Observator - Gazeta Românească - ştiri pentru românii din Italia

Datele UNAR. Din 252 de cazuri semnalate în 2014, 53,6% implică străini. 79,7% dintre episoade au legătură cu acccesul la locul de muncă. ”Unar intervine încercând să facă mediere între lucrător și firmă și deseori situația se rezolvă în mod pozitiv”.

Străin, de sex masculin, vârsta 35-54 de ani: persoanele cu aceste caracteristici riscă mai mult decât altele să fie discriminate privind munca. Este ceea ce reiese din datele Unar, Oficiul Național Antidiscriminări Rasiale, prezentat recent la Milano. Din 252 de cazuri semnalate în 2014, 53,6% aveau legătură cu discriminarea etnică. Aproape întotdeauna – 79,7% dintre episoade – discriminare la accesul la un loc de muncă.

”Se merge de la cazuri în care persoana nu a fost angajată, la egalitate de competențe cu altele, cu nume de familie de origine străină – explică Marco Buemi de la Unar – la cele în care la momentul interviului, în fața lucrătorului cu pielea închisă la culoare, angajatorul a spus că nu mai are nevoie de un nou subordonat”.

54,3% dintre victime sunt de sex masculin. În ceea ce privește vârsta, 12,8% au mai puțin de 35 de ani, 67,1% de la 35 la 54 de ani și 7,4% au peste 55. În rândul naționalităților cele mai discriminate sunt marocanii (19% dintre denunțuri) și românii (9,5%). ”Unar intervine încercând să facă mediere între lucrător și firmă – adaugă Buemi - și deseori situația se rezolvă în mod pozitiv.”

Din totalul denunțurilor pentru discriminare sosite la Unar, cele privind lumea muncii au fost în proporție de 18,8%, cu o creștere de 2,8% față de anul anterior. Pe primul loc rămân în orice caz discriminările cauzate de mass-media, echivalentul a 24,9%.

Vârsta este al doilea factor de discriminare în lumea muncii: în 2014 s-au înregistrat 34,9% cazuri, în timp ce pentru infirmitate 4,8% și pentru orientare sexuală 2,4%. Episoadele sunt semnalate cu precădere de victime (37,3%), chiar dacă în măsură mai mică față de trecut. În schimb, crește numărul semnalărilor provenite de la asociații (27,4%) și de la martori (26,6%).

Emil Drăgan, un magician în vârstă de doar 26 de ani, este singurul reprezentant al României la Campionatul Mondial de Magie, "cea mai importantă competiție de profil din lume", care începe luni la Rimini, în Italia, informează un comunicat al Teatrului de Magie, remis Agerpres.

Potrivit sursei citate, acesta a pregătit un "show de micromagie spectaculos și inedit", cu care va concura la categoria "Close up" a campionatului, alături de încă 50 de iluzioniști din toată lumea, pentru titlul de cel mai bun magician al planetei.


"Sunt foarte bucuros că am ocazia să particip la FISM 2015. Am emoții, evident, mai ales că la un asemenea nivel nu ai voie să greșești sau să eziți. Sunt însă optimist, mă bazez pe experiența mea îndelungată alături de colegii de la Teatrul de Magie, cât și pe un moment complex, construit special pentru această competiție", a declarat Emil Drăgan, citat în comunicat.

Sursa menționată adaugă că Emil a descoperit magia în urmă cu aproape 10 ani, iar pasiunea și talentul său au fost desăvârșite de Andrei Teașcă, fondatorul Teatrului de Magie.

"Faptul că Emil Drăgan este primul magician român care participă la un Campionat Mondial FISM este o mare performanță, atât pentru el, cât și pentru Teatrul de Magie. Prezența lui acolo este o încununare a multor ani grei de muncă, ce dovedesc încă o dată nivelul ridicat la care a ajuns arta iluzionismului în România", a afirmat Andrei Teașcă.

Emil Drăgan a câștigat premiul al treilea la Concursul Internațional de Magie "Golden Cats" din Bulgaria (2013), premiul al doilea pentru categoria "Close-Up Magic" și premiul al treilea pentru categoria "Stage Magic", la Concursul Național de Magie, organizat în cadrul primei ediții a Festivalului de Magie "Houdini Magic Festival".

De asemenea, a primit distincții la concursul internațional de magie "Joker" (2008) și la Concursul internațional de magie "Corodini" (2009), ambele competiții desfășurate în Budapesta.

Campionatul Mondial de Magie, organizat de Federația Internațională a Societăților de Magie (FISM), este cea mai importantă competiție de profil din lume, considerată "Olimpiada Iluzionismului", notează comunicatul Teatrului de Magie.

Concursul are loc o dată la trei ani, din 1948 încoace. Evenimentul găzduiește anul acesta, între 6 și 11 iulie, peste 5.000 de magicieni din toată lumea, care vor arăta publicului cele mai uimitoare iluzii și trucuri.

Din seria interviurilor cu personalităţi, oameni care-mi plac şi-i respect pentru ceea ce sunt şi ce au făcut, oameni de o valoare incontestabilă. Astăzi vi-l prezint pe omul şi Cheful Mărgărita Ovidiu, participant la prima ediţie Top-Chef. Este unul dintre cei mai cunoscuţi bucătari-chefi din România. E un om care a muncit, a învăţat, a pornit de jos şi nu a renunţat la vise. A făcut tot ce-a fost posibil că să şi le îndeplinească.

Acum este un om fericit, soţ şi tată şi un Chef cunoscut şi apreciat.


Cine este omul Margarita Ovidiu?

«Omul Margarita Ovidiu este în primul rând un soţ şi tată a doi copii: Melissa(12 ani) şi Dennis(9 ani). Am 38 de ani şi că să mă laud şi eu...deh, că aşa e romanul, am 90 de kg şi 1,90m. Şcoală generală am făcut-o în 2 locuri: liceul în centru, la George Călinescu, după care a urmat şcoală de bucătari - ospătari la Hotel Parc sau I.N.F.M.T, pentru cunoscători. »

De unde vine Margarita Ovidiu?

«Păi vine din Bucureşti, din cartierul Străuleşti, unde am copilărit şi încă locuiesc. Unde merg? Aici este mai simplu :) Cât mai sus! Vedeţi voi, eu cam ce mi-am propus, mi s-a îndeplinit. Când eram mic îmi propuneam să mă însor la 25 de ani, să am 2 copii, un băiat şi o faţă, mai târziu am zis că la maxim 30 ani să ajung bucătar şef şi la 40 de ani să am propia mea afacere. Mai am 2 ani....nu a fost aşa, la 24 am cerut mâna soţiei mele Gina şi imediat am şi devenit tătic, a venit pe lume Melissa şi după 4 ani şi a făcut apariţia şi Dennis. Când eram mic şi nu ajungeam la aragaz, mama îmi punea un scaun în faţă lui şi amestecăm în cratiţă sau oală ce era pe aragaz. :)»

Cum ai devenit bucătar?

«Am avut un prieten din copilărie care era de origine sas şi avea ceva rude în Germania. El m-a convins ştiindu-mi pasiunea pentru bucătărie să facem acel curs la I.N.F.M.T., după care urmă să facem un bussines în Germania la mătuşa lui. Nu s-a întâmplat aşa, el a plecat în Germania şi eu am rămas aici şi am făcut practică în meseria de bucătar la restaurantul ''DOI COCOŞI'', unde am şi lucrat timp de 5 ani. Curiozitatea m-a făcut să învăţ mai multe, aşa că am plecat de acolo şi am mers la terasa FITZE, cea din Herăstrău. Am lucrat ceva timp acolo, după care am hotărât să renunţ la restaurante că să lucrez în CATERING,unde era un program mai flexibil. »

Ce experințe ai avut în străinătate?

«După o experineta de câţiva ani în catering am avut ocazia, ca tot românul, să plec în altă ţară, Spania....ai que vida...Un singur an am lucrat în Spania şi mai exact pe Costa Brava, la hotel LLA FRANCH, un hotel de familie cu un mare flux de turişti de seama ai ţării şi nu numai. După acel an am revenit în ţară, casa era în construcţie şi am hotărât să nu mai plec şi să rămân în ţară. Uite aşa am decis să mă întorc în Catering, datorită programului fix (L-V de la 7 la 16). Am lucrat ca şef bucătar la JTI 2 ani şi oleacă, după care mi s-a ivit ocazia să preiau şefia bucătăriei şcolii americane unde şi lucrez în prezent. Aici s-a schimbat totul în viaţă mea. Lucrez cu aproape 1000 de copii, care vin zilnic la masă, lucrez cu o echipa minunată care am găsit-o acolo şi pe parcurs s-a mai întărit şi este că un ceas elveţian, toate persoanele care sunt în acea şcoală sunt servite în 2 ore. »

Ce părere ți-ai format despre românii din străinătate?

«Pentru românii din diaspora am tot respectul. Ştiu ce înseamnă să fii plecat, să te sacrifici pentru ca celor dragi să le fie mai bine.»

Gina Bradea


De același autor, blogul POFTA-BUNA

”Poftă bună” - blogul culinar al unei românce din Italia, succes de proporții


Mai citește și:

Alex Cîrțu, concurent Masterchef: «Este greu să fii departe de casă»

Viața unui fetițe cu părinții plecați. "E greu să creşti fără tată, să-l auzi numai la telefon"

Petronela Rotar, premiul cititorilor pentru cea mai bună carte a anului 2014: «Cred în puterea vindecătoare a scrisului»

Otilia Ţigănaş, scriitor şi medic online pentru diaspora. ”Oamenii mă caută şi au încredere în mine”

Despre amanţi şi oameni singuri de sărbători. Interviu cu Corina Ozon, autoarea bestseller-ului "Zilele amanţilor"

Destinul dulce al Tatianei Vieru. «Am plecat după noroc în ţări străine»


”Să aduci pe lume un copil, în vremuri de criză economică și a valorilor, este un gest eroic, de provocant curaj. În jur nimeni nu-ți dă o mână de ajutor, chiar dacă politica face ceva alegeri în ultima vreme, însă costul unui copil a devenit sever”, spune sociologul Mario Morcellini, prorector la Facultatea de Comunicare a Universității La Sapienza din Roma, comentând la Ansa datele Istat privind Bilanțul demografic național.

Morcellini definește societatea italiană a fi ”statică, aproape mlăștinoasă. Scăderea ratei de natalitate nu este atât de structurală dar este oricum o tendință. De altfel este tipic unei țări moderne să nu investească în fii, în special în vremuri de criză economică și a valorilor”.

”Într-o societate care te obișnuiește cu bunăstarea, cu faptul că trebuie oricum să ai burta plină, e dificil să prevaleze curajul de a procrea – insistă sociologul - și cine o face, adică familiile de tineri cu copii, sunt una dintre părțile de calitate ale societății italiene. Gestul de a procrea este un proiect care duce înainte societatea.

În Italia există trei subiecți sociali care produc mai multă inovație culturală și digitală: femeile în primul rând, în special dacă sunt tinere; tinerii, și bărbații; familiile tinere cu copii. Sunt categoriile care investesc mai mult în tehnologie și cultură. Odată să faci copii însemna să te închizi în casă, acum înseamnă să intri într-o rețea de stimuli. Așadar, familiile tinere sunt în față și deschise viitorului”.

”Familiile tinere de imigranți, apoi, sunt o resursă compensatoare: imigranții au mai mult optimism decât italienii, chiar și în cele mai proaste condiții de viață. Au speranța că fiii născuți în Italia vor avea mai multe drepturi decât au avut ei. Și aceasta este un foarte mare semnal de încredere față de Italia, este gestul cel mai pro-italian care se poate imagina. Să sperăm că Italia își amintește acest lucru”, încheie Morcellini.

Italia, tot mai bătrână. Noroc de străini!

Apărătorii costumului popular românesc sunt revoltaţi de imaginea României la expoziţia universală de la Milano. Româncele de la pavilion întâmpină vizitatorii în ţinute moderne descrise drept straie tradiţionale. Cotidianul Adevărul a abordat o altă fațetă a pavilionului românesc de la Expo Milano: „Ia tradiţională românească“ prezentată lumii întregi este, de fapt, o banală bluză „de calitate îndoielnică“.

Modul în care România se prezintă la expoziţia universală Expo Milano 2015 este considerat revoltător de către cea mai importantă comunitate online dedicată iei şi costumului tradiţional românesc, ”La Blouse Roumaine”. Protestul a pornit de la imaginea postată pe contul de Twitter de echipa MAE, care coordonează participarea României la eveniment.

Fotografia arată trei fete care întâmpină vizitatorii purtând o ţinută stilizată, compusă dintr-o cămaşă albă cu mâneci bufante, trei dungi negre şi bordură roşie la gât, precum şi o fustă neagră simplă având pe brâu un mic model popular. Imaginea a fost prezentată astfel: „Hostessele pavilionului nostru au cel mai drăguţ outfit - bluza tradiţională românească, numită «ie»“.

„Este un deserviciu adus României“

Comunitatea ”La Blouse Roumaine”, care promovează ia ca brand de ţară al României şi militează pentru declararea Zilei Universale a Iei la 24 iunie, consideră ofensator acest mesaj de „promovare“. „Imaginea prezintă trei domnişoare drăguţe îmbrăcate în trei bluze urâte, de o calitate îndoielnică, care sunt prezentate oficial ca ii tradiţionale. Ţinutele aduc un deserviciu atât designului românesc, cât şi culturii tradiţionale. Ia este o adevărată matrice culturală, un simbol al identităţii şi creativităţii româneşti, fiind purtată de regine şi celebrităţi.

Azi, mai mult ca niciodată, este nelipsită din colecţiile marilor designeri ai lumii, care realmente o copiază, promovând-o sub numele de «peasant blouse» - bluză ţărănească. În România există zeci de mii de femei care cos ii. În România există colecţii impresionante de ii vechi, care rivalizează cu orice creaţie de designer din lume. România trebuie să îşi recupereze cel mai iubit brand de ţară din câte au existat vreodată, să îl oficializeze şi să îi arate respectul cuvenit“, afirmă Andreea Diana Tănăsescu, fondatoarea La Blouse Roumaine.

În comparaţie, comunitatea oferă o imagine de la Expoziţia Universală de la New York din 1939, în care Maria Tănase era îmbrăcată într-un autentic şi elegant port tradiţional românesc. Ţinuta fusese aleasă de însuşi Dimitrie Gusti, preşedintele Academiei Române în acea perioadă. Diferenţa de clasă dintre cele două imagini, de ieri şi de azi, este de netăgăduit.

„Există nenumărate opţiuni de ţinute contemporane, moderne, care integrează perfect iile tradiţionale, cât şi cele de artizanat. Imaginea României va avea mult de câştigat, doar dacă ne dorim cu adevărat să schimbăm situaţia actuală, începând de la acest detaliu important, până la felul cum abordăm întreaga noastră cultură identitară. Noi stăm la dispoziţie cu toate resursele şi informaţiile pe care le avem“, arată Andreea Diana Tănăsescu.

Comunitatea online, născută pe Facebook în 2012, a declanşat una dintre cele mai importante mişcări culturale dedicate iei şi culturii identitare din România. La Blouse Roumaine a creat şi a iniţiat Ziua Universală a Iei, la 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea Sânzienelor şi Sfântul Ioan de vară. Evenimentul s-a bucurat de un succes imens, fiind celebrat pe 6 continente, în peste 50 de ţări şi 100 de localităţi din România şi din întreaga lume.


Sărbătoarea iei la Verona, au participat români din mai multe regiuni ale Italiei

Sărbătoarea iei la Viena: ”Lecţie de organizare, muncă asiduă şi dragoste de neam”

Coșmarul unei lucrătoare românce a apărut într-un film documentar publicat de Corriere TV. În acest film este vorba de românca exploatată în sere și constrânsă la patru avorturi, pe care, pentru a-i proteja identitatea, ziariștii italieni o numesc Erika.


Povestirea unei lucrătoare agricole violată și sechestrată de propriul angajator

Până în zori mai e un strop de noapte. Din localitatea încă învăluită în întuneric o mulțime silențioasă se revarsă pe potecile deformate de gropi. În serele din Vittoria, în provincia Ragusa, se începe să se lucreze de dimineața devreme pentru că la ora 12 aerul arde și temperatura atinge 50 de grade. Și dacă este treabă se trudește chiar și 10, 12 ore pe zi.

Sunt 70% străini, fiindcă italienii costă mai mult. În total sunt 13.240, 4.349 sunt români, și dintre aceștia 1.800 sunt femei. Le-au numit «sclavele serelor», pentru că în afara salariului de foame, deseori suferă șantaje, presiuni, deseori adevărate molestări din partea angajatorilor care simțindu-se în siguranță, protejați de tăcerea câmpurilor și de condiția de totală subordonare a propriilor victime, ajung uneori până la molestare, sau chiar la viol.

Și ziua Erikăi (nume imaginar) începea dimineața foarte devreme. Lucra toată ziua, trudind pe rândurile de roșii, printre vinete și pepeni. Apoi seara, epuizată, trebuia să suporte aroganța patronului: «Eram acolo la întreprinderea sa de patru luni. A așteptat că fie singur, ca soția să fie departe, în localitate. Și apoi a profitat de mine».

Româncă abuzată timp de 9 ani de un sicilian

Are peste 45 de ani, chipul îi este consumat de trudă, ars de soare. Cu toate acestea Erika își păstrează dulcețea aproape adolescentină. Timp de șase ani a suferit în tăcere. Văduvă și mamă a șase copii rămași în România, cărora le trimite lunar aproape tot ceea ce câștigă, a trebuit să avorteze de patru ori: «De la el niciun ajutor, niciodată nici măcar un cuvânt de încurajare. Nici un câine nu se tratează așa».

Pentru a întrerupe sarcinile de trei ori s-a întors în România, o călătorie de 60 de ore cu autocarul. A patra oară a trebuit să se descurce singură, cu apă caldă, riscându-și viața. O situație care probabil le este comună celorlalte 94 de românce care în 2014 au decis să nu-și ducă până la capăt sarcina, un număr foarte mare dacă se ține cont că avorturile în rândul străinelor au fost 454 în total. «Mi-a părut foarte rău – povestește – dar nu puteam să-i păstrez. Cum puteam face? Am deja alți copii de întreținut».

Pe câmpurile din localitățile Vittoria, Santa Croce Camerina și Acate nu există transport public. Pentru fiecare deplasare, pentru medicamente, asistență juridică, lucrătorii străini depind de propriul angajator. Se crează o dependență absolută. Psihologică dar mai ales fizică.

«Pretindea să-mi controleze fiecare mișcare. Mă bombarda cu apeluri telefonice dacă nu mă găsea în camera mea», explică Erika. Într-o noapte, epuizată, a încercat să fugă: «De atunci nu mi-a mai dat pace, până când m-a găsit. M-a adus înapoi și mi-a arătat ranga cu care, mi-a spus, mi-ar fi spart fața. În aceeași noapte am fugit din nou, însă m-am împiedicat de sârma pe care a pus-o tocmai la ieșirea din baraca mea și m-am rănit. A doua zi, în seră, a văzut că am dureri. Și fără milă mi-a râs în față: ”Ce faci, nu lucrezi azi?”, mi-a spus».

Numai carabinierii de la unitatea din Ragusa au reușit să o salveze pe Erika de patronul său. Conduși de locotenentul David Millul, și datorită perseverenței comandantului Valenzisi, care a primit prima informație de la o sursă confidențială, au strâns probe și apoi au descins la întreprinderea bărbatului, acum arestat cu acuzația de viol și sechestrare de persoană. Povestea Erikăi, pe cât este de extremă, probabil nu este unica. Poveștile de violență și abuzuri suferite în sere sunt nenumărate. Dar sunt voci. Denunțurile sunt puține. Anchetele sociologice, reportajele din L’Espresso și din Corriere della Sera au aprins reflectoarele asupra acestei realități.

Prefectura din Ragusa a organizat o masă de discuții, însă forțele de ordine nu au putut face altceva decât să ia act de lipsa de colaborare din partea persoanelor direct implicate. «Comunitatea românească este extrem de rezervată», explică Giuseppe Scifo, secretar al Flai Cgil, și punct de referință «sindicală» pentru sute de lucrători agricoli din Vittoria și împrejurimi. «Este vorba de o prezență care s-a creat în ultimii ani – adaugă sindicalistul.

În registrele Inps din localitatea Vittoria, în 2006 erau înscriși 30-40 de lucrători români. În 2007 erau deja 1.200. Astăzi, în toate provincia, sunt 4.300». Închiși, neîncrezători în instituții, cu greu se deschid și își povestesc problemele. Pentru a-i aborda Cgil, în colaborare cu o asociație care lucrează tocmai în domeniul asistenței lucrătoarelor, a pus la dispoziție un microbuz care traversează câmpurile și însoțește femeile dintr-o parte în alta. Și de la o groapă la alta, de-a lungul străduțelor prăfuite care iradiază această imensă întindere de sere, au reușit să ia primele, dificile, contacte cu victimele.

Noile sclave de pe câmpuri sunt italience. ”Nu mai vor străine, pentru că ele se revoltă și noi nu”

Mii de românce violate la Ragusa, ministerul de Interne italian răspunde

Sclavia femeilor românce din Sicilia în atenţia reprezentanţei Consiliului European în Italia

Duminică, 21 iunie 2015, a avut loc la Verona „Festivalul Iei Românești”. Evenimentul a fost organizat de comunitatea românilor din Verona în coordonarea doamnei Claudia Zlatov, cu sprijinul oamenilor de afaceri români din provincia Verona și sub patronajul Consulatului General al României la Trieste.

Cosmin Dumitrescu, Consulul General al României la Trieste, împreună cu Claudia Zlatov, organizatoarea evenimentului


La organizarea și desfășurarea Festivalului a participat activ și cadrul didactic care predă copiilor români din Verona cursurile de Limbă, Cultură și Civilizație Românească finanțat de Guvernul României prin Institutul Limbii Române în cadrul programului LCCR.

Sărbătoarea a cuprins o expoziție de obiecte tradiționale românești și de costume populare susținută de creatoarea de costume tradiționale Maria Morar, un spectacol de muzică și dansuri tradiționale românești și o paradă a iilor, cea mai frumoasă dintre acestea fiind premiată.

Festivalul a avut o rezonanță deosebită în cadrul comunităților de români din nordul Italiei, interesul pentru participare fiind manifestat de foarte mulți români din comunitățile din afara Regiunii Veneto. La manifestare au participat conaționali din regiunile Toscana și Lombardia, sărbătoarea oferind astfel un bun prilej de comunicare și consultare între reprezentanții mai multor comunități românești laice, clerici români și reprezentanții Consulatului General al României la Trieste.

Manifestarea a beneficiat de susținerea financiară a mai multor oameni de afaceri români din regiunea Veneto care desfășoară activități în domeniul construcțiilor, transporturilor și alimentației publice. Consulatul General al României la Trieste a fost reprezentat de o delegație formată din consulul general Cosmin Dumitrescu însoțit de un consul din cadrul oficiului consular.

În discursul adresat de consulul general celor prezenți la eveniment, acesta a subliniat importanța deosebită acordată de autoritățile române păstrării și consolidării elementelor identitare românești în cadrul comunităților de români din Italia și a arătat simbolistica spirituală, istorică, identitar-tradițională a iei românești pentru poporul român, îndemnând în același timp la păstrarea și promovarea acestor simboluri alături de limba și cultura română în rândul tinerilor români din Italia.

Cei doi consuli din cadrul Consulatului General al Româneii la Trieste s-au pus la dispoziția celor prezenți pentru acordarea de asistență consulară prin informare și consiliere cu privire la toate spețele și problematica de natură consulară aduse în discuție de cetățenii români prezenți.

CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI la Trieste


Citește și:

Festivalul Iei Românești la Verona. Prezentă renumita creatoare de costume populare, Maria Morar