Observator - Gazeta Românească - ştiri pentru românii din Italia

Îl veți recunoaște întotdeauna foarte ușor pe George Lupașcu, indiferent că este vară sau iarnă, deoarece la orice eveniment al comunității de români la care participă, vine îmbrăcat în costum național. Este un costum primit de la mama sa, costum din zona Sucevei, cu care urcă pe scenă și atunci când cântă. George Lupașcu, stabilit la Roma din 1998, are și o altă mare pasiune în afară de aceea de a cânta și a promova folclorul românesc: scrisul!

George Lupaşcu, de când v-aţi descoperit pasiunea pentru scris, pentru proză și poezie?

«Pasiunea pentru scris a apărut înainte de a ști că există alfabetul; iar aceasta mi-a fost insuflată de povestirile și poeziile pe care mama ni le spunea mie și celor doi frați mai mari, înainte de culcare, oricât de obosită se intorcea acasă, după o zi de muncă.

Dragostea pentru cuvântul scris a fost o constantă în rândul membrilor familiei mele și atunci mi se pare cel mai firesc lucru din lume, ca în conformitate cu dictonul: "Așchia nu sare departe de trunchi" să mă fi contaminat și eu de această frumoasă și deosebit de plăcută boală.

Primii pași pe această cale, la modul concret, i-am făcut în primii ani de școală, atunci când inspirat de poeziile auzite de la mama, m-am apucat și eu, cu stângăcia inerentă oricărui început, să scriu niște poezioare, pe care, mama - cu un tact demn de toată lauda - le-a apreciat, ajutându-mă astfel să depășesc tracul primelor încercări și să am astfel motivația necesară continuării acestei pasiuni.»

"Macii roșii ai speranței"

Deja primul roman este gata. Ce v-a inspirat și care este mesajul transmis cititorilor?

«La o distanță de aproape patru decenii de la așa-zisul meu debut literar, cu acele poezii ale copilăriei mi-am încercat forțele cu un alt gen literar: proza. Astfel s-a născut primul și singurul roman scris de mine până la această dată, roman pe care l-am intitulat "Macii roșii ai speranței".

Este o lucrare care a avut nevoie de un timp de elaborare destul de lung, mai precis opt ani, și datorită faptului că este încă în stadiu de manuscris, chiar și acum, recitind cele scrise, mai intervin cu anumite modificări. Subiectul acestuia are și anumite părți care sunt descrieri ale unor fapte reale, însă marea parte a acțiunilor descrise în paginile sale sunt de fapt rodul imaginației personale.

Mesajul pe care mi-am dorit să-l transmit este acela că oricâte nenorociri s-ar abate asupra cuiva, atât timp cât există speranță, nimic nu este pierdut definitiv. Cei câțiva prieteni, care au citit primele capitole, pe care le-am înscris pe portalul literar "Agonia.net", pe pagina mea, m-au încredințat că lectura acestor rânduri a fost un prilej de încântare; astfel că în ton cu titlul acestei scrieri nutresc și eu speranța ca atunci când își va schimba statutul, din manuscris în carte, aceasta se va bucura de o apreciere, care să-mi confirme în totalitate convingerea că cei opt ani pe care i-am dedicat acestei lucrări au fost niște ani câștigați și nu pierduți.»

În același timp vă dedicați folclorului, cântecului popular..,,,

«Fiind născut într-o zonă unde tradițiile populare și folclorul sub toate formele lui de prezentare sunt, ca să zic așa, "la ele acasă", mai precis, în comuna Bîlca din județul Suceava și petrecându-mi prima parte a copilăriei în Putna, am avut posibilitatea să iau contact cu muzica populară chiar din primele zile de viață, atunci când aceeași mamă, dulce mamă, îmi cânta lângă leagăn. M-am culcat în cântec și m-am trezit cu cântec. Oare ce-și poate dori un om mai mult de la acești primi ani de viață, pe care-i numim, copilărie?

La fel însă, ca și în cazul scrisului, cântecul, așa cum îl văd acum și mai ales, cum îl promovez eu însumi, s-a legat de mine mult mai târziu; mai precis, în anul 2008, când la îndemnul Sofiei Vicoveanca am participat la un concurs de interpretare a unei melodii populare, unde premiul oferit de organizatori era un bilet de avion Roma - București şi retur.

Am câștigat acel premiu, iar în plus am fost pus în contact cu dirijorul Orchestrei Ansamblului Ciprian Porumbescu din Suceava, Viorel Leancă, pentru realizarea unor înregistrări, născându-se astfel materialul unui prim CD, cu muzica populară bucovineană.

Acesta a fost așadar "botezul" meu în minunata lume a muzicii, care între timp a căpătat valențe noi prin inregistrarea altor melodii, de genuri diverse, chiar în mai multe limbi, la care contribuția mea este totală, mai precis: compoziție muzicală, text și interpretare.»

Ce vă atrage mai mult: muzica sau scrisul?

«Ca să răspund acestei întrebări, voi apela la o altă întrebare: Care aripă îi folosește mai mult unei păsări la zbor? Stânga...sau dreapta? Între muzică și scris am pus mereu semnul egal, pentru că ambele preocupări îmi sunt la fel de dragi; în plus eu le consider pasiuni complementare, care mă ajută să mă exprim plenar, în planul artistic al existenței mele.

Curiozitatea mea nepotolită și dorința explorării unor domenii noi m-au determinat să mă apropii şi de arta plastică, de desen, sculptură în lemn, însă despre acestea am să vă vorbesc cu altă ocazie, pentru a nu mă îndepărta de tema acestei întrebări. Ca o completare a celor spuse vreau să precizez faptul că datorită pasiunilor cultivate în timp, am putut să depășesc mult mai ușor multiplele lovituri pe care mi le-a dat viața pe întreg parcursul ei.»

Dorul de țară

Care sunt greutatile pe care le-ați întâmpinat in Italia?

Greutățile întâmpinate aici, în Italia, sunt oarecum comune tuturor membrilor comunității noastre: intoleranța unor persoane obtuze, care sunt tentate să pună semnul egal între un emigrant și un delicvent; care dacă nu m-a lovit din fericire niciodată la modul personal în cei 14 ani de când locuiesc aici, m-a lovit totuși prin efectul reflexiei, acestui mod de vedere, atunci când am auzit, vorbindu-se în manieră depreciativă despre români.

Lipsa de interes a personalului Ambasadei și al Consulatului Român de la Roma, față de de problemele cu care se confruntă comunitatea noastră și chiar opacitatea cu care este întâmpinată orice inițiativă sau propunere făcută cu scopul de a aduce o îmbunătățire a statusului actual, decurajându-se astfel, orice inițiativă personală pe care cineva și-ar dori să o pună în slujba întregii comunități.

Aceste aprecieri se referă la modul de funcționare a acestor instituții ale Statului Român înainte de numirea în funcție a noului Ambasador, în persoana doamnei Dana Constantinescu. Să sperăm că această schimbare, va aduce un suflu nou în relația Ambasadă-cetățean, astfel încât măcar una dintre probleme să-și găsească soluționarea într-o manieră, cât mai apropiată de cea ideală.

Voi încheia acest capitol, cu cea mai mare greutate, pe care eu personal, o simt apăsându-mă aproape zilnic: dorul de țară. Pentru felul în care mi-a fost croită constituția psiho-sentimentală, o asemenea lipsă, este cel mai greu de suportat și doar faptul că situația economică și politică din țară, nu doar că nu s-au îmbunătățit întrucâtva, comparativ cu cea pe care am lăsat-o acum 14 ani, ba dimpotrivă, a devenit și mai insuportabilă; mă determină să amân zi după zi și an după an momentul reîntoarcerii mele.»

Ce va lipseste de acasă? De ce vă este dor?

«Ce-mi lipsește din țară?...Totul!!! Cum trecerea timpului are ca efect secundar uitarea, pot spune că îmi lipsesc până și dușmanii - în caz că i-am avut; eu nu am cunoștință de existența unei asemenea categorii- însă cum depărtarea și un trai petrecut la standarde superioare celor pe care le-aș fi putut avea acasă, în România, nu mi-au atenuat cu nimic iubirea pentru țara mea, consider că doar atunci când voi reuși să mă întorc definitiv, voi putea să respir la capacitatea nominală a plămânilor mei.»

Care sunt obiectele aduse de acasă aici în Italia?

«De acasă mi-am adus în primul rând costumul meu național, cusut de mama cu vreo 30 de ani în urmă, la care am adăugat bineînțeles piese noi, pentru ca să arate așa cum este cel purtat și acum în zile de sărbătoare, de oamenii din Bucovina.

Apoi, ori de câte ori am mai fost prin țară am adus diverse obiecte dintre cele mai reprezentative ale spiritualității românești, pe care le-am oferit prietenilor italieni, pentru a le arăta adevărata față a tradițiilor cultural-artistice ale neamului nostru: ouă încondeiate, prosoape țesute în casă, păpuși îmbrăcate în portul popular din diverse zone ale României, vase din ceramică neagră de Marginea sau pictate de la Horezu, Corund, Rădăuți, pliante, vederi și alte publicații specifice în care sunt prezentate cele mai reprezentative monumente istorice și de interes turistic din România, etc.»

Criza va afectează?

«Criza economică actuală mă afectează în mod evident și pe mine, chiar dacă din fericire am un serviciu care-mi asigură în mod constant acoperirea necesităților personale, însă chiar simplul fapt de a asista la dificultățile pe care sunt nevoiți să le înfrunte alții, pentru mine este echivalentul unei crize personale.

Prin schimbarea opticii de tratament în relația angajator-angajat, în care primul consideră că motivul crizei îi conferă un atù în plus în jocul dur al acestui raport, evident că siguranța locului de muncă, este o necunoscută, pe care nici o operație matematică nu poate avea pretenția că o poate rezolva.»

Pe viitor vreți să vă întoarceți în țară?

«La această întrebare am răspuns deja în rândurile de mai sus, iar ca o precizare adjunctivă spun: chiar astăzi m-aș întoarce!»

C.V.

Pune la dispoziţie o gamă largă de canale pentru primirea de bani, inclusiv bănci, internet, bancomate şi o reţea de 6.200 de Agenţii răspândite în întreaga ţară

Milano, 7 octombrie 2014 - Western Union, lider în serviciile de plată mondiale, a atins ţinta de 50 de milioane de transferuri de bani din şi către România, şi sărbătoreşte 18 ani de activitate în ţară.

Western Union conectează lumea la România, bineînţeles şi Italia, permiţându-le românilor care trăiesc şi lucrează în străinătate să transfere bani şi să trimită fonduri acasă pentru a-şi susţine familiile. De obicei motivele principale pentru care sunt trimişi banii privesc chestiuni cotidiene precum alimentele, facturile, chiriile sau educaţia copiilor, sau ocazii special cum sunt zilele de naştere, onomasticile şi sărbătorile naţionale.

Cu peste 3,3 milioane de români în străinătate (1), dintre care mai mult de 968.000 rezidenţi în Italia, echivalentul a circa 20% din populaţia imigrată în Italia şi prima comunitate străină ca număr de rezidenţi3, Western Union desfăşoară un rol fundamental în a-i conecta cu peste 200 de ţări şi teritorii.

De la prima Agenţie deschisă în 1996, reţeaua Western Union numără acum peste 6.200 de sedii situate în întreaga Românie.

Daniela Budurea, Country Director Western Union pentru România şi Bulgaria, a declarat: "Western Union a crescut odată cu România şi cu povestea românilor care trăiesc şi lucrează în străinătate. Astăzi reţeaua noastră se întinde în orice judeţ şi oraş al României şi oferă un serviciu comod tuturor consumatorilor noştri, oriunde ar fi, chiar şi în zonele rurale şi în cele dezavantajate în mod tradiţional".

"Western Union a amplificat posibilităţile pentru românii care doreau să se folosească de serviciile noastre, introducând mai multe canale pentru transferarea banilor direct în conturile bancare - permiţând accesul la propriile fonduri 24 de ore din 24 prin intermediul bancomatelor sau a portalelor de online banking. Când am lansat posibilitatea de a beneficia de serviciile noastre la bancomatele din România, a fost vorba de o premieră mondială pentru Western Union.

Pe lângă aceasta, am introdus posibilitatea trimiterii a diferite valute, printre care USD, EUR şi RON, prin intermediul majorităţii Agenţiilor noastre", a adăugat ea.

Potrivit analizei Western Union, pe baza bilanţului naţional al plăţilor, între 1996 şi 2014 în România au fost transferaţi peste 68 de miliarde de dolari din străinătate, care au alimentat economia. În plus, din 2008 sumele de bani trimise în România sunt în mod constant şi semnificativ superioare investiţiilor directe provenite de la străini (2).

Gabriel Sorbo, Regional Vice President al Europei de Sud pentru Western Union, a adăugat că "Miliarde de dolari au fost transferaţi în România (3) şi au fost plasaţi în economia locală, contribuind la amplificarea creşterii sale. Western Union dă multă importanţă încrederii pe care au acordat-o românii companiei şi suntem încântaţi să facilităm milioanele de tranzacţii care modelează viaţa lor cotidiană şi să contribuim la bunăstarea naţiunii".

"La a 18-a aniversare a noastră mulţumim pentru această încredere şi ne angajăm să îmbunătăţim opţiunile pentru clienţii noştri, consolidând valorile pe care le asociază ei mărcii noastre - comoditate, rapiditate şi încredere", a încheiat.

Chiar dacă criza economică a influenţat volumul sumelor trimise în România din străinătate, în special pe pieţele occidentale cu o puternică prezenţă de români - precum Italia, Germania sau Spania - românii care trăiesc departe de casă au continuat să folosească Western Union pentru a trimite bani în ţara lor de origine.

1 Date ONU privind imigraţia, 2013

2 Date ISTAT la 31 decembrie 2011

3 Potrivit datelor BNR, sumele trimise în România depăşesc în mod constant nivelurile ISD (investiţii străine directe) din 2009, şi în 2013 valoarea totală a sumelor trimise în ţară a fost de 4,2 miliarde de Euro, în timp ce cea a ISD a fost de 2,7 miliarde

Informaţii despre Western Union

The Western Union Company (NYSE: WU) este linder mondial în serviciile de plată. Prin serviciile sale de plată cu marca Vigo, Orlandi Valuta, Pago Facil şi Western Union Business Solution, Western Union propune consumatorilor şi firmelor modalităţi rapide, sigure şi convenabile pentru a trimite şi primi bani în orice parte a lumii, pe lângă trimiterea de ordine de plată şi de achiziţionare de valută.

Serviciile cu marca Western Union, Vigo şi Orlandi Valuta, sunt propuse prin intermediul unei reţele combinate cu peste 50.000 de agenţi în mai mult de 200 de ţări şi teritorii şi la mai mult de 100.000 de bancomate (la 30 iunie 2014). În 2013, The Western Union Company a efectuat 242 de milioane de tranzacţii consumer-to-consumer la scară mondială - transferând 82 de miliarde de dolari de capital între consumatori - şi 459 de milioane de plăţi comerciale.

Pentru informaţii suplimentare vizitaţi www.westernunion.com.

Birou presă Western Union

 

 

Rozalia Chiru e din Brăila, are 35 de ani şi a sosit în Italia în urmă cu 11 ani, din dorinţa de a creşte şi a se realiza profesional, pe măsura studiilor făcute şi a aspiraţiilor sale. Primul lucru pe care îl remarci la Rozalia este frumuseţea şi din menţinerea în mod natural a frumuseţii ea a făcut o profesie.

"Putem avea grijă de pielea şi părul nostru şi în mod responsabil, folosind produse naturale, vegane şi fără alergeni, create şi concepute în conformitate cu normativele organismelor de certificare eco-bio", spunea ea. Aceasta este esenţa noii linii de produse cosmetice Beautilicious Delights, un nume greu de pronunţat, care înseamnă "Frumuseţe delicioasă", pe care a creat-o şi care numără deja recenzii pe pagini de reviste importante precum Starbene şi Elle Magazine.

Rozalia, ce te-a adus pe meleagurile italiene?
«Am sosit în Italia în 2003, la scurt timp după ce terminasem facultatea de limbi străine, unde studiasem franceza şi italiana. În paralel cu universitatea am avut diferite locuri de muncă, dar cu o diplomă de limbi străine în mână nu reuşeam să văd prea multe oportunităţi care să îmi permită să cresc profesional. Aveam prieteni de familie care se mutaseră în Italia de ceva ani buni şi în 2002 am venit în prima vizită la ei, pentru ca apoi să mă stabilesc definitiv aici.

Pentru a putea rămâne în Italia trebuia să îmi găsesc un serviciu: italiana o vorbeam şi o scriam bine, iar cei 4 ani de muncă de birou pentru firme din îmi dădeau acel atu în plus la nivel de experienţă.

Trebuia doar să am încredere în forţele mele. Nu puţini au fost cei care au încercat să mă descurajeze, zicându-mi: „aici e Napoli, e greu pentru un italian să găsească un serviciu şi vrei tu, extracomunitară (pe vremea aceea România nu făcea încă parte din EU) să găseşti?"

Şi totuşi, exact aşa cum nu am încetat niciodată să cred şi să sper, am fost angajată în departamentul de vânzări la una dintre cele mai importante firme italieneşti de import-export de fructe uscate. Ulterior am fost promovată în departamentul achiziţii şi în total această experienţă a durat peste 4 ani, perioadă în care am crescut enorm, atât pe plan personal, cât şi profesional.

Lecţia cea mai importantă a fost să învăţ că inclusiv atunci când ceilalţi nu cred în tine, tu şi doar tu ştii cine eşti şi ce poţi, şi doar tu te poţi valoriza în aşa fel încât şi ceilalţi să-ţi vadă potenţialul. Pesemne că inclusiv datorită acestei atitudini nu m-am simţit niciodată discriminată din cauza naţionalităţii mele. »

La un moment dat, ai schimbat din nou şi te-ai mutat în nord. Din ce cauză?
«L-am cunoscut pe EL, jumătatea mea. Eu locuiam în Salerno, el la Verona şi după un an de relaţie la distanţă, hotărârea cea mai firească a fost ca eu să las sudul însorit pentru nordul înnorat. În 2008 m-am mutat la Verona, unde am luat-o de la capăt cu odiseea căutării unui loc de muncă, de data aceasta având mult mai multă încredere în forţele proprii şi avantajul unei experienţe importante într-o firmă italiană.

După câteva luni bune de căutare, am fost angajată în biroul de achiziţii al celui mai mare parc tematic din Italia (Gardaland n.d.r). Din păcate, noua experienţă profesională nu a fost la fel de pozitivă ca cea din sudul Italiei. Eu mă simţeam ca un motor Ferrari montat pe un Fiat 500. Îmi cunoşteam potenţialul, aşa cum îmi cunoşteam limitele, iar noua realitate în care munceam îmi cerea să merg cu 20 km/h când eu ştiam că aş putea merge şi cu 150 km/h.

Apoi de la o zi la alta, am înţeles că evadarea mea dintr-o situaţie profesională care nu îmi dădea satisfacţii era posibilă. Trebuia doar să am iarăşi un curaj nebun (şi multă inconştienţă) pentru a face saltul în gol, crezând din nou orbeşte în faptul că eu pot face mult mai mult cu viaţa mea, că pot trăi zilele şi cu zâmbetul pe buze, făcând ceva ce mă entuziasmează şi care eventual poate marca în mod pozitiv şi viaţa celor din jurul meu. »

Suflet neliniştit. Pun pariu că ai făcut iar un pas nebunesc!
«Am fost mereu pasionată de îngrijirea pielii şi a părului, iar în ultimii ani petrecuţi ca angajată găseam deseori alinare în această pasiune, studiind cărţi de specialitate, forumuri online şi frecventând cursuri despre o îngrijire cât mai naturală şi cât mai puţin agresivă a pielii şi a părului. Am avut întotdeauna probleme cu tenul şi cu părul meu fin şi subţire experimentând de-a lungul anilor diferite creme şi tratamente şi încet încet am început să mi le fac eu singură.

Am înţeles atunci că asta este ceea ce vreau cu adevărat să fac, dar că cele 8 ore petrecute la serviciu nu îmi permiteau să-mi urmez visul în totalitate. Atunci am luat o decizie aparent nebunească, şi anume aceea de a renunţa la acel serviciu pentru a avea timp să pun pe picioare afacerea mea.»

"Frumuseţea noastră exterioară îşi are originea în interiorul organismului"

Şi aşa ai devenit youtuber! «În urma încurajărilor primite de la prietenele care avuseseră ocazia să încerce şi să se bucure de sfaturile mele, am decis să împărtăşesc experienţa mea deschizând un canal YouTube (www.youtube.com/user/BeautyFoodTips) şi un blog (www.beautyfoodtips.com) în limba engleză, pentru a reuşi să comunic nu doar cu români sau italieni, ci cu lumea întreagă.

Beautyfoodtips nu e doar un canal YouTube cu sfaturi cosmetice şi reţete culinare sănătoase, ci un spaţiu virtual care încurajează adoptarea unui stil de viaţă în care suntem absolut conştienţi de ce anume mâncăm şi aplicăm pe pielea noastră, şi cum aceste alegeri ne pot influenţa pozitiv sau negativ pielea, părul şi mai ales sănătatea.

Eu cred cu fermitate că frumuseţea noastră exterioară îşi are originea în interiorul organismului, deoarece pielea şi părul reflectă ceea ce mâncăm şi stilul nostru de viaţă.

Unul dintre cele mai populare videoclipuri de pe canalul meu YouTube are aproape 20.000 de vizualizări şi este cel în care împărtăşesc cum reuşesc eu să acopăr cu succes firele de păr alb moştenite cu generozitate de la tatăl meu, folosind singura metodă 100% naturală de colorare a părului: henna. Această plantă este folosită încă din antichitate pentru vopsirea părului, fiind totodată şi un tratament extraordinar de sănătos, care poate fi aplicat în scopuri terapeutice, indiferent dacă aveţi sau nu păr alb.

Alte videoclipuri care s-au bucurat de un număr mare de vizualizări şi aprecieri au fost cele legate de realizarea în casă a anumitor produse cosmetice naturale: spuma demachiantă, şampon natural din nuci de săpun, parfum solid natural, deodorant natural, tratamente naturale impotriva acneei, diferite măşti faciale şi pentru păr etc. Mă bucur de fiecare dată când o persoană îmi spune că datorită videoclipurilor mele a reuşit să-şi facă singură un anumit produs cosmetic natural, renunţând la cumpărarea acestuia în varianta comercială şi plină de ingrediente chimice. Acest lucru înseamnă nu numai un mod mult mai sănătos de îngrijire a corpului nostru, dar şi o importantă economie de bani.»

Cum ţi-a venit ideea creării şi comercilizarii produselor pe care tu le produceai în casă, pentru tine?
«Multe persoane mi-au scris de-a lungul timpului întrebându-mă dacă vindeam produsele despre care vorbeam pe blogul sau canalul meu YouTube. Astfel, încet-încet, un vis îndrăzneţ a început să se contureze în mintea mea: linia mea de cosmetice naturale, care să nu pună accentul pe clasicele mesaje publicitare, ci pe o utilizare responsabilă a cosmeticelor, bazată pe cunoaşterea modului în care ingredientele conţinute acţionează asupra pielii noastre.

La un an de la lansarea canalului YouTube, după îndelungi studii şi multe teste de specialitate, a luat naştere linia mea de cosmetice naturale, biologice şi vegane, realizată în colaborare cu un laborator de cosmetice, spin-off al Universităţii din Bologna. Asta pentru că legea europeană în domeniu este foarte strictă, impunând fabricarea cosmeticelor în laboratoare specializate şi autorizate în acest scop, pentru a asigura calitatea şi siguranţa produselor comercializate.

Bineînţeles că nu este uşor să te improvizezi antreprenor de la o zi la alta, dar totul este posibil când intervine pasiunea pentru ceea ce faci. Când crezi în tine şi ştii cât valorezi, nici un obstacol nu este imposibil de depăşit. Pot în sfârşit să aplic toată experienţa obţinută în diversele domenii în care am lucrat, exact aşa cum spunea Steve Jobs: „Nu poţi uni punctele uitându-te înainte, le poţi conecta doar dacă te uiţi înapoi. Aşadar, trebuie să ai încredere că toate punctele se vor conecta într-un final în viitor."»

De ce ai ales numele Beautilicious Delights?
«Beautilicious este format de fapt din 2 cuvinte: beauty – frumuseţe şi delicious – delicios. Pentru că aceste produse sunt simple, naturale şi le-am creat pentru a fi un adevărat răsfăţ pentru pielea şi părul nostru.

Problema în zilele noastre este că cele mai multe cosmetice realizate la nivel industrial conţin ingrediente sintetice, toxice şi cancerigene, iar noi pur şi simplu ignorăm acest lucru şi presupunem că prin simplul fapt că le vedem în reclame peste tot (în ziare, la tv sau radio) sigur nu sunt nocive pentru noi. Din păcate, nu e aşa!

Când vine vorba de industria cosmetică, una care generează miliarde de euro, nu suntem în siguranţă. E cazul să începem să fim mai atenţi cu ce anume aplicăm pe pielea noastră şi a familiei noastre, şi să începem să investigăm care sunt ingredientele conţinute în produsele cosmetice. Din fericire, în era internetului există o mulţime de instrumente care ne ajută să aflăm dacă substanţele din produsele noastre cosmetice sunt nocive, ecosostenibile sau nu. Ca să-l citez pe cel mai faimos (din Italia): www.biodizionario.it

Ceea ce încerc să fac prin această linie cosmetică şi prin canalul YouTube este să promovez o îngrijire responsabilă a pielii, în care, indiferent de alegerea pe care o facem - cosmetice mai mult sau mai puţin ecosostenibile, naturale sau biologice - nu alegem produsul x sau y pentru că am văzut o reclamă şi/sau ne place mesajul ei publicitar, ci pentru că am ales în mod conştient şi responsabil să avem grijă de noi, de sănătatea şi frumuseţea noastră.»

Ce diferenţiază produsele Beautilicious Delights de celelalte produse de pe piaţă?
«Pentru început linia cosmetică include două creme de faţă (una pentru piele mixtă/grasă şi alta pentru piele uscată), un spray de păr şi un balsam de buze.

În afară de faptul că sunt produse vegane, deci nu conţin ingrediente de origine animală, nu conţin alergeni, noutatea introdusă de mine este că pot fi personalizate: la produsele de bază (crema de faţă şi şpray de păr) se pot adăuga 1-2 activi vegetali, aleşi în funcţie de tipul de ten/păr şi problemele care trebuie tratate. Momentan există patru activi pentru crema de faţă (purificant, antiage, antioxidant, împotriva petelor) şi doi pentru şpray-ul de păr (volumizant şi cel pentru netezirea părului indisciplinat şi electrizat). E suficient să adăugaţi la crema sau şpray-ul de păr Beautilicious Delights activul vegetal ales pentru a crea un cocktail unic şi eficient de ingrediente active pentru o piele radioasă şi un păr sănătos şi strălucitor.»

Am văzut câteva pagini de reviste importante care citează linia ta de cosmetice. Începi să devii faimoasă!
«Da, încep să apară primele mici satisfacţii: deşi linia cosmetică are doar câteva luni de viaţă în spate, a stârnit deja interesul unor reviste importante precum Elle Magazine şi Starbene, care au inclus produsele Beautilicious Delights în articole dedicate îngrijirii personale naturale. De asemenea, diverse reviste online ca GreenPlanet.net şi bloguri italieneşti de specialitate au făcut recenzii pozitive acestei linii cosmetice, fapt care mă încurajează să merg mai departe, gândindu-mă deja la următoarele produse care vor face parte din gama Beautilicious Delights.»

Anul acesta a fost şi cel al primei tale participări la SANA, salonul internaţional al produselor biologice de la Bologna. Cum a fost?
«Nu era prima oară când mergeam la acest târg, dar anul acesta nu mai participam ca simplu vizitator, ci ca producător de cosmetice bio, cu un stand de prezentare în toată regula. A fost o experienţă importantă şi extrem de utilă, pentru că am avut ocazia să avem contacte directe şi nu doar virtuale cu persoane şi magazinele interesate de achiziţionarea/vânzarea produselor cosmetice biologice.»

Unde putem cumpăra produsele tale?
«Momentan, produsele Beautilicious Delights sunt disponibile online pe site-ul www.beautiliciousdelights.com, urmând ca în curând să fie introduse spre comercializare şi în magazinele bio din Italia.»

Irena Cara

Nu mai are un acoperiş deasupra capului, nu are un loc de muncă şi are o infirmitate fizică, cazul unei românce din Ceranova (provincia Pavia) care are nevoie de ajutor a fost publicat de cotidianul "La Provincia Pavese".

Elena Velicu, româncă de 38 de ani, care trăieşte la Ceranova (Pavia) din 2010, e disperată. În 2010 avea un loc de muncă bun. A rămas şomeră din 2011, când un accident de muncă i-a înrăutăţit condiţia fizică, deja compromisă de o problemă la un picior, mai scurt decât celălalt.

"Atunci eram camerieră la un hotel de 5 stele din Milano - povesteşte -, aveam un salariu bun şi am putut să închiriez o mică vilă. M-am mutat la Ceranova cu mama mea, pentru a fi aproape de sora mea care a născut o fetiţă şi avea nevoie de ajutor". Apoi relaţiile familiale s-au deteriorat şi starea de sănătate a Elenei s-a înrăutăţit.

"Am o problemă congenitală la picior - continuă- şi m-am accidentat la un genunchi în timp ce lucram. Am stat acasă opt luni şi mi-am pierdut locul de muncă. La sfatul unei prietene, am demarat procedurile pentru solicitarea pensiei de invaliditate, dar nu am mai putut să plătesc 600 de euro chiria. Mă ajuta să trăiesc mama mea, cu pensia ei mizeră".

"Pentru procedurile de invaliditate a trebuit să merg în România pentru un certificat - continuă Elena -, iar în timp ce eram plecată, a venit executorul judecătoresc şi mi-a confiscat maşina la mâna a doua pe care am cumpărat-o pentru a merge la serviciu şi pe care o foloseam pentru a urma diferite cursuri care să-mi permită găsirea altui loc de muncă.

A fost o lovitură pentru mama mea, inima ei nu a făcut faţă. Vecinii au făcut strâns bani pentru a-mi permite să-i fac funeraliile şi să o duc înapoi în România.

Tocmai în timp ce eram plecată, însă, am primit în cutia poştală un alt aviz al executorului judecătoresc pentru evacuare: proprietarul pretinde de la mine 9.000 de euro restanţă a chiriei şi peste 1.300 de euro pentru cheltuielile de judecată susţinute. Toate acestea, deşi nici măcar nu am semnat contractul. În 2012, când mi-a impus o creştere cu 8 euro pe lună pentru că au crescut taxele, nu am semnat.

Nu lucrez de trei ani şi jumătate, am avut numai mici ocupaţii, contul meu bancar este gol, sunt în dificultate şi nu pot nici măcar să-mi găsesc o casă mai mică fiindcă toţi din localitate îmi cunosc situaţia şi nu vor să-mi închirieze nici măcar o garsonieră". Elena Velicu speră să obţină pensia de invaliditate şi o locuinţă socială la Milano.

Evacuarea

Pe 11 septembrie, Elena a fost evacuată pentru neplată. Nu a plătit un an chiria. Astfel a dormit în maşină. A parcat în faţa primăriei unde au decis să campeze şi reprezentanţii asociaţiei "Assemblea per il diritto alla casa" care o ajută, după ce au organizat un miting de protest mai întâi în faţa locuinţei şi apoi în faţa Primăriei, "în semn de solidaritate faţă de o persoană infirmă aruncată afară din casă, fără nicio milă, şi abandonată de instituţii şi de comunitate".

Şi au fost multe momente de tensiune înregistrate pe timpul evacuării, când câţiva componenţi ai asociaţiei au încercat să blocheze intrarea locuinţei. La 8.30 carabinierii erau deja acolo, în faţa vilei. La scurt timp după au sosit proprietarii şi executorul judecătoresc. Îi separau câţiva metri de grup, în total cincisprezece persoane care strigau "asasini" şi ruşine".

"Preferă să lase goale apartamentele ale căror proprietari sunt, mai degrabă decât să facă un gest de solidaritate şi compasiune", spune Paola Zadra de la asociaţie,în timp ce arată vila din apropiere, scufundată în iarbă înaltă.

Forţele de ordine au încercat să elibereze drumul şi să permită familiei Merli, proprietara vilei, să intre în cea care până în acel moment a fost casa locuită de Elena Velicu. Când i-a văzut trecând pragul, ochii Elenei s-au umplut de lacrimi, a înţeles că s-a terminat. Fără muncă, fără casă, şi-a pus cortul în faţa primăriei.

La cort

"Voi dormi aici, de la Primărie nu am primit nicio contribuţie pentru funeraliile mamei mele, am fost ajutată de vecini care au făcut o chetă. Acum două săptămâni am primit o susţinere de la Caritas, până acum am supravieţuit datorită lor".

Şi se uită la amicii de la asociaţie. "Sunt unicii care îmi dau o mână de ajutor. Primarul mi-a spus că, dacă voi găsi o locuinţă, voi primi o contribuţie, dar au fost numai vorbe - spune Elena. Acum câteva zile mi s-a propus să stau într-o casă-hotel timp de trei luni, însă am lucrat şi plătit mereu taxele, statul trebuie să mă ajute".

Primarul Alessandro Grieco a întâlnit-o pe femeie şi pe câţiva componenţi ai asociaţiei care s-au organizat în ture pentru a evita ca Elena să rămână singură. Elena Velicu, care a prezentat cerere pentru a accede la casele sociale (Aler) şi este pe locul 1.500 al listei, cere "angajamente scrise din partea administraţiei".

"Ni s-a spus că primăria a încheiat acorduri cu proprietarul casei pentru a stinge datoria pe care o am la el, dar şi acestea par numai cuvinte lipsite de consistenţă - a explicat evacuata. Din acest motiv cer să fiu asigurată cu documente scrise".

"Facem tot posibilul - răspunde primarul. Resursele Primăriei sunt reduse şi nu-mi pot permite să ajut numai o persoană. Am sfătuit-o pe doamnă să caute găzduire, chiar dacă pentru puţin timp, la sora care locuieşte în Ceranova, astfel încât să ne dea timp pentru rezolvarea problemei. Sper la un acord, fiindcă sarcina mea este aceea de a proteja toţi cetăţenii şi nu pot tolera o campare în faţa primăriei".

Un agent a intervenit în plină noapte pe acoperişul unui bloc şi a dus-o într-un loc sigur pe femeia care ameninţa că se va sinucide.

Îşi pierde locul de muncă şi nu găseşte un altul. Se duce să locuiască în casa fiicei - căsătorită şi cu doi copii mici, se simte o povară, nu reuşeşte să se obişnuiască. Şi astfel intră într-o stare de depresie, în aşa măsură încât în noaptea dintre 9 şi 10 septembrie încearcă să-şi pună capăt vieţii. Se urcă pe acoperişul unui bloc şi ameninţă că se va arunca în gol.

Din fericire pentru ea povestea are un final fericit: intervenţia Poliţiei îi salvează viaţa. Protagonista întâmplării povestite de "Romagna Noi" este o româncă de 45 de ani. Până luna trecută a lucrat ca îngrijitoare, de mai mulţi ani îngrijind un bătrân din Cesena. Când a decedat bărbatul s-a trezit fără un loc de muncă, fără un salariu, fără o casă. Astfel s-a mutat în casa fiicei, care de asemenea locuieşte la Cesena.

În ultima lună, românca a încercat să-şi caute un nou loc de muncă, ca îngrijitoare sau ca altceva. Dar, având în vedere cum sunt vremurile, nu-i uşor să găseşti de lucru şi pentru ea toate uşile erau închise. Astfel a început să nu se simtă bine, să fie deprimată din cauza acestei situaţii.

În noaptea dintre marţi 9 şi miercuri 10 septembrie a luat decizia de a-şi pune capăt vieţii. La 12.45 noaptea s-a urcat pe acoperişul blocului. Apoi o doamnă telefonează la 112 spunând că vede o persoană care vrea să se arunce… În urma cercetărilor efectuate de Carabinieri şi de Poliţie, s-a înţeles apoi că apelul a fost efectuat tocmai de româncă. O cerere de ajutor. Însă în cadrul apelului dat forţelor de ordine detaliile lăsate de femeie erau puţine, doar numele străzii. Când a sosit patrula poliţiei la faţa locului nu a reuşit să zărească pe nimeni.

Apoi, în jurul orei 1.25, agenţii au înţeles pe ce bloc se urcase femeia. Şi pentru că femeia a fost ţinută la telefon de operatorul centralei care, făcând-o să vorbească, încerca să înţeleagă ceva în plus privind poziţia exactă.

Șoc în cartierul Parioli din Roma: cameraman român găsit spânzurat în locuința sa

Odată ajunsă patrula la faţa locului, în timp ce un agent din curte vorbea cu femeia, un alt poliţist a urcat scările şi apoi s-a dus pe acoperiş.

Femeia era într-o stare evidentă de alterare, mai târziu descoperindu-se că era şi în stare de ebrietate. Femeia trecuse deja de balustrada de protecţie, era aşezată pe un pilon şi în faţa ei era golul.

În mod curajos agentul se apropie de femeie şi, fără a se face auzit, o prinde de umeri strângând-o între braţele sale şi ducând-o în loc sigur. Femeia, destul de corpoletă, cade pe agent.

Gestul poliţistului a fost unul curajos, care a salvat viaţa femeii, şi pentru că fiind atât de beată - testul de alcoolemie a arătat că avea peste două grame de alcool la litrul de sânge - ar fi putut să cadă la pământ dintr-un moment în altul, dincolo de dorinţa sa de a-şi încheia viaţa.

Doamna este acum internată la secţia de Psihiatrie de la spitalul Bufalini din Cesena. Agentul comisariatului a fost rănit uşor la umeri pe timpul operaţiunii de salvare, dar nimic grav. Pentru el şi pentru toţi agenţii care au luat parte la operaţiune, există satisfacţia de a fi salvat viaţa unei persoane.

Benevento, s-a urcat pe acoperișul bisericii și a amenințat că se aruncă. A coborât numai cu ajutorul primarului

Leontin Cojocea, președintele Asociației CASCRI (Centrul de Asistență și Servicii a Cetățenilor Români în Italia) a depus pe data de 2 octombrie un denunț la Parchetul din Ragusa, cerând totodată autorităților judiciare și forțelor de ordine să intervină în cercetarea situației descrise în articolul publicat de săptămânalul italian L'Espresso.



 

Oroare pe câmpurile din Ragusa, românce exploatate şi violate, denunţul revistei L'Espresso

Totodată, Leontin Cojocea a trimis o scrisoare către Ministerului Afacerilor Externe și Ministrului Românilor de Pretutindeni precum și Ambasada României în Italia cerând sprijin și asitență pentru persoanele care ar putea fi victime ale criminalității organizate si ilegalităților descrise în articolul din presa italianp, mai sus menționat. Iată textul scrisorii:

”Subsemnatul Ion Leontin Cojocea, in calitate de președinte al Asociației CASCRI (Centrul de Asistenta si Servicii a Cetatenilor Romani in Italia), va scriu cu referire la un articol publicat pe data de 09.15.2014, pe site-ul saptamanalului italian "L'Espresso" si intitulat, "Violate in linistea campurilor din Ragusa. Noua groaza a romancelor sclave "(link-ul articolului: http://espresso.repubblica.it/inchieste/2014/09/15/news/violentate-nel-silenzio-dei-campi-a-ragusa-il-nuovo-orrore-delle-schiave-rumene-1.180119), pentru a va semnala ca toate cele prezentate si descrise in articolul in cauza, sunt de natura sa fie incadrate in una sau mai multe dintre urmatoarele infractiuni pedepsite de Codul Penal italian, in detrimentul multor cetateni romani:

  • -. Art 600 C.P. "Reducerea sau ținerea in sclavie sau servitute";
  • -. Art 601 C.P. "Traficul de persoane";br> (Ambele agravate de articolul 602 ter. C.P.)
  • - Art. 603 bis C.P. "Tratativa ilegala și exploatarea ilicita a fortei de munca";
  • - Art. 605 C.P. "Sechestrare de persoana";
  • - Art. 609 bis C.P. "Violenta sexuala";
  • - Art. 609 octies C.P. "Violenta sexuala de grup";
  • - Art. 572 C.P. "Maltratarea membrilor de familie sau convietuitorilor";
  • - Articolele 3 si 4 din legea n.75 din 20/02/1958.

 

Asociația CASCRI , prin persoana subsemnatului, in virtutea scopurilor sale sociale și in special pentru protectia cetatenilor romani in Italia, solicita prin prezenta, Ambasadei Romaniei in Italia precum și Ministerului Afacerilor Externe și Ministrului Romanilor de Pretutindeni sa ia masuri si sa se activeze prin autoritatea judiciara si administrativa italiana, pentru tot ceea ce reintra in competența lor, in scopul de a oferi sprijin si asistenta tuturor persoanelor , cetateni romani, care ar putea fi victime ale criminalitatii organizate si ilegalitatilor descrise mai sus.

Se mentioneaza incă de la inceput ca Asociația CASCRI se pune la dispozitie pentru orice nevoi in cazul sus mentionat și / sau pentru a oferi asistența persoanelor care ar rezulta ca fiind victime ale infracțiunilor enumerate mai sus.”

Mihaela Talabà este de 17 ani în Italia, unde lucrează ca traducătoare şi interpretă la Tribunalul din Castrovillari (Cosenza). A scris prima poezie când avea doar 9 ani, fiind marea ei pasiune. Ajunsă în Peninsulă a continuat să scrie şi a participat la numeroase concursuri. Pregăteşte un volum de poezii, pe care doreşte să-l publice până la sfârşitul anului.

Mihaela Talabà are 40 de ani, este originară din Iaşi, dar de la vârsta de 10 ani a trăit împreună cu familia la Timişoara. În prezent locuieşte la Francavila Marittima, provincia Cosenza (regiunea Calabria). A venit în Italia în anul 1997, "pentru motive de afaceri".

Ca majoritatea românilor ajunşi în Italia, a trecut, mai ales la început, prin diferite probleme. "Când am ajuns în Italia, problemele cu care m-am confruntat au fost legate de limba italiană, de cultură şi tradiţii diferite, de un nou model de trai şi nu în ultimul rând, o altă atitudine mentală. Ceea ce mi-a fost însă cel mai greu, dorul de familie si de ţara mea." ne-a povestit ea.

În prezent se ocupă de traduceri şi de interpretariat la Tribunalul din Castrovillari, provincia Cosenza.

Oameni în geci de piele

Mihaela Talabà ne-a povestit despre marea ei pasiune, poezia. "Prima mea poezie am scris-o la vârsta de 9 ani, eram în clasa a III-a, dacă memoria nu mă înşeală. Eram în ora de franceză şi în acea zi, învăţătoarea, ne-a învăţat un cuvânt nou "oiseau", care înseamnă pasăre.

La sfârşitul lecţiei ne-a dat ca temă pentru acasă să compunem ceea ce vroiam noi cu acest cuvânt: o frază, o povestire, o poezie, depindea de inspiraţia noastră. Îmi plăcea învăţătoarea. În drum spre casă nu am făcut altceva decât să mă gândesc la cuvintele sale." şi-a început ea povestirea.

"Mă gândeam şi formulam în mintea mea fraze cu păsări, încercam şi-n franceză, şi-n română… dar nu eram mulţumită. Am ajuns acasă. Locuiam la etajul trei. Eram singură. M-am aşezat la birou în camera mea care era în faţa ferestrei. Mă uitam pe fereastră şi mă gândeam. Crengile unui copac băteau din când în când în geam şi anumite păsărele cântau şi se jucau. În timp ce le priveam, mă simţeam tot mai singură... Dintr-o dată am simţit ca un freamăt interior şi mâna mea a început să scrie ca un râu înfuriat după furtună." a continuat românca.

Mihaela Colin-Cernitu, la al cincilea volum de poezii în Italia: "Trăim într-o Italie invidiată de toată lumea"

Prima sa poezie ar fi putut să-i creeze ei şi familiei, multe probleme. Mihaela a povestit că după ce poezia i-a fost pusă la panoul de onoare, "doi oameni cu geci de piele" s-au interesat despre ea. "Titlul poesie era "oiseau", restul era în limba română. Îmi aduc aminte că începea aşa "Oh, pasăre minunată!". Poezia vorbea de acestă pasăre închisă într-o colivie care visa să zboare liberă. Poezia a fost expusă la şcoală. După câteva zile, doi oameni cu geci de piele, au venit acasă şi au început să pună tot felul de întrebări, dacă cineva îmi dăduse poezia sau dacă auzisem ceva… De atunci nu am mai scris nicio poezie atâta timp cât am stat în România." a precizat Mihaela.

Poezii în limba italiană

"După mulţi ani în Italia, am înţeles că dacă vreau să scriu bine in italiană, trebuie să merg la şcoală. Cinci ani în urmă m-am înscris la o şcoală serală şi am început din nou să scriu poezii, în limba italiană."

Am întrebat-o despre poeziile scrise în limba italiană. "Anul trecut am scris pentru profesorii mei o antologie de poezii intitulată "Il tempo degli Dèi". Asociasem la fiecare profesor, un zeu. Neştiind ce valoare avea ceea ce scriam, am început să trimit poeziile la concursuri literare, în Italia, şi rezultatele au început să vină. De exemplu, pe data de 20 septembrie 2014 am câştigat trofeul poesie la "Gran Galà di poesia…Rende in versi".

"Poeziile mele vorbesc de dragoste, iubire eternă, renaştere, dorinţă, criză de identitate, esenţa vieţii, etc. Am introdus un cuvânt românesc într-o poezie. Am scris cea mai scurtă poezie din lume." a adăugat ea.

Mihaela ne-a vorbit despre proiectele sale de viitor. "În acest moment fac ultimile traduceri, ale poeziilor mele şi vreau să public până la sfârşitul anului. Lucrez la mai multe proiecte. Vreau să înfiinţez o asociaţie socială, culturală, italiană-română. Vreau să scriu şi în proză. Mi-ar face plăcere să cunosc şi alte persoane care au aceleaşi obiective ca şi mine. Pentru un eventual contact: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea."

Andi Rădiu