Observator - Gazeta Românească - ştiri pentru românii din Italia

Maria B. a lucrat în Italia cinci ani și jumătate neîntrerupt. După tot acest timp, s-a întors în România pentru că îi expira buletinul. A stat două săptămâni lângă Constanța. Iată ce-a găsit acasă.

«Când am plecat în Italia aveam 40 de ani, o datorie de 4000 de euro la bancă, doi fii la liceu și un soț în șomaj. Nu știam limba italiană, doar puțină engleză, fiindcă lucrasem bucătăreasă într-o stațiune de tineret. Am venit împreună cu o vecină care lucra ajutor în bucătărie vara într-un restaurant pe malul Mării Ionice.

Am așteptat două săptămâni să mă primească și pe mine acolo, dar nefiind loc m-am mulțumit să îngrijesc o bătrână paralizată. Pentru trei ani, zi și noapte am încercat să-i fac viața mai ușoară, să o mulțumesc cât mai mult.

Am fost apreciată de familia ei, dar după trei ani n-am mai rezistat. Eram obosită fiindcă noapte de noapte urla, se văita, plângea, așa era boala. Avea zile bune și zile rele, ca tot omul.

La început, de cumpărături se ocupa familia. Cumpărau cornete de ciocolată, lapte, orez, paste, suc de rosii si 100 de grame de prosciutto cotto. Dacă bătrâna mânca doar aceste lucruri... eu nu puteam. La primul salariu mi-am cumpărat carne, ouă, cartofi și mi-am gătit împărătește. I-am dat și bătrânei să guste, săraca. I-a plăcut, i le-am frulat, că nu mai avea prea mulți dinți.

Eram plătită bine, luam 800 de euro. I-am trimis lună de lună acasă soțului, să aibă tot ce le trebuie. După doi ani, fiul mai mare mi-a spus că soțul meu nu a plătit nimic la bancă din datorii. Pusesem termopane, parchet și centrală. În seara aceea am vrut să mă spânzur de supărare.

Băiatul cel mare a plecat în Grecia să lucreze, iar cel mic în ultimul an de liceu a rămas stâlpul casei. Soțul meu băuse în tinerețe, dar acum îl aduceau din șanțuri acasă.

Am căutat alt loc de muncă care avea două zile libere și două zile lucram la bucătăria unui restaurant. Mă chemau la nunți, la botezuri să ajut. Am trimis acasă doar jumătate din ce am câștigat ca să-și plătească curentul, telefonul, lemnele pe iarnă și să aibă cu ce să trăiască.

Acum m-am dus cu 4000 de euro și am făcut tot ce am putut. Am cumpărat o remorcă de lemne cu 10 milioane, nu stiu dacă o să ajungă pe toată iarna, am plătit impozitul la casă pe ultimii cinci ani, asigurările, am cumpărat parchet pentru casă, gresie, am lăsat bani pentru manoperă și pentru etanșarea pereților. Mi-am vizitat rudele apropiate și la poartă niciunul nu mă cunoștea.

Toți mi-au spus că am reîntinerit, că sunt mult mai relaxată, mai frumoasă. Sigur că da, când am plecat eram stresată, plânsă, cu sufletul cât un purice că unde mă duc în lumea largă, cu mintea numai la datorii și la familie.

Le-am spus fiilor mei că îi mai ajut până se căsătorește și cel mic, casa e pusă la punct acum, cel mare și-a construit singurel, dar ajutat și de mine.

Am o nepoțică, de trei ani, care nu îndrăznea să îmi spună bunică, îmi spunea Marioara mama mare! Nu o să mă întorc prea curând acasă, mai stau să muncesc, o să-l ajut pe soțul meu să-și facă actele pentru pensia de boală și pe copiii mei. Eu vreau să ies la pensie din Italia.»

Crina Suceveanu


 

Viaţa de coşmar a unei "badante" românce la Napoli: "Aş face din nou o revoluţie în ţară şi i-aş împuşca pe toţi politicienii"

“Foaie verde diamante, grea e viaţa de badante”- poezie despre greutăţile meseriei de îngrijitoare

Alexandru Petrescu, "român în Diaspora", a ajuns un CEO de succes la o companie de stat, Poştă Română, pe care a făcut-o profitabilă în numai 2 ani. Alexandru Petrescu a acordat un interviu publicaţiei Gazeta de Spania, în care spune că nu a uitat de unde a plecat.

Poşta Română în diaspora, acord cu CCIRO Italia pentru înfiinţarea de puncte de lucru. Pensia din ţară va putea fi încasată în străinătate!

Aţi preluat Poştă Română într-o situaţie destul de complicată şi acum observăm schimbări majore în bine. Care a fost sau este secretul?

"Nu este niciun secret. Am lucrat mulţi ani în sistemul britanic al serviciilor financiare şi în companii dinamice cu o cultură corporativă veritabilă şi înainte de a fi numit director general, aşadar ştiam care sunt punctele vulnerabile şi unde trebuie lucrat. Vreau să va spun că cineva care intră astăzi în Poştă Română nu poate schimbă lucrurile în bine dacă nu cunoaşte compania sau domeniul.

Situaţia Poştei Române este una extrem de complexă şi în fiecare zi descoperi lucruri noi, probleme „ascunse” care se răzbună acum după mulţi ani de decizii proaste.

Când crezi că ai rezolvat o problema, apare altă şi te obligă să reaşezi toate proiectele. Esenţial pentru mine şi pentru colegii mei din management a fost, în primul rând, să oprim contractele proaste, care au adus pierderi. Şi nu e uşor să faci asta, mai ales într-o companie de stat, cu care privaţii sunt obişnuiţi să lucreze agresiv, de pe poziţii de forţă.

Această reaşezare a cheltuielilor necesită timp şi eforturi, mai ales că i se opune destul de multă rezistenţă. În acelaşi timp, am regândit portofoliul de produse şi servicii, în funcţie de noile tendinţe din piaţă. Şi aici a fost destul de greu să explicăm clienţilor obişnuiţi, dar şi angajaţilor, de ce este nevoie să facem şi altceva decât servicii de corespondenţă, încasare de facturi sau coletărie.

Dar sunt mulţumit că aceste servicii încep să confirme. Brokerul de Asigurări, de pildă, are o evoluţie ascendentă şi sunt foarte mulţumit de acest parcurs. Aş vrea totuşi că lucrurile să se mişte puţin mai rapid şi în privinţa serviciilor bancare la ghişeu, însă şi aici au apărut câteva blocaje. Le vom depăşi, sunt sigur, în perioada următoare.

Deci secretul, cum îi spuneţi, constă în cunoaşterea companiei şi în interesul că lucrurile să meargă. Trebuie să mai adaugi şi puţină răbdare, pentru că la stat, cel puţin în România, lucrurile se întâmplă cu aproximativ 6 luni mai târziu decât la privat."

Aveţi servicii dedicate românilor din străinătate? Dacă da, va rugăm să le detaliaţi!

"Da, avem servicii şi pentru românii din diaspora. Ele vizează, în mod evident, transferul de bani, iar Poştă Română oferă opţiuni extrem de competitive alături de parteneri cu tradiţie pe acest segment.

Este vorba despre Prioripay – Bani direct Acasă – prin care românii din străinătate pot trimite bani către rude sau prieteni din România direct la domiciliu.

Apoi, serviciul Eurogiro, prin care se transmit bani în sistem rapid şi în condiţii de siguranţă, având că suport un sistem electronic de transfer.

De asemenea, unul dintre serviciile deja tradiţionale ale Poştei este cel derulat în parteneriat cu Western Union."

Care dintre lucrurile spuse despre Poştă Română v-a deranjat cel mai tare?

"Nici nu ştiu cu ce să încep, sincer. Zilele trecute am citit pe Facebook, platforma care dictează, mai nou, activismul din România, un comentariu acuzator la adresa Poştei, din partea cuiva care, din nou, nu ştia că ceea ce acuză ea nu era responsabilitatea companiei. Mai exact, acuză Poştă Română că nu i-a ajuns un colet într-o ţară europeană după două săptămâni, deşi timpii de circulaţie estimaţi de noi erau de o săptămâna.A recunoscut faptul că documentul de urmărire arată că pachetul a ieşit când trebuia din România, dar i-a scăpat din vedere faptul că Poştă Română lucrează cu alţi operatori poştali pe traficul internaţional.

Zilele acestea, de pildă, sindicatele germane sunt într-o greva extrem de extinsă, care afectează tot acest trafic internaţional. Numai anul trecut am avut peste şase evenimente internaţionale care au afectat trimiterile peste hotare. Niciunul nu a ţinut de Poştă Română, dar toate au fost bifate că fiind din vină Poştei.

O altă afirmaţie devenită clişeu despre Poştă Română este că „trăieşte din taxele şi impozitele românilor”. Nimic mai fals! Poştă este o companie care se autofinanţează şi contribuie cu bani spre buget de stat. Este adevărat, Poştă a acumulat în timp datorii la stat, acţionarul majoritar. Astfel de datorii la stat au mii de companii din România, fie publice, fie private. E destul să deschideţi site-ul ANAF şi să vedeţi puzderia de firme private mari care au datorii eşalonate la stat. Noi am plătit la timp toate esalonarile. În 2014, Poştă Română a contribuit cu aproape 88 de milioane de euro la bugetul de stat.

Această contribuţie este una record în contextul disponibilizărilor operate în 2013, care au redus contribuţiile din impozitul pe salarii. Peste 22% din această suma a fost TVA aferent contractelor comerciale încheiate în cursul anului 2014 de Poştă Română. Să nu uităm că la Poştă Română lucrează peste 27.000 de oameni, care duc pensii pentru milioane de români, la costuri sociale. Adică la costuri pe care niciun alt operator privat nu este dispus să şi le asume. Sunt multe lucruri trăznite care se spun despre Poştă, dar mă opresc aici."

(...)

În ultima perioada avem de a face cu un val de declaraţii pro şi contra Diaspora, o escaladare a tensiunilor între o parte a românilor din afară şi a celor din ţară. Cum comentaţi aceste derapaje şi dacă aveţi o soluţie că aceste tensiuni să scadă.

"Am fost şi sunt cu sufletul în baricada diasporei – cred cu tărie că avem nevoie în România de românii diasporei, educaţi, crescuţi profesional în spiritul meritocraţiei veritabile. Constat cu amărăciune că tendinţa extrem de nocivă de a crea rupturi în societate nu a dispărut. Iar la ea contribuie şi unii politicieni, şi unii jurnalişti, şi unii reprezentanţi ai societăţii civile. Suficient de mulţi că să conteze.

Noi, românii, indiferent unde locuim, suntem gripaţi de nevoia de a da mereu vina pe altcineva atunci când lucrurile nu merg cum ne dorim. Rar, aproape niciodată, nu ne analizăm critic şi obiectiv propriile acţiuni.

Derapajele din ultima vreme pe relaţia cu Diaspora sunt extrem de nocive şi de contraproductive. Aici aş vedea ceva mai multă implicare din partea celor care pot aplana acest conflict mocnit, respectiv politicieni, decidenţi la nivel guvernamental şi ONG-uri.

Aş recomandă echilibru, şi de-o parte, şi de altă, şi ceva mai multă detaşare analitică.

Aş vedea o serie de evenimente şi acţiuni prin care românii din ţară şi cei de peste hotare să înţeleagă mai bine poziţia celeilalte tabere, poate şi o campanie publică de temperare a atitudinilor acestora beligerante, şi de o parte, şi de altă."

Vă rugăm să trimiteţi un mesaj românilor de peste hotare!

"Să fie uniţi, nu doar între ei, ca reprezentanţi ai Diaspora, ci şi cu cei care au rămas acasă. Le doresc să se respecte pe ei înşişi, să-şi respecte ţară natală, dar şi pe cea gazdă.

Să nu uite că realitatea se vede, de multe ori, diferit din afară, că există mult mai multe lucruri care îi apropie de cei din ţară decât îi despart.

Le doresc să aibă ochii şi mintea deschise şi să privească circumspect orice îndemn la acţiuni de blamare sau aţâţare a celor din ţară.

Românii din Diaspora merită acelaşi respect pe care-l merită şi românii din ţară, iar diferenţierea se face individual, nu gregar. Pe fiecare dintre noi ne definesc propriile acţiuni, iar adresa din buletin nu aduce nici mai multă credibilitate, nici o reputaţie mai bună. Doar propriile acţiuni fac asta."

Cătălin Şerbu, Spania

Interviul complet AICI

Ambasadoarea României în Italia, Dana Constantinescu, a făcut recent o vizită în Calabria. Ambasadoarea a vizitat şi localitatea Cariati Marina, unde s-a întâlnit în 13 iulie cu "reprezentanţii" comunităţii româneşti locale.

La întâlnirea moderată de mediatoarea culturală Carmen Florea, potrivit site-ului youreporter.it, au participat, între alţii, Rodica Giacco, preşedinta asociaţiei românilor din Cariati, Elena Faina, președinta asociaţiei "Împreună pentru vocea noastră" şi Lia Bîrsan, reprezentanta românilor din Castrovillari, alături de reprezentanţi ai autorităţilor locale, bisericii catolice, sindicatelor.

Obiectivul întâlnirii a fost rezumat de ambasadoare astfel: «Ascultă, discută, dezbate, propune», potrivit aceleiaşi surse.


Am primit la redacţie o scrisoare referitoare la această vizită, a unor români din Marina Cariati, care critică felul în care a fost organizată întâlnirea:

«De câteva zile, uimiţi fiind, citim articole despre vizita Doamnei Ambasador Dana Constantinescu în mica localitate calabreză Cariati Marina. Curiozitatea ne împinge să răsfoim informaţiile, să ne dăm seama unde am greşit noi, comunitatea, de am ignorat această întâlnire, constatând că nu a existat niciun anunţ oficial în afară de cel de tip telefonul fără fir.

Noi, comunitatea, ne-am fi dorit să nu pierdem o astfel de ocazie, de altfel unică pentru Calabria. Dezamăgire fără limite, observând că nu doar câţiva am pierdut ocazia de a fi prezenţi, ci o mare parte a comunităţii româneşti din împrejurimi, observând doar prezenta aceloraşi fantasme, fericite pentru un moment de notorietate şi care se erijează în reprezentanţi de asociaţii pentru care primează interesul personal, pregătite să se mânjească la primul compromis, aceleaşi care cu fiecare prezenţă umbresc demnitatea unei comunităţi.

Care asociaţii, Doamnă Ambasador? Unde sunt membrii acestor asociaţii fantomă şi ce au făcut aceste asociaţii pentru comunitate? Vă răspundem noi care suntem prezenţi pe teritoriu de ani buni: jigniri la adresa românilor, bârfe, dezbinări, reclamaţii la asistenţa socială împotriva mamelor aflate în momente de dificultate, etc. După toate astea putem declara convinşi că nu dorim şi nici nu vom accepta să fim reprezentaţi de astfel de persoane în aceeaşi măsură ca marea majoritate.

Asta este o părticică din realitatea unei mici comunităţi de români calabrezi, pe lângă problemele de abuzuri la locul de muncă, lipsa contractelor de muncă, frică de a denunţa aceste ilegalităţi din cauză că nu există nici măcar o tutelă simbolică din partea reprezentanţilor noştri care să ne apere. Adevărul este în mijlocul nostru, a celor mulţi, nu concluziile tapetate ale unei întâlniri de complezenţă (doar ca să se îndeplinească norma în registrul vizitelor).

Doamnă Ambasador, problemele românilor din zonă au nevoie să fie rezolvate prin întâlniri la nivel oficial, nu la nivel amical, care să ne menţină demnitatea pe care am reuşit să o construim individual. Nu avem nevoie de fotografii, ci de fapte concrete.»


sursa foto: youreporter.it

Elena Caligiuri, Calabria: "Aici nu a călcat picior de ambasador, consul sau orice alt politician român"

Inițiativă fără precedent: PNL vrea să participe LA ALEGERILE LOCALE în Italia

Ana Maria Irimia s-a născut acum 36 de ani la Rădăuți și trăiește la Torino de 13 ani. Aici a absolvit Facultatea de Economie, în ianuarie 2013 a dat examenul de stat și, de câteva luni, și-a deschis propriul ei birou de consultanță fiscală în Torino, împreună cu alți colegi de breaslă. Este prima româncă înscrisă la "l'Ordine dei Dottori Commercialisti e degli Esperti Contabili" din Torino.

Ana Maria s-a născut într-o familie simplă, dar care i-a transmis adevăratele valori ale vieții. Când o întâlnești, te cucerește imediat cu zâmbetul ei solar și cu pasiunea pe care o pune în a-și povesti viața. Îmi spune că a absolvit liceul pedagogic și mi-o imaginez în fața unei clase de copii fascinați, așa cum a reușit să mă fascineze pe mine cu povestea vieții ei.

"Povestea Cenușăresei", spune ea, dar nu o Cenușăreasă care-și găsește prințul, ci una care a devenit prințesă, prin muncă, prin pasiunea pe care o avea pentru meseria pe care și-a ales-o, prin abnegația cu care și-a urmărit țelul în viață.

Ana Maria a cunoscut Italia când avea 14 ani. Venise în vizită, în Sicilia, la o familie pe care o cunoștea: «M-am îndrăgostit de țara asta! M-am îndrăgostit de oameni, pentru că aici oamenii îți zâmbesc. Nu știu dacă noi suntem altfel pentru că avem un caracter mai închis sau pentru că trăim o situație cam grea acum… Mai mereu, nu numai acum.

Am plecat de aici decisă să termin liceul, facultatea, apoi să mă întorc în Italia. Dar, după 4 ani, m-am întrebat de ce pierdeam timpul, pentru că n-aș fi reușit niciodată să-mi echivalez studiile aici. Așa că am întrerupt totul și am venit. Am luat facultatea de la zero.»

În Italia erau deja mama și sora ei, veniseră pentru muncă. «Mama s-a întors deja în România, iar sora mea e căsătorită, are familia ei, viața ei aici. Eu m-am întreținut la facultate, muncind. Întâmplarea mi-a scos în cale un consilier fiscal care avea un frate bolnav, care avea nevoie de o asistentă. Ceea ce, în mod banal, se cheamă "badante".»

Curând, Ana Maria a devenit ca un membru al familiei, iar bărbatul asistat i-a devenit ca un tată, care a ocrotit-o și, mai ales, a încurajat-o să studieze, pentru a-și atinge scopul: «A fost o poveste frumoasă, care m-a marcat, o experiență umană extraordinară pe care n-aș fi dobândit-o în zece ani de zile în niciun birou, de nicăieri. M-a îmbogățit enorm de mult și asta mi-a ușurat foarte mult parcursul.»

Pe cont propriu

Acum Ana Maria are propriul birou. «Subliniez că sunt pe contul meu, susțin toate cheltuielile pe contul meu, clienții sunt ai mei. Dar e un ambient plăcut și, în același timp, mă găsesc corelată cu alți profesioniști, care au mai multă experiență decât mine, și asta m-a ajutat, mi-a dat curaj să încep pe contul meu.

Sunt conștientă că, la început, un profesionist are nevoie de sprijin din punct de vedere profesional. Nu poți să ai aroganța de a te considera sută la sută pregătit, competent, fără să ai nevoie de nimeni. Chiar și după mulți ani, e important să ai colegi cu care să te consulți. E un domeniu în continuă schimbare.

Am fost convinsă mereu că meseria e consultant fiscal nu-mi plăcea, așa că am făcut specializarea în Business Administration. Dar, pe parcursul studiilor mele, mi-am dat seama că de fapt meseria de consultant fiscal chiar îmi plăcea, chiar dacă strada era mai anevoioasă pentru a ajunge la a profesa.

Am decis să mai am un pic de răbdare, că probabil dificultatea aceasta, pentru una ca mine, supranumită "studioasă", era o oportunitate. Din păcate, sunt mulți conationali care fac același parcurs de studii ca mine, dar ceea ce îi împiedică să continue e practica, care durează altri trei ani. și asta e greu, în sensul că trebuie să mai aștepți și să studiezi foarte mult, și să nu ai nevoie de o sursă de venit, care să-ți asigure existența. Ca practicant, nu câștigi mult. Probabil de asta mulți se descurajează. Dar ceva se schimbă, pentru că normativa recentă a redus durata de practică la un an și jumătate.»

Ana Maria a avut curajul să deschidă o activitate pe cont propriu în plină criză. «Nu mă încurajează realitatea pe care o am în jur, colegii mei, oricine, în momentul de față, să fii pe contul tău, să nu ai asigurat un salariu minim pe lună. Dar face parte din felul meu de a fi, din caracterul meu: închid ochii și mă arunc. Sunt convinsă că, în momentul în care crezi puternic în ceea ce vrei să faci și dai totul, o să fie bine."

Încurajări pentru români

Ana Maria, Irimia, ce ați avea de transmis conaționalilor care se sperie de dificultatea recunoașterii studiilor sau de urmărirea propriul vis de realizare personală și rămân să facă meserii mai umile?

«Încep prin a-i încuraja din plin, pentru că totul începe de la tine. În momentul în care tu crezi în tine, știi cât valorezi, nu contează ce lucru ai în momentul respectiv. Dacă ești convins că vrei și că poți un anumit lucru, reușești să-l faci. Eu recunosc că, neavând obligații familiale, mi-e mai ușor să spun lucrul ăsta, sunt conștientă. Cei care au responsabilități față de alți membri ai familiei sunt legați de o anumită slujbă și nu pot face un pas în plus. Dar viața este frumoasă tocmai pentru că putem crede în visuri, visurile devin realitate. Le trimit o îmbrățișare caldă și le spun că totul este posibil, mai ales cu pasiune.»

Ce este, de fapt, pasiunea, în viziunea dumneavoastră?

«În general, ne naștem și, fără să realizăm, avem un parcurs al vieții desenat de alții. Prea rar ne oprim să ne întrebăm pe noi înșine ce vrem să facem, ce ne place să facem și să avem apoi curajul de a ne lua viața în mâini și să facem ceea ce am decis noi pentru noi înșine.

Ne lăsăm duși de valul vieții, dar nu întotdeauna în sensul bun al valului. Viața e scurtă, trece, e păcat să trăiești o viață desenată, dictată de alții. Noi, cei care am venit aici, eu consider că avem un avantaj, pentru că deja a schimba țara te ajută să-ți lărgești viziunile, să-ți dai seama de ce înseamnă într-adevăr să-ți iei viața în mâini.

Probabil la început nu a fost chiar o alegere personală, ai fost obligat să pleci, dar la urmă îți dai seama ce înseamnă să ai viața ta, să te ai pe tine în răspunderea ta personală. E un avantaj pe care-l avem. Ar trebui să profităm.»

"Dacă te pui în fața lor ca o victimă, vei fi tratat ca o victimă."

Ați avut vreo experiență negativă, din cauza naționalității?

«Nu am avut experiențe negative. În momentul în care eu, înlăuntrul meu, mă consideram o persoană ca toți ceilalți, probabil acest lucru se reflecta în afara mea și toți cei pe care i-am avut în jurul meu m-au considerat ca atare: o persoană normală, am fost tratată la nivelul lor. Există ignoranță, da, dar nu am avut nicio experiență de discriminare.

De multe ori se reflectă ceea ce noi simțim, modul în care noi ne punem, barierele pe care noi înșine le ridicăm în fața celorlalți. Dacă te pui în fața lor ca o victimă, vei fi tratat ca o victimă. E legea reflexiei. Respectul nu trebuie cerut, în momentul în care tu ai respect pentru toți. Eu cred în specialul din fiecare din noi, fără să subliniez naționalitatea.

Având în vedere faptul că n-am fost niciodată discriminată în negativ, nu văd de ce-ar trebui s-o fac din punct de vedere pozitiv. Suntem persoane, fiecare cu experiența lui, fiecare are ceva de spus și de la fiecare avem câte ceva de învățat.»

Deci nu credeți că Italia este o țară rasistă, mai ales în momentul de față?

«Am venit și eu aici cu prejudecăți despre diferite rase: negrii, țiganii… Dar am învățat foarte multe aici și-mi spun tot timpul că noi le reproșăm italienilor că sunt rasiști, dar ar trebui ca noi să învățăm să nu mai fim așa. Dar în acest moment mă găsesc într-o situație un pic incredibilă, pentru că trebuie să fac interviuri de lucru pentru o persoană și am de-a face cu candidați italieni.

Mi s-a întâmplat să vorbesc cu persoane care să-mi spună cu un ton arogant: "Știți, sunt italian, nu sunt vreun român". I-am spus: "Ați greșit deja din start. Sunteți în fața unei românce." E incredibilă viața, cum se schimbă rolurile. Eu sunt șocată, pentru că ating o realitate pe care nu o cunosc. Încerc să fiu empatică, dar mă și supăr în fața unor asemenea afirmații.»

Cum vă împăcați cu politica?

«O problemă a societății noastre - mă refer la societate în sens mondial, european, eu o sesizez în Italia, dar și în România începe să fie la fel - e că nu este permis să gândești cu mintea ta. Dacă gândești un lucru diferit de ceea ce gândește "curentul", ceva nu e în regulă.

Nu se poate, trebuie să gândești ceea ce spun ziarele, dacă spui că-ți place o carte, "ah, ești de stanga", "ah, ești de dreapta". Nu, îmi place cartea. Trebuie să fii tot timpul încadrat într-o anumită categorie. Nu poți fi individual pentru anumite gânduri, dorințe, lucruri pe care le exprimi.»

Cu cine votați?

«De votat… vă întreb: când ne vor da și nouă dreptul de a vota la nivel național? Nu am cetățenia, am avut o jumătate de gând, după care am renunțat, fiind convinsă că ar trebui să am aceleași drepturi ca un cetățean italian. În viitor, voi evalua posibilitatea de a o cere sau nu. Venind dintr-o țară cu un trecut pe care-l știm cu toții, crezând în capacitățile fiecăruia dintre noi și a unei lumi în care ai drepturi, sunt mai spre dreapta.

Am discuții cu colegii mei pentru că am citit anumite cărți ale unui economist francez în controtendință de idei, de ideologie, se cheamă Latouche. Îmi plac multe idei de-ale lui și nu văd de ce ar trebui să fiu considerată de stânga pentru asta. Eu îl admir și-i iubesc cărțile. Dar, prin modul meu de a vedea viața, sunt mai mult de dreapta.

Încurajez noi inițiative și în acest domeniu, persoane care să aibă curajul să facă un pas înainte, să dea o nouă soluție politică. Ideile pot să fie multe și, sper, noi, inovative. Noi venim dintr-o realitate care nu mă încurajează să-mi bag nasul mult în politică. Cred puțin în ea, pentru că politica de la începutul lui 1900 astăzi nu mai există, ideologia, să crezi într-un vis, să vezi persoane care nu se gândesc la putere și la bani.»

Există vreo speranță pentru viitor?

«Eu cred că vom avea puține posibilități să obținem ceea ce se putea obține în anii '50: cariera și o extraordinar de bună situație financiară. Mulți contemporani, în anumite cărți, au sugerat că bunăstarea noastră, în viitor, trebuie să fie alta. Fericirea noastră trebuie să fie alta și o putem găsi în satisfacția de a crea noi valori care să ne facă să ne simțim bine. Cu siguranță, nu pot fi cele de acum 50 de ani: o carieră bună, o vilă mare...

Trebuie să creăm ceva nou, o mișcare politică, o ideologie, un vis, care se traduce în îmbunătățirea vieții noastre, în curajul tinerilor de a începe să creadă din nou în politică, să se intereseze de politică.»

Ce raport aveți cu religia?

«Religia? Vă pot vorbi de spiritualitate. Baza educației mele a fost bunicul meu, la care am ținut enorm. Din păcate, a murit în timp ce eu eram de-abia venită aici și nici nu am putut participa la înmormântare. Îmi povestea de mers la facultate când eu mergeam încă la grădiniță, nici nu știam ce-i aia facultate.

Fiind născută într-o familie modestă, visul lui era ca nepoțelele să facă facultate. Am crescut cu poveștile din Biblie, mergând în biserică de micuță, ascultând toate cântările. Când ajungeam acasă, ca un perfect pedagog, mă întreba: 'Dar ce-ai înțeles tu din slujba asta, ce ți-a plăcut?'

Cu anii, judecând cu mintea mea, au fost momente în care m-am îndepărtat, dar nu de spiritualitate, ci de dogmă, de imagine, de contrast, de ipocrizie și am început să caut cu mintea mea răspunsurile. Sunt convinsă de existența anumitor forțe mai puternice decât noi, dar pe care le avem înăuntru. Asta este forța noastră. Asta a fost forța mea, în toți anii ăștia, forta care m-a adus până aici și care o să mă însoțească până la sfârșit.»

"Sunt maratonistă, particip la cursuri de tango, am o viață bogată"

Meseria pe care v-ați ales-o vă ocupă mult timp din viață?

«Ah, nu, mie îmi place să variez viața mea. Sunt maratonistă, particip la cursuri de tango, am o viață destul de bogată și variată. Mulți mă întreabă de unde am resursele astea nelimitate. Viața este frumoasă. Eu am avut norocul să înțeleg lucrul acesta având parcursul pe care l-am avut, venind din altă parte, îmbinând anumite experiențe pe care alte persoane nu au ocazia să le trăiască.» În România mergeți des?

«Nu. Am avut o viață foarte ocupată, cu lucrul și cu facultatea, țineam foarte mult să nu rămân în urmă cu niciun examen, mai ales știind că eram deja în urmă ca vârstă. În plus, aveam toată familia aici. Urmărindu-mi obiectivul, recunosc că am lăsat multe aspecte din viața mea în urmă, dar sunt pregătită a le reiau.»

Cenușăreasa și-a găsit și un prinț?

«Cenușăreasa, în momentul de față, se simte o persoană completă, fericită. Părerea mea e că, în momentul în care te simți așa, fără să ai nevoie de nimeni, compania perfectă vine în mod natural, așa că sunt optimistă.»

Irena Cara


 

Ana Maria Irimia - Dottore Commercialista e Revisore Legale
Studio in Torino, Via Beato Sebastiano Valfré 16;
Telefono / fax: 011 56 11 358 - 011 56 60 788 - 011 55 79 129,
Fax 011 50 69 942

Un muncitor român de 36 de ani, Beta Cătălin Gheorghiță, s-a spânzurat la o întreprindere, Effetitex, din zona industrială din San Quirino (provincia Pordenone). Bărbatul, căsătorit, fără copii, locuia la Aviano.

Potrivit primelor cercetări ale carabinierilor, ar fi fost vorba de o decizie autonomă și din acest motiv a fost exclusă implicarea unor terți. Bărbatul se temea că își va pierde locul de muncă, scrie Il Messaggero Veneto.

«Copiii găsesc totul în nimic. Adulții nimic în tot». Cine știe de câte ori, intrând la Effetitex, Beta Gheorghiță Cătălin a văzut această frază înrămată, la intrarea în întreprindere, în zona industrială din San Quirino.

Punctual în fiecare dimineață, bărbatul de 36 de ani de origine română, rezident la Aviano, se ducea la muncă la întreprinderea de pe via Masiers. Pe 9 iulie i-a trecut pragul pentru ultima dată. Pentru a îmbrățișa nimicul.

Gânduri triste i se roteau în cap de mai multe luni. Căsătorit cu o conațională, fără copii, salariul său era singura sursă de venit a tânărului cuplu.

Existau dificultăți financiare acasă. Povestea colegilor, minimizând, că nu reușește să doarmă bine și că se simte nervos, cerându-le sfatul despre cum să-și trateze insomnia. S-a dus chiar și la medic.

În acest moment de disconfort, s-a adăugat o nouă preocupare. Beta Gheorghiță era unicul muncitor de la Effetix.

Se prevedea ca firma, specializată în producerea și comercializarea de piese de schimb și accesorii pentru utilaje textile, să-și închidă obloanele. Tânărul se temea că-și va pierde locul de muncă la întreprindere, la care lucra din 2008. Astfel a decis. Însă nu a lăsat să se vadă nimic în afară din planurile pe care le avea.

Un coleg care lucrează la fabrica vecină, Oscar Moras, l-a salutat înainte să meargă în pauza de prânz: niciun semn privind ce avea să se întâmple.

«Era foarte liniștit, mânca prânzul la fabrică – povestește Moras, încă tulburat de cele întâmplate. Trebuia să facă o lucrare, i-am spus că dacă vrea ne putem ocupa împreună. L-am salutat și i-am spus: ne vedem după la 14.30». Beta a rămas în fabrică.

A luat o funie, a legat-o de un container și s-a spânzurat. Era ora 13.30. la reîntoarcerea din pauza de prânz, Moras l-a găsit spânzurat de container. Deja nu mai era nimic de făcut.

«Am încercat să-l scutur de picioare și să-l ridic, dar nu se mai mișca. Imediat am chemat 118. Mă simt rău din cauza celor întâmplate: era un băiat foarte de treabă». Anchetele carabinierilor din Aviano și de la unitatea din Sacile au exclus orice responsabilitate a unor terți.


Cesena, fără loc de muncă a încercat să se sinucidă, salvată în ultimul moment de un polițist

O tânără s-a sinucis în a doua zi de Paşte. Fata era crescută de bunici, mama fiind la muncă în Italia

Torino, a ameninţat că se aruncă în aer, apoi s-a înjunghiat mortal

 

Era prăbușită într-o râpă, a fost recuperată cu tehnici alpinistice de militarii de la Salvamontul Gărzii de Finanțe în colaborare cu Pompierii și Poliția de Mediu.

S-a salvat de deshidratare bând apă care se acumulează în tulpina cactusului ficus-indica (fico d’india) și luptând împotriva temperaturilor crescute din aceste ore. Povestea româncei de 75 de ani dispărută pe 4 iulie și găsită după două zile într-o râpă în apropiere de cimitirul din Bronte, în provincia Catania, ține de incredibil.

Bătrâna, după ce a hoinărit pe câmpurile din zonă, a căzut în interioul unei râpe și a fost apoi găsită de salvatorii săi după circa 48 de ore de căutări, dintre care multe sub soarele arzător.

Femeia ar fi povestit că s-a salvat bând apă din tulpina cactușilor, apoi epuizată și cu răni pe întreg corpul s-a întins în râpă așteptând miracolul.

Puțin după ora 13 a fost localizată de un elicopter al Poliției de Mediu și apoi s-a declanșat intervenția de recuperare din râpă din partea Pompierilor, Poliției de Mediu și a Salvamontiștilor de la Garda de Finanțe care au folosit tehnici de alpinism pentru a scoate pe targă femeia care a fost apoi transportată cu elicopterul medical la Spitalul Cannizzaro din Catania.

La activitățile de salvare au colaborat și voluntarii de la salvamontul civil (CNSAS) și carabinierii.


 

Româncă de 49 de ani dispărută din Vernasca, cazul prezentat la "Chi l'ha visto?"

Dispariție suspectă: româncă din Italia căutată de familie din 2011. Avea un copil de 4 ani

Româncă dispărută de acasă, găsită după o săptămână, spânzurată într-o pădure din Brianza

GENEVA & LONDRA, 07 iulie 2015 - Migreat, platforma web şi mobilă pentru migranţi, şi TawiPay, site-ul care compară serviciile internaţionale de transfer de bani, se asociază pentru a aduce transparenţă la două dintre serviciile cele mai importante pentru migranţi: vize de imigrare şi transfer de bani.

Începând de astăzi, Migreat va folosi tehnologia TawiPay pentru a oferi utilizatorilor posibilitatea de a compara comisioanele pentru transferul de bani din Marea Britanie şi Italia în România, precum şi alte rute, pentru mai mult de 440 de companii de transfer de bani - GRATUIT. Cu obiectivul comun de a oferi informaţii transparente, corecte şi uşor de înţeles pentru migranţii români din Europa, parteneriatul dintre Migreat şi TawiPay este binevenit.

Permiţând românilor să intre suma de bani pe care ar dori să o transfere şi apoi afişarea totală care va fi livrată - la fel cum Skyscanner sau Kayak.com compară tarifele de transport aerian - Migreat şi Tawipay fac procesul de transfer de bani mai rapid şi uşor pentru românii care trăiesc în străinătate.

"Migreat oferă instrumente şi informaţii simplu de utilizat privind imigraţia în limba română pentru românii care trăiesc în cele mai mari cinci ţări din Europa. Parteneriatul nostru cu TawiPay adaugă o caracteristică de valoare a Migreat.com pentru români de a găsi informaţii exacte şi transparente cu privire la taxele de transfer de bani; promovând în acelaşi timp misiunea noastră generală de a uşura procesul de migraţie." spune Daniel Lizio-Katzen, CEO Migreat.

"Migranţii muncesc din greu pentru a câştiga banii pe care îi trimit acasă, dar din păcate, sunt taxaţi regulat sume extra de până la 8% sau mai mult. Parteneriatul nostru cu Migreat este un pas înainte în misiunea noastră de a împuternici migranţii cu informaţii care îi pot ajuta să economisească pe taxele de transfer de bani. 28 miliarde dolari ar putea fi salvate în fiecare an de către migranţi, dacă aleg un furnizor mai puţin costisitor de transfer de bani. ", A spus François Briod, Co-fondator si CEO al TawiPay.

Imigraţia şi transferul de bani sunt factori esenţiali ai schimbării sociale şi de dezvoltare. Numărul migranţilor internaţionali este aşteptat să depăşească 250 milioane în acest an şi transferuri de bani care ajung la 586 miliarde de dolari în 2014 (până la 191 milioane de persoane şi 257 de miliarde dolari in 2005), instrumentele pe care Migreat şi TawiPay le oferă ar putea ajuta migranţii să economisească miliarde de dolari pe taxele inutile de transfer de bani pe an.



****

Despre Migreat

Migreat este resursa pentru migranţi de a descoperi, accesa şi împărtăşi informaţii, locuri şi sfaturi cu privire la noua lor casă. Prin conectarea migranţilor cu comunităţile locale, şi oferind o suită de instrumente pentru a ajuta cu procesul de viză şi de stabilire, Migreat simplifică procesul de imigrare. Platforma Migreat este disponibilă în 11 limbi şi oferă informaţii personalizate, uşor de utilizat şi ghiduri complete pentru cele mai mari cinci destinaţii preferate de migranţi, din Europa.

Oferind articole şi caracteristici care ajută nou-veniţii să se conecteze cu experţi locali, Migreat.de, Migreat.es, Migreat.fr, Migreat.it şi Migreat.co.uk permite migranţilor să acceseze informaţii care au fost în mod tradiţional extrem de complicate şi greu de găsit. Migreat are birouri în Londra şi New York si este folosit de milioane de oameni în fiecare lună. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.migreat.com

Despre TawiPay

TawiPay este motorul de căutare internaţională de transferuri de bani care ajută migranţii să găsească cele mai ieftine, cel mai rapid, cele mai multe moduri convenabile şi de încredere pentru a trimite bani înapoi acasă prietenilor si familiei. TawiPay este complet independent, complet gratuit şi a fost fondat de trei antreprenori elveţieni, cu scopul de a ajuta migranţii să economisească pe remitenţe.

Instrumentul de comparaţie este uşor de utilizat, în doar câteva clicuri. După introducerea sumei care va fi trimisă şi ţara de destinaţie, utilizatorii pot vedea toate serviciile de transfer de bani stabilite comparând taxele respective, ratele de schimb, ori de transfer şi metode de plată.

Accentul a fost pus pe transparenţă pentru a afişa toate taxele ascunse, astfel încât utilizatorii pot lua o decizie informată în alegerea serviciul cel mai adecvat. TawiPay compară mai mult de 440 de operatori de transfer de bani din 280 de ţări şi este disponibil în 9 limbi diferite.