul actual avem o capacitate de minim 2000 de ouă zilnic, pe care le livrăm direct la clienţi, dar şi unor magazine de cartier. Avem capacitatea de a incubă 5000 de ouă pe serie. Deţinem material genetic de o foarte bună calitate, care provine din import.

Este piaţă de desfacere pentru toată lumea, numai că trebuie să şi gândim un pic, înainte să ne apucăm de această afacere. Încet, încet populaţia din România începe să caute producătorul direct, să vină să vadă , să cumpere direct. În viitor dorim să ne extindem în domeniul prepelitelor, dar nu numai, avem în vedere construirea unei ferme mixte în care să putem creşte şi găini, şi porci, în sistem gospodăresc, iar pe clienţi îi vom invită să îşi cumpere ouăle direct din cuibar.

Gina Bradea


mai multe informații le puteți găsi AICI


De același autor, blogul POFTA-BUNA

Mai citește și:

Roxana Mara Liche, cake-designer și realizator de emisiuni Tv în Italia. «Sunt tare mândră de ceea ce am realizat»

Povestea italiană a Dorei Luca, maestră în arta decorării torturilor. «Destinul are mai multă fantezie ca noi»

”Mulţi ani nu am vrut să plec din ţară. E greu să fii soţ şi tată la distanţă”

«România? Acolo e casa mea, nu şi a copiilor mei născuţi în Italia»

”Când fetiţa avea 1 an, am plecat şi eu în Italia. Când m-am dus să o iau, am găsit-o în sicriu...”

Potrivit datelor Istat, românii sunt cei mai numeroşi dintre cei repatriaţi din Italia între 2008 şi 2012. Tot mai mulţi străini, după ce au petrecut mai mulţi ani în Italia, decid să se repatrieze. Imigraţia inversă este un fenomen în rapidă expansiune în Italia.

Primii care se întorc acasă sunt românii: peste 35.500 de repatrieri din 2008 până în 2012. Pe locul al doilea şi al treilea, în clasamentul Istat cu privire la repatrieri, se află polonezii (cu 6.369 de plecări) şi marocanii (6.299). "Il Fatto Quotidiano" a vorbit cu mai mulţi români care au plecat. Sunt unii care consideră prea mare costul vieţii din România. Alţii au reuşit să se adapteze şi să o ducă mai bine decât în Italia. Ironia sorţii, o parte şi-au găsit de lucru în ţară în call-center-uri care contactează clienţi italieni.

Potrivit Istat, în 2013 au sosit 307.000 de cetăţeni străini, adică cu 47.000 în minus (-12,3%) faţă de anul precedent. Românii sunt primii pe lista celor care părăsesc Italia: peste 35.000 de repatriaţi între 2008 şi 2012 (ultimele date disponibile), chiar dacă în continuare comunitatea românească din Italia rămâne cea mai mare, cu 58.000 de noi sosiţi, urmată de cea marocană (20.000), chineză (17.000) şi ucraineană (13.000). Pentru a înţelege ce i-a determinat să plece, Il Fatto Quotidiano a cules câteva mărturii.

Iată una dintre ele:


 

Call-center pentru italieni

A găsit de muncă în România. Dar într-un call-center pentru clienţi italieni. Iulian, 34 de ani, şi-a făcut valizele acum opt ani. S-a săturat să fie privit insistent când vorbea la celular în limba română şi a obosit să fie tratat ca un străin.

"Dacă eşti onest, cel care te insultă regretă şi îşi cere scuze. În Italia după multe sacrificii m-am bucurat de viaţă, nu pot să mă plâng, mi-am luat telefon mobil, maşină, mobilă pentru casă, dar nu am reuşit să pun bani deoparte", rezumă Iulian experienţa sa italiană.

Poveste de emigrant

Iulian a sosit în Italia în 1999 pentru a face carieră în fotbal. Un vis care s-a frânt imediat. A trăit clandestin trei ani. Apoi în sfârşit a găsit un angajator care l-a pus în regulă.

"Jucam pentru echipa Bacăului, în divizia B. Aveam un contract, îmi dădeau 150 de euro pe lună, o mizerie, şi am lăsat baltă totul, nu aveam perspective. Dar nu ştiam nici ce aveam să găsesc în Italia". Fuga a fost plină de peripeţii. El şi cu un amic, au urcat la Bucureşti într-un tren cu direcţia Bratislava, apoi au mers pe jos către Viena: a dormit în gară, a lucrat o săptămână ca hamal la mutări de mobilă, pentru a putea să îşi cumpere haine curate şi un bilet către Venezia. Imediat ce a ajuns în Italia, s-a dus la Roma.

"În gara Termini erau mulţi români, dar niciunul nu mi-a dat o mână de ajutor, nu avem încredere nici noi între noi, Caritas nu mai avea locuri libere, am dormit pe o bancă şi a doua zi m-am dus la Torino. Controlorii m-au dat jos din tren de patru ori pentru că nu aveam bilet, nu aveam un ban". Când a sosit, a cerut ajutor de la primul român pe care l-a întâlnit. Nu i-a mers. A încercat cu al doilea şi au devenit amici. Aşa a început aventura.

În primii doi ani a trecut de la un loc de muncă la altul. O firmă de mutări, ajutor în magazii, muncitor într-o fabrică de aparate pentru cafea. "Mereu la negru. Nu mă gândeam la viitor. Nu puteam să fac ceea ce-mi plăcea, ajungeam în stradă, trebuia să mă întreţin".

S-a adaptat, a învăţat bine limba, a găsit un loc de muncă la casa de bilete a unei discoteci din proprietatea unui conaţional. Apoi a luat discoteca în gestiune. Însă afacerea s-a închis în 2013. Iulian a început din nou să caute de muncă. A lucrat pentru un dealer auto, pentru hipodromul din Vinovo, la o firmă de construcţii şi la o întreprindere care taie metale.

Înapoi acasă

S-a îndrăgostit de o fată româncă şi au decis să plece în România. "Dar eşti nebun, mi-a spus sora mea. Ea continuă să trăiască la Torino cu soţul ei".

În ziua în care el şi iubita lui, româncă şi ea, au decis să se căsătorească, nu au mai stat pe gânduri şi s-au reîntors la Bacău, oraşul natal al ambilor.

Impactul a fost foarte dur: fără o casă, găzduiţi de părinţii ei, el fără un loc de muncă. Iulian a început să regrete şi s-a întors în Italia: "Mi-am dat seama că poate era mai bine să rămânem în Italia, în ţară salariul mediu era de 120 de euro pe lună, eu eram obişnuit cu cel puţin 1.000 – povesteşte Iulian. L-am sunat pe un amic italian, dealer auto, care mi-a dat un loc de muncă. Am spălat maşini timp de două luni însă relaţia la distanţă cu soţia mea nu funcţiona, astfel m-am întors la ea".

Viaţa i-a fost este schimbată de un anunţ scris în italiană într-un ziar românesc: un call-center căuta operatori pentru clientela italiană. Iulian a făcu cerere şi a fost angajat. "La început luam 300-400 de euro pe lună. După doi ani am devenit cel mai bun şi m-au promovat ca team leader. Astăzi conduc 40 de persoane, toţi români, majoritatea fugiţi din Italia. Îmi dau de la 1.000 la 1.800 de euro, depinde de rezultatul pe care-l obţin. Colegul meu italian duce acasă de şase ori mai mult". Între timp a luat un credit ipotecar pentru a cumpăra o casă, soţia a devenit comerciantă şi au un fiu. "Ea câştigă circa 400 de euro pe lună, trăim bine împreună".

"Am ales Italia fiindcă aveam sprijinul surorii mele, nu pentru că era Italia. Aş fi preferat Spania, cel puţin cunoşteam limba. Căutam de lucru. Astăzi m-aş întoarce cu drag la Roma ca turist".

Adio Italia, imigranţii se întorc acasă. Primii în clasament sunt românii

Scrisoare deschisă,

Domnului Eugen Tomac, preşedintele Partidului Mişcarea Populară,

Domnului Constantin Onaca, secretar general al Partidului Mişcarea Populară,

Domnului Cristian Diaconescu, coordonator Departamentul pentru românii de pretutindeni


Stimaţi domni,

Ţinând cont de faptul că, din păcate, refuzaţi cu obstinaţie să răspundeţi întrebărilor noastre şi având în vedere ultimile noutăţi pe care le aflăm doar din presă, folosim această metodă pentru a vă transmite nemulţumirea şi mâhnirea noastră şi a vă aduce la cunoştinţă unele informaţii pe care probabil nu le aveţi, fiindu-vă ascunse în mod deliberat.

Filiala Italia a Organizaţiei Diaspora PMP a desfăşurat o activitate intensă atât în precampanie cât şi în campania electorală prezidenţială. Organizaţiile locale şi-au făcut datoria faţă de partidul pe care dumneavoastră îl conduceţi în acest moment, obţinând printre cele mai bune rezultate pe PMP Diaspora.

Având însă în vedere că, în urmă cu câteva zile am aflat cu stupoare şi indignare de numirea în funcţia de secretar general al organizaţiei diaspora a domnului Vasile Bob, în cea de secretar general adjunct a doamnei Cristina Preda iar că unul dintre vicepresedinţi este dl Doru Coliu, vrem să vă aducem la cunoştinţă următoarele:

  • domnul Vasile Bob împreună cu cei mai sus menţionaţi au anunţat organizaţia în luna septembrie 2014, ostentativ, că intră în "concediu" pe perioadă nedeterminată, pe toată perioada precampaniei şi campaniei electorale, dispărând complet din activităţile partidului dar încercând, în permanenţă, sabotarea organizaţiei, a filialei şi a conducerii acesteia în general.
  • mai mult, domnul Vasile Bob, în perioada de precampanie şi în perioada campaniei electorale pentru prezidenţialele din 2014, a susţinut fără ruşine, pe faţă, candidatul William Brînză îndrumând alegătorii din Italia să voteze cu acesta cu toate că PMP-ul avea un alt candidat.
  • doamna Cristina Preda şi domnul Doru Coliu au avut exact aceeaşi atitudine, neimplicându-se cu absolut nimic în campania electorală aşa cum au făcut şi în luna mai 2014 în timpul alegerilor europarlamentare. Mai mult, în ziua alegerilor europarlamentare, domnul Doru Coliu, soţia acestuia şi ceilalţi 2 membri delegaţi în secţiile de votare (organizaţia lui având 4 membri!), nu s-au prezentat la secţiile unde erau membri în birou, întrucât au considerat că dacă nu sunt platiţi, nu merită efortul.

Stimaţi domni, ţinând cont de cele menţionate mai sus, am dori să ştim cum este posibil ca persoane care nu şi-au adus nicio contribuţie în campania electorala, care în toată această perioada au sabotat partidul, să apară în conducerea organizaţiei noastre?

Cum este posibil ca o persoană precum Vasile Bob să fie numită secretar general al Diasporei şi coordonator al filialei Italia, mai ales că de peste un an locuieşte în România? Cum este posibil ca dl Doru Coliu, care în ziua alegerilor europarlamentare era la grătar şi nu în secţia de votare, să fie numit preşedinte al filialei Spania?

Cum este posibil ca persoane care au muncit şi au fost alături de partid, de conducerea acestuia, care s-au luptat cu poliţia, carabinierii sau jandarmii în ziua alegerilor, să fie înlăturate şi înlocuite de sabotori şi trădători?

Acesta este ,,Partidul Altfel"?

Cum am putea să fim conduşi de dl Bob Vasile, care în 2012 ne suna pe fiecare în parte ca să ieşim să votăm la referendumul pentru suspendarea preşedintelui (ştiind că noi, cei din partid, trebuia să ne abţinem şi să nu ieşim la vot)? El vine acum să conducă PMP-Italia?

Dumneavoastră, domnule Tomac, sunteţi în cunoştinţă de cauză cu ce s-a întâmplat în Italia? De ce-l susţineţi cu înverşunare pe acest om care a făcut numai rău şi valuri în partidul pe care îl conduceţi, a creat scandal, a boicotat alegerile, a sunat membrii PMP-ului şi le-a spus să nu voteze cu candidatul nostru? Dacă nu ne credeţi, vă rugăm să întrebaţi reprezentanţii din secţiile de votare cine pe cine a pus. Este de notorietate prietenia şi servilismul pentru Wiliam Brînză. Ştiaţi că le-a interzis oamenilor lui să se prezinte la secţiile de votare la alegerile prezidenţiale? De ce daţi la o parte oamenii buni şi de valoare şi nu încercaţi să luaţi legătura cu ei, ca să aflaţi adevărul? De ce îi ascultaţi şi îi promovaţi pe aceşti oameni de nimic, fără caracter, care îşi arogă meritele altora.

Veniţi în Italia să ne cunoaşteţi, uitaţi-vă pe site-urile noastre, vorbiţi cu oameni politici curaţi despre noi şi atunci o să vă faceţi o părere personală despre cine suntem noi. În 2004 am fost cei care am pus bazele unor filiale PD în Italia şi nu auzisem niciunul de Bob sau alţii ca el. Noi am fost cei care am ieşit să-l susţinem pe domnul Traian Băsescu în 2004-2007-2009 şi 2012, nu domnul Bob care slujea interesele politice ale altora.

Aţi vrut un altfel de politică? Care? Să daţi aproape toţi oamenii devotaţi partidului la o parte, să daţi de pământ cu membrii şi simpatizanţii pro Udrea şi pro Băsescu?

Domnule Diaconescu, până la numirea dvs. în funcţia de Preşedinte PMP-Diaspora eraţi văzut ca unul dintre cei mai renumiţi Diplomaţi Români pe care i-am avut. V-am contactat telefonic şi aţi acceptat să intraţi în teleconferinţă cu noi dar ne-ati dus cu preşul făcând o altă teleconferinţă în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră însă cu oameni pe care Dl.Bob vi i-a recomandat făcând abstracţie voit de existenţa organizaţiilor noastre care au activat în campania electorală Unde este democraţia şi transparenţa partidului? PMP este un partid mic. Prin ceea ce a-ţi făcut, l-aţi făcut mai mic, înlăturând o mare parte dintre membrii lui pentru câţiva bolnavi de putere.

Nu există nici un temei legal şi mai ales moral care să vă îndreptăţească să negaţi şi să desfiinţaţi organizaţii întregi ale PMP Italia atâta timp cât oamenii şi-au făcut datoria doar din pornire patriotică şi nu v-au cerut nimic în schimb.

Nu puteţi nega existenţa noastră! Nu puteţi trece peste munca atâtor oameni! Nu puteţi lua în derizoriu entuziasmul şi dedicaţia unor oameni care vor binele ţării şi a partidului nostru!

Semnatari:

• Florescu Petru – coordonator organizaţia Torino
• Bărbulescu Ion Sevastian – coordonator organizaţia Venetia
• Aurelia Ceoromila – coordonator PMP Italia
• Costel Anghelinei – coordonator organizaţia Aprilia
• Constantin Şorici – coordonator organizaţia Roma Lazio
• Cristian Dobrin – coordonator organizaţia Roma Lazio
• Florea Constantin – coordonator organizaţia Velletri
• Mihaela Zoican – coordonator organizaţia Livorno
• Gheorghe Stoleriu – coordonator organizaţia Frosinone-Ferentino
• Benzar Florin Cristian – coordonator organizaţia Latina
• Pop Simion Alex – coordonator organizaţia Treviso
• Toma Lucian – coordonator organizaţia Napoli
• Tudoran Ovidiu – coordonator organizaţia Verona
• Aurel Avasiloaie – coordonator organizaţia Spania
• Daniel Brezeanu – coordonator organizatia Franta


 

Vasile Bob, "catalizatorul" Mişcării Populare în Italia: ”Avem grupuri formate în toate zonele importante”

Exclusiv / Cristian Diaconescu, noul sef la PMP Diaspora: "Vă invit să fim sinceri, mulţi români încalcă regulile de convieţuire civilizată în străinătate"

Potrivit datelor Istat, românii sunt cei mai numeroşi dintre cei repatriaţi din Italia între 2008 şi 2012. Tot mai mulţi străini, după ce au petrecut mai mulţi ani în Italia, decid să se repatrieze. Imigraţia inversă este un fenomen în rapidă expansiune în Italia. Primii care se întorc acasă sunt românii: peste 35.500 de repatrieri din 2008 până în 2012. Pe locul al doilea şi al treilea, în clasamentul Istat cu privire la repatrieri, se află polonezii (cu 6.369 de plecări) şi marocanii (6.299).

"Il Fatto Quotidiano" a vorbit cu mai mulţi români care au plecat. Sunt unii care consideră prea mare costul vieţii din România. Alţii au reuşit să se adapteze şi să o ducă mai bine decât în Italia. Ironia sorţii, o parte şi-au găsit de lucru în ţară în call-center-uri care contactează clienţi italieni.

Adio Italia, românii se întorc acasă. "Sora mea mi-a spus: «Eşti nebun? Întoarce-te în Italia!»"

Adio Italia! Un român din Perugia se întoarce acasă și candidează pentru postul de primar

Iată alte două cazuri:


Experienţe în Caserta

Florina are 28 de ani şi trăieşte la Suceava, la 150 de kilometri de Bacău. În vara lui 2005 după terminarea liceului s-a dus la sora sa la Bellona, în provincia Caserta. Nu era coadă la fabricile de tutun. "Aici găseai întotdeauna un loc de muncă. Ritmul era ucigător, de la şase dimineaţa la şase seara pentru 40 de euro pe zi, la negru. Abia îmi înţelegeam şeful. Am lucrat numai un sezon, din iulie până în septembrie, apoi m-am întors în România şi m-am înscris la universitate, Facultatea de Economie şi Finanţe".

A dat câteva examene şi în primăvară s-a întors din nou la Bellona. "Tot pentru a pune deoparte ceva bani". Şederea a devenit mai lungă decât a prevăzut. Florina spera să se stabilească, să găsească un loc de muncă mai serios. Chiar dacă nu avea intenţia să se transfere aici definitiv. A început din nou să taie frunze de tutun, apoi a lucrat ca barmaniţă într-un mic bar. "Nu erau amabili cu mine. Îmi dădeau 125 de euro la sfârşitul fiecărei săptămâni. Am rezistat câteva luni, şi când am spus că voi pleca au încetat să mă plătească". Era luna decembrie. O propunere a şocat-o şi a îndepărtat-o pentru totdeauna din acel oraş.

"Proprietarul unui alt bar, pe care-l frecventam cu amici români, s-a oferit să mă ajute să caut casă şi de lucru în schimbul sexului. Mi s-a făcut scârbă".

Testul brăţărilor

Atunci i-a venit în minte că mama unei colege de-ale sale de şcoală lucra ca îngrijitoare la Roma. A contactat-o şi a întrebat-o dacă vreo familie are nevoie de ea. "Mi-au făcut testul brăţărilor din aur: fiii bătrânei pe care ar fi trebuit să o asist le-au pus la vedere pe etajere ca să vadă dacă le fur. Pretindeau rezultate, fără a-mi explica ceea ce trebuia să fac. Într-o zi doamna a încercat să mă bată. Am sunat-o plângând pe mama mea şi i-am spus: ce caut eu aici?".

A doua zi şi-a făcut bagajele şi a luat un autocar către Suceava. "Fiii bătrânei mi-au dat 50 de euro, îmi datorau mult mai mulţi, dar după părerea lor, am fost în vacanţă la ei". Florina şi-a luat licenţa în România. Apoi a emigrat în Germania la un amic pentru că voia să înveţe germana şi să se ocupe de marketing. Misiune eşuată: "Era dificil de obţinut documentele". Nu a avut alternative. În 2011 a ajuns şi ea la un call-center italian delocalizat în România. Are un contract part-time şi câştigă de la 120 la 200 de euro pe lună.

Departe de prejudecăţi

Maria şi soţul ei Petru, cu cei doi copii, locuiesc la Piatra Neamţ. Italiei i-au spus adio în 2008, la zece ani după sosire. "Când am rămas însărcinată a trebuit să las locul de muncă şi un salariu nu mai ajungea". La Piadena, în provincia Cremona, Maria luca ca muncitoare la o fabrică de ciorapi şi Petru ca zidar. "Ne-am mutat acolo pentru că erau multe rude de-ale noastre şi ar fi fost mai uşor să ne adaptăm. Am dus-o bine, ne-am împrietenit cu mulţi italieni, dar nu erai niciodată sigur că eşti văzut drept o persoană onestă".

Maria doreşte să le ofere un viitor diferit copiilor săi. "Prejudecăţile fac rău. Când dădeau la TV ştiri despre infracţiunile comise de români, ne era frică să nu fim clasificaţi drept unii care greşesc, dar nu suntem toţi la fel". În timp ce se aflau în Italia au construit cu banii economisiţi o casă în România. "Astăzi soţul meu continuă să lucreze ca zidar, eu coafeză. La început a fost dificil, dar cel puţin nu trebuie să plătim chiria".

«Cum este posibil ca luni la rând să confunde o tumoare foarte gravă cu o patologie neurologică?». Este ceea ce se întreabă fiica şi surorile Mariei Ţuţuianu, de 43 de ani, moartă pe 11 iunie 2013 în Secţia de chirurgie generală de la Policlinico din Modena din cauza unui carcinom în partea terminală a intestinului (ileus) şi în peritoneu, după o lungă agonie şi nenumărate internări.

Patologia, spune familia, a fost descoperită cu numai câteva zile înainte de moartea femeii. Pentru a stabili dacă există vreo responsabilitate a medicilor, femeile s-au adresat unui avocat, care a depus o cerere la procuratură.


«Eu vreau să ştiu dacă, identificând imediat boala, mama mea ar fi avut şanse mai mari de supravieţuire şi, mai ales, dacă ar fi putut fi imediat supusă vreunei terapii, fără numeroasele şi inutilele tratamente care au constrâns-o la suferinţe incredibile», explică fiica de 21 de ani, Anca, pentru Il Resto del Carlino.

«A ajuns la finele bătăliei sale în stare de larvă», afirmă cu vocea sugrumată de plâns surorile femeii, Tiţa Paşnicu şi Jenica Caraghiulea. Reparcurgând tragica întâmplare, prin intermediul cuvintelor rudelor Mariei, dar şi citind expertiza medico-legală efectuată de expertul părţii Roberto Agosti, se observă că femeia de 43 de ani a fost internată în spitalul din Baggiovara în septembrie 2012, pentru puternice dureri la picioare.

«Imediat ne-au vorbit de probleme neurologice – mai explică fiica – cum ar fi mielita transversă hemoragică, sau vasculita. Nimeni nu a presupus că e o tumoare». În noiembrie, pacienta a fost transportată la Montecatone, după o primă internare, tot la Baggiovara, la medicină de reabilitare. «Încercau să-i reactiveze membrele inferioare – mai comentează Tiţa şi Jenica – în timp ce un cancer o devora».

În expertiză se precizează că, la finele lui 2013, «pacienta încă era evaluată drept "purtătoare a unei mieloradiculite hemoragice", deşi existau simptomele tumorii, apărute pe timpul verificărilor. Pacienta a ajuns pe o masă de operaţie numai în mai 2013 şi în acea ocazie a ieşit la iveală situaţia deosebit de gravă.

Medicul legist confirmă că neoplazia s-a malignizat puternic, însă întreabă dacă diagnosticarea târzie a acesteia a prejudiciat prognosticul său, constrângând femeia la o «dureroasă serie de spitalizări şi terapii inutile dacă nu dăunătoare (cum este administrarea de imunosupresoare), care cu foarte mare probabilitate ar fi scurtat în mod drastic şansele sale de viaţă.

Direcţiunile spitalelor din Baggiovara şi Policlinico spun că acest caz este deosebit de complex. «Pe planul continuităţi şi calităţii asistenţei şi angajamentului considerăm că profesioniştii ambelor unităţi medicale au acţionat în mod corect, supunând doamna mai întâi la o serie, numeroasă şi muniţioasă, de examene de diagnosticare şi apoi la tratamentele considerate cele mai adecvate». Cercetările continuă.