Observator - Gazeta Românească - ştiri pentru românii din Italia
07
Dum, Feb

Marsciano este o localitate mică de lângă Perugia, sub 20.000 de locuitori. Cu toate acestea, comunitatea românească este foarte activă şi e aproape firesc ca la alegerile locale din 25 mai să existe candidaţi români pentru consiliul local.

Geanina Necsat, 26 de ani, originară din Târgu-Secuiesc, jud. Covasna, se consideră mai degrabă focşăneancă. "M-am născut la Târgu-Secuiesc, dar am crescut alături de bunicii mei din comuna Vulturu, jud. Vrancea. Împreună cu părinţii am avut posibilitatea să stau abia când am ajuns în Italia, în 1999, atunci când au făcut cerere de reîntregirea familiei."

La doar 11 ani a ajuns în Italia şi a resimţit din plin problemele cu care se confruntă copiii de vârsta ei, când schimbă şcoala şi limba. "N-a fost deloc simplu în primii ani de şcoală. Pe atunci erau şi mai puţini români, nu ca în ziua de azi. Acum e poate mai uşor pentru unii, au cu cine să se sfătuiască, să ceară o informaţie, atunci ne numărai pe degete.

Cu timpul însă m-am integrat foarte bine, deja la liceu am evoluat rapid, acesta a fost şi obiectivul meu primordial: să mă adaptez celor de vârsta mea, să nu existe un handicap legat de limbă sau de faptul că sunt străină. Şi cred că am reuşit." ne-a povestit Geanina.

Alegeri locale, Italia - înscrieri până pe 15 aprilie

Nu a urmat cursurile unei facultăţi, a preferat să înveţe o meserie. "Acum sunt coafeză într-un salon din Marsciano. E o meserie frumoasă, ca oricare alta pe care o faci cu plăcere, chiar dacă uneori mă ţine legată de scaun chiar şi 11 ore."

Am întrebat-o pe Geanina ce a determinat-o să candideze şi dacă e pregătită pentru o campanie electorală. "Eu am devenit o italiancă, născută în România. E un mod de a spune că ştiu ce probleme au românii mei, probleme văzute cu ochii italienilor. Determinanţi pentru mine au fost şi Grigore Necula, preşedintele Asociaţiei Românilor din Marsciano şi Virgilio Lipparoni, actual consilier cu problemele imigraţiei din cadrul primăriei. Ei mă încurajează şi mă susţin. Ei sunt cei care mi-au creat fundaţia pentru a avea curaj să susţin o asemenea aventură." ne-a spus Geanina.

"Important e ca şi comunitatea să înţeleagă, să se înscrie şi să voteze"

"Eu muncesc 11 ore pe zi uneori şi nu eram convinsă că voi avea timp pentru acest proiect, dar mi-am dat seama că din poziţia de consilier aş putea face ceva pentru românii mei din localitate." a completat ea.

I-am cerut să-mi spună despre problemele românilor din Marsciano şi a răspuns rapid: "lipsa locurilor de muncă".

"Această chestiune constituie şi unul din punctele din programul meu electoral: voi susţine ca administraţia să sponsorizeze şi să organizeze cursuri gratuite de pregătire pentru femei şi tineri români, de exemplu pentru persoanele care acordă îngrijire bătrânilor sau copiilor, precum şi pentru unele meserii ca electrician auto, mecanic, şcoala de zidarie, etc. care şi în timp de criză mai oferă posibilitatea găsirii unui loc de muncă. Dar cerinţa este pentru persoane calificate şi aici mulţi întâmpină probleme."

Comunicat din viitor: PSD Diaspora are candidați la alegerile locale din Italia

O altă chestiune principală din programul Geaninei este găsirea de posibilităţi pentru cazarea familiilor cu mari probleme economice, dar şi construirea de locuinţe ieftine, care să implice şi viitorii proprietari.

"Având în vedere dificultăţile economice care există în prezent în multe familii, administraţia trebuie să ofere facilităţi cetăţenilor dezavantajaţi, aflaţi în situaţii grele. Apoi se pot găsi terenuri ieftine, unde cei care doresc să poată să-şi construiască singuri casa, cu costuri evident mai mici şi cu posibilităţi de creditare mai convenabile.

Există un plan detaliat, în care există convenţii cu băncile, cu furnizorii de materie primă, de materiale de construcţii. Şi nu în ultimul rând, acest proiect ar da naştere la alte locuri de muncă. Mulţi dintre conaţionalii mei vor să intre în asemenea proiecte: îşi cponstruiesc casa mult mai ieftin şi dau de lucru şi altora."

Lista cu proiecte electorale a Geaninei e diversificată şi atinge majoritatea problemelor locale. "Mă gândesc şi la un sediu unde se pot întâlni românii care vor să organizeze manifestări culturale, programe pentru copii, m-am gândit şi la o bibliotecă, la cărţi româneşti. Sunt cam aceleaşi probleme peste tot în Italia. Chestiunile generale le cunoaştem cu toţii şi idei pentru rezolvarea lor există. Acum, important e ca şi comunitatea să înţeleagă acest lucru, să se înscrie şi să voteze."

Geanina ne-a explicat şi de ce va candida pe listele Partidului Socialist Italian (PSI). "Am avut mereu susţinerea consilierului pentru imigraţie, Virgilio Lipparoni. De ani de zile ne ajută, ne susţine şi când ne-a propus să candidăm pe listele PSI, nu am stat pe gânduri. La Marsciano ideologiile politice nu prea au succes. Aici omul sfinţeşte locul."

Andi Rădiu

Cu un an întârziere, dar lucrările au fost acum demarate în mod oficial. A început zilele trecute lunga procedură care va duce la realizarea unui oratoriu şi a unei biserici ortodoxe situate pe un teren din zona Sanpolino, la Brescia.

În cartier, biserica ortodoxă a românilor va fi prima creştină, având în vedere că încă lipseşte cea catolică. Proiectul a fost realizat de arhitectul Cesare Castagnari împreună cu un coleg român, Iulian Diaconescu. Structura va avea o suprafaţă de 300 de metri pătraţi.

A fost pusă prima piatră de temelie la biserica românească din Verona

Zona, din proprietatea Primăriei din Brescia, în apropierea staţiei de metrou, a fost dată în concesiune în 2012 comunităţii ortodoxe bresciene pentru 99 de ani, la costul de 85.000 de euro.

Lucrările vor costa circa 400.000 de euro şi vor fi efectuate de firma Edil Quattro costruzioni Srl din Bergamo. Fondurile vor fi obţinute din donaţiile credincioşilor.

A fost deschis un cont pe numele Parohiei ortodoxe române la Bcc Agro bresciano din Brescia San Polo: codul IBAN pentru efectuarea donaţiilor este IT 37 C 08575 112010 00000 183624.

Religia nu cunoaște criza: Biserică de 1 milion de euro la Torino

Parohia Sfânții Împărați Constantin și Elena funcţionează acum în Capela Institutului Razzeti, din via Milano nr. 30. Dar până la mutarea în noua biserică, mai e cale lungă. Depinde în primul rând de fonduri. Parohul din Brescia, preotul Gheorghe Timiş a declarat, pentru Brescia Oggi, că orice donaţie este importantă: «Totul va depinde de ajutorul credincioşilor, de firme, de oricine va voi să ne ajute. Dumnezeu e mare şi suntem siguri că ne va ajuta. Sunt sigur că ne vor ajuta şi credincioşii italieni, care întotdeauna ne-au sprijinit: în fond, construim o biserică creştină, chiar şi 20 de euro sunt importanţi».

Raportul cu biserica catalică din Brescia a fost mereu foarte bun, aşa cum stau mărturie cuvintele episcopului din Brescia, mons. Luciano Monari, care, referindu-se la românii ortodocşi, a spus: «Carissimi fratelli: vi amiamo». Binecuvântarea şantierului a fost programată pentru sâmbătă 5 aprilie.

La Brescia se află o comunitate de circa 15.000 de români.

Un zidar român, rezident la Montemurlo, localitate situată lângă Prato, a câștigat 200.000 euro, cu un loz de tip ”Gratta e vinci”. Biletul câștigător, în valoare de trei euro, a fost cumpărat în pauza de prânz, la Tavola, localitate apropiată de Montemurlo, unde românul executa niște lucrări de restructurare.

După ce a constatat că biletul este câștigător, românul nu a cerut câștigul imediat ci s-a adresat proprietarului tutungeriei Biblio din localitatea unde trăiește împreună cu familia. ”E o persoană deosebită, sunt bucuros pentru el” a declarat ”il tabaccaio”.

Zidar român din Rieti, a câștigat 500.000 de euro, la "Gratta e Vinci"

Câștigătorul, de vârstă medie, care trăiește împreună cu familia la Montemurlo, în provincia Prato, este un client permanent al tutungeriei Biblio, situată în strada Montalese, 379. Tocmai pentru faptul că devenise bun prieten cu proprietarul Enrico Spampani, a avut încredere să-i arate biletul câștigător și să-i ceară informații despre cum poate încasa câștigul.

Româncă din Alba Adriatica, acuzată că a falsificat un bilet la "Gratta e Vinci", de 250.000 de euro

”I-am răspuns că e de ajuns să se prezinte cu biletul în bancă. Pentru câștiguri mici putem noi să plătim câștigurile, dar în cazul ăsta e obligatoriu să meargă la banca unde are contul.” A povestit Spampani.

”Sunt bucuros că acei bani au ajuns la acest om: e o persoană deosebită. Nu mi-a spus ce are de gând să facă cu banii, am vorbit doar câteva minute, mai erau câțiva clienți în local.” a completat el.

A murit împreună cu viitoarea soţie în maşina cumpărată din banii câştigaţi la Loto în Italia

Peste 19.000 de persoane au participat, la 23 Martie, la cea de-a XX-a ediție a Maratonului de la Roma. Au participat atleți din 122 de țări, între care și România, care s-a clasificat printre primele zece țări ca număr de participanți. 1535 de participanti erau din Franța, 850 din Marea Britanie, 715 din Germania, iar din România 150 de persoane, dintre care 88 au venit de la un club din țară, Ro Club Maraton.

Conaționalii noștri au alergat cu tricouri pe care scria România sau cu steagul țării noastre, așa cum a făcut și colonelul în rezervă Ilie Roșu, un veteran al acestui gen de competiții. "Eu am mai participat la acest maraton și în 2010. Am revenit în dorința de a transmite un mesaj către Italia, un mesaj de prietenie și în acest sens am purtat în cursă drapelul României și drapelul Italiei.

Am făcut asta pentru a șasea oară, ceea ce fac eu consider că este ca un mesaj de prietenie, pentru că maratonul este locul unde oamenii se unesc, unde un alt participant îți dă să bei din sticla lui de apă", spune Ilie Roșu. Românul a alergat la ediția din acest an a Maratonului cu un tricou inscripționat cu mesajul: "România - Italia Împreună - Insieme".

Ilie Roșu a participat în ultimii patru ani, cu drapelul României, la 77 de maratoane, însumând peste 3300 de km cu drapelul țării noastre în alergare. "De asemenea, am purtat alături de drapelul României, drapelele a 22 de state și steagurile de reprezentare a 10 organizații interne și internaționale. Am purtat în maratoane de 43 de ori steagul UE și de 18 ori steagul ONU", mai spune Ilie Roșu, foarte emoționat, la finalul cursei.

Nu părea deloc obosit așa cum poate am fi fost oricare dintre noi după mai bine de 42 de km. Dar Ilie Roşu, care luna trecută a alergat la Maratonul de la Barcelona, spune că "și mâine aș lua-o de la capăt".

Gabriel Solomon a încheiat cursa cu 2 ore și 56 de minute. "N-a fost cel mai bun timp al meu, dar sunt mulțumit la cât am reușit să mă antrenez, doar două luni, deși ar fi trebuit să mă antrenez minim patru luni" recunoaște sportivul român care a venit special de la București de la Ro Club Maraton pentru a participa la aceasta cursa. Gabriel este si cel care a reusit să strângă un grup de 88 de sportivi pentru a veni la Maratonul de la Roma.

"Traseul este dificil, este pentru a treia oară când îl parcurg, nu este plat, dar este un traseu foarte frumos, de asta am și revenit de atâtea ori, pentru că am trecut prin toate punctele de atracţie, prin toate punctele turistice. Le vezi aşa rapid... În câteva ore le vezi pe toate", recunoaște Gabriel, care astfel i-a convins și pe ceilalți sportivi să vină la Roma.

Oana Badea din București, de profesie avocat, a participat pentru a doua oară la acest maraton, fiind atrasă tot de frumusețea traseului, chiar dacă este mai greu "din cauza pietrei cubice". Tânăra, care până acum a alergat în zece maratoane, recunoaște că experiențele din străinătate sunt importante și crede că pe viitor şi în România va creşte interesul publicului spre astfel de competiții.

Atleții de la Ro Club Maraton au purtat în toate cele patru zile cât au rămas la Roma tricourile pe care era inscripționat numele țării noastre "în semn de mândrie și să arătăm tuturor că am participat la acest maraton într-un număr foarte mare" mai explică Oana Badea.

Alături de sportivii români a fost și ambasadorul României în Italia, Dana Constantinescu, care s-a întâlnit cu ei la Palazzo dei Congressi, unde a avut loc înregistrarea şi ridicarea numerelor de competiţie. Ambasadorul le-a mulţumit pentru prezenţa la Roma şi i-a încurajat în perspectiva competiţiei.

În ziua Maratonului, un reprezentant al Ambasadei, Ovidiu Pufu, împreună cu membri ai comunităţii româneşti i-au încurajat pe maratoniştii români şi au alergat în semn de solidaritate în cadrul cursei de 5 km.

Luni, 24 martie, o parte din sportivii care au încheiat cursa de 42,195 km au fost primiţi la sediul Ambasadei şi felicitaţi pentru demersul lor.

C.V.


Gheorghe Raica, 40 de ani, a câştigat de două ori un loc de consilier local la Alessandria (Piemont), ultima dată la alegerile din luna mai 2012. Atunci a obţinut 318 voturi pe lista Popolo della Libertà, fiind al treilea ca număr de voturi din listă.

Este o performanţă neegalată până acum de vreun român intrat în politică în Italia, fiind primul român reales într-o astfel de funcţie. Anul trecut a înfiinţat Uniunea Democratică a Românilor în Italia, asociaţie politică care doreşte să-i reunească pe românii care doresc să facă politică în Italia. Denumirea este clar inspirată din cea a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. Obiectivele, se vor vedea.

Basme electorale

Gheorghe Raica, ce rol are un consilier român, ales intr-un consiliu local italian, pentru comunitatea sa?

«Un român ales în consiliul local este important şi are multiple instrumente pentru a-şi ajuta conaţionalii, întrucât acolo se iau deciziile cu privire la bunul mers al administraţiei locale. Acolo se decide plata taxelor şi impozitelor, acolo se decide planul regulator general, de acolo se obţine orice act cu privire la regularizarea şederii, etc.»

Un român ales într-un consiliu local poate îmbunătăţii imaginea comunităţii? Povestiţi-ne din activitatea dumneavoastră.

«Consilierul local poate da o linie politică şi are drept de control în cadrul administraţiei locale, are instrumentele necesare pentru a supraveghea procesul administrativ şi pentru a apăra drepturile obiective ale cetăţenilor.

Ca român ales într-un consiliu local consider că toţi concetăţenii mei sunt persoane oneste, care muncesc, plătesc taxe şi impozite şi contribuie în acest fel la menţinerea, dezvoltarea şi creşterea economiei acestui stat. Consider că românii au şi drepturi, nu doar obligaţii.

Rolul consilierului rezultă din propunerile pe care le face cu privire la simplificarea birocraţiei, micşorarea taxelor şi impozitelor locale, ordinea de zi cu privire la simplificarea obţineri dreptului de vot pentru cetăţenii comunitari români sau străini. Apoi, acordând consultanţă administrativă şi juridic, asistenţă pentru serviciile consulare, asistenţă socială şi asistenţă cu privire la apărerea drepturilor muncii cetăţenilor, toate acestea gratuit.

Aceste lucruri pot duce nu doar la îmbunătăţirea imaginii comunităţii românesti, ci şi a nivelului de trăi a tuturor cetăţenilor într-un determinat teritoriu. Cu siguranţă acolo unde sunt consilieri români, cetăţenii români sunt informaţi în timp util despre drepturile şi obligaţiile pe care le au şi drepturile lor obiective sunt garantate. »

Gheorghe Raica, ales a doua oară consilier la Alessandria

Ce părere aveţi despre politica românească din Italia? Mă refer la filiale ale partidelor din România, partide româneşti înfiinţate în Italia, consilieri locali deja aleşi.

«Personal consider că partidele din România fac campanie electorală doar în preajma alegerilor electorale şi atunci când au nevoie de votul românilor de peste hotare. Cred că se pot face mai multe pentru noi în străinătate, de exemplu: micşorarea taxelor consulare, alegerea senatorilor şi deputaţilor pentru românii din străinătate din rândurile noastre, reorganizarea şi raţionalizarea cheltuielilor pentru Diaspora şi nu în ultimul rând repatrierea decedaţilor în ţara de origine.

Sugestia mea este ca preşedinţii filialelor partidelor din Romània şi ai asociaţiilor politice din Italia să facă politică în Italia, aici să participe la alegerile locale, pentru că aici muncim, trăim şi ne programăm viitorul.»

Aţi înfiinţat anul trecut Uniunea Democratică a Românilor în Italia. Cum se raportează faţă de celelalte formaţiuni politice româneşti?

«Uniunea Democraticà a Romànilor în Italia are ca obiectiv apărarea drepturilor fundamentale, a libertăţilor şi valorilor europene a cetăţenilor români în Italia.

Uniunea Democratică a Românilor în Italia sprijină şi susţine candidaţii români în Italia la alegerile locale, oricare ar fi opinia lor politică şi necondiţionat de aderarea la un partid sau altul întrucât interesele noastre sunt comune. Consider că este unicul mod de a obţine puterea legislativă şi de a reprezenta în mod democratic interesele cetăţenilor români şi italieni.

În spiritul acestei idei, a participării active la viaţa politică din Italia, am fondat Uniunea Democratică a Românilor pentru ca fiecare dintre noi să beneficieze de o autonomie teritorială, găsind locul unui dialog civil şi legal, prin colaborare şi respectul reciproc cuvenit. Ca lider acord toată încrederea unui om nou, unei echipe, fără ezitare. În aşa fel generez în oameni comportamentul pe care îl aştept. Pentru mine a fost un lucru minunat, m-a ajutat să lupt cu propriile experienţe şi să mă poziţionez cu asteptări pozitive faţă de oameni.»

Există vreo problemă dacă un român ar candida pe listele Lega Nord sau un alt partid care nu are ochi buni pentru străini?

«Confirm faptul că şi eu am candidat şi am fost ales în primul mandat pe lista Lega Nord şi deşi am împărtăşit aspectul legalităţii şi al federalismului fiscal, nu cred că va putea pe termen mediu-lung, un român, să facă proiecte comune de viitor în cadrul acestui partid. Părerea mea este ca românii să facă parte din partide moderate, în cadrul cărora pot creşte, dezvolta şi obţine rezultate eficiente.»

Ce-i lipseşte comunităţii româneşti din Italia?

«Acesta este subiectul cel mai frumos de abordat. Comunitatea de români din Italia este o comunitate minunată din mai multe motive, dar îi lipseşte unitatea. Vreau să fac cu această ocazie un apel la unitate.

Profit de această ocazie pentru a invita toţi cetăţenii români, rezidenţi în Italia, să participe la alegerile administrative locale şi pentru Parlamentul European. Aceştia pot participa înscriindu-se pe listele electorale suplimentare în cadrul primăriilor până la data de 15 aprilie 2014, astfel putând obţine dreptul de vot activ şi pasiv. Acest drept este o obligaţie civică şi participarea noastră ar duce la îmbunătăţirea situaţiei generale acolo unde locuim.»

Andi Rădiu

În data de şase martie 2014 a avut loc, în Sala Consiliului Comunal al oraşului Cava de' Tirreni (provincia Salerno), prezentarea cărţii “La vita di un immigrante” a lui Lucian Alin Boncea, ce conţine, aşa cum îi sugerează şi titlul, povestea unui deceniu de viaţă în Italia.

De o calitate grafică deosebită, cartea lui Lucian este îmbogăţiţă de o suită de fotografii ce conferă veridicitate poveştii sale de viaţă în Italia. Mai multe personalităţi ale oraşului în care trăieşte au scris prefaţa şi cuvântul înainte: Primarul din Cava, Marco Galdi, arhiepiscopul din Amalfi, Mons. Orazio Soricelli, secretarul Cgil Maria Di Serio.

Lucian, 32 de ani, este apreciat şi respectat la Cava de' Tirreni atât de către italieni, cât şi de către români. Lucian este vicepreşedinte al “sfatului orăşenesc al străinilor” (Consulta Cittadina degli stranieri), voluntar în mai multe asociaţii şi întemeietor al bisericii ortodoxe din Cava.

Începuturi

Care au fost însă începuturile sale în Italia? Cartea ne poartă, prin intermediul amintirilor sale, prin meandrele unui destin greu, cu lumini şi umbre, atât de asemănător cu cel al sutelor de mii de români din Italia.

La 19 ani Lucian renunţă la locul de muncă din Braşov, şi pleacă în Italia, cu speranţa unui nou destin. Începuturile sunt dure: e exploatat, nu ştie limba, e umilit, acceptă orice loc de muncă, doarme chiar şi pe stradă. Povestea sa reliefează şi principalele probleme cu care se confruntă străinii în Italia: lipsa documentelor, ce cauzează lipsa de drepturi la locul de muncă, dar şi lipsa siguranţei la muncă.

Există un episod cutremurător în care în care Lucian povesteşte că un patron îi cere să se strecoare într-un tub de canalizare lung de patru metri, plin de mizerie. Nesinchisindu-se de viaţa lui, îl lasă să stea acolo preţ de patru ore, iar când Lucian simte că ameţeşte, îi spune să continue să muncească.

Lucian cedează de două ori. Prima dată, se întoarce în România. Dar dorinţa de a reuşi, o voinţă de muncă enormă, şi mai ales, credinţa în Dumnezeu, îi dau curaj să revină în Italia. Unde lucrurile par să intre pe făgaşul normal. Însă e acuzat pe nedrept de furt şi pierde locul de muncă.

Pentru a doua oară, consideră că nu mai are altă soluţie decât să se întoarcă acasă. Are în buzunar mai puţin de doi euro şi se află la Agropoli. Pentru a putea lua autobuzul de la Roma decide să meargă pe jos până la Salerno.

Călătoria iniţiatică

Şi acum începe adevăratul său drum către lumină. Un drum de 80 de km pe jos. Spune Franco Bruno Vitolo, jurnalistul care a îngrijit cartea, în prefaţă: «[…] nu putem să nu intrăm şi noi în acele încălţări care îl chinuie şi să nu avem şi noi picioarele însângerate de-a lungul acelui drum care îl poartă de la Agropoli la Salerno [ ::]».

O călătorie iniţiatic㸠plină de peripeţii, de tristeţe şi de singurătate. Cu foame şi cu neoameni care refuză să îi dea un pahar cu apă. Dar şi cu oameni care îi dau de mâncare şi care rămân şocaţi de condiţiile în care se află. Şi, mai ales, un drum cu doi îngeri. Unul italian şi unul român.

Cel italian, preotul don Valerio, îl ia în maşină până la gara din Cava. Lucian ajunge la gară însă acolo ia o decizie care îi va schimba viaţa: să îi ceară ajutorul acestui om. Şi aşa, din drumul disperării, călătoria sa se transformă în drumul speranţei. Preotul îi oferă îngrijiri medicale, îi oferă un loc de dormit şi o slujbă. Alţi italieni apoi îl ajută să zidească, cărămidă cu cărămidă, noua sa viaţă.

Întâlneşte apoi al doilea înger, Daniela, o fată înaltă şi suplă, care va deveni partenera lui de viaţă. Împreună, întemeiază o familie. O familie de români integrată în societatea italiană.

Respectul

Dincolo de dificultăţile iniţiale, Lucian precizează că ceea ce contează e respectul: “Veniţi plini de speranţă, prieteni. În ciuda tuturor problemelor şi greşelilor, pe care Italia le comite în toată ţara şi în ceea ce ne priveşte, aici se trăieşte bine. Dar, nu uitaţi, prieteni, că dacă vrem siguranţă, bunătate, linişte şi respect, înainte de toate trebuie să fim noi primii care să demonstreze respect, onestitate şi dorinţă de muncă.”

Există mai multe tipuri de literatură. Există mai multe poveşti. Povestea lui Lucian este un document de epocă, este fotografia unui popor. Este o lecţie de viaţă. Atât pentru români, dar mai ales, pentru tinerii italieni, crescuţi în puf, aşa cum le sugerează Luigi Gravagnuolo, fostul primar din Cava celor care spun că la Cava nu e nimic de făcut, că e un mormânt: «Dragii mei, va rog, lăsaţi-l pe Lucian să vă explice ce e viaţa. Şi poate că aşa vom deveni toţi mai serioşi.»

Ruxandra Drăgoescu

Maria şi Federico s-au cunoscut în luna martie 2008 şi de atunci sunt nedespărţiţi. Maria, româncă, 37 de ani, originară din Mărgineni, judeţul Neamţ, iar Federico, italian, 42 de ani, din Cerveteri, o localitate situată în apropierea Romei.

La doi ani după ce s-au cunoscut, au plecat împreună în vacanţă în România. Maria cu emoţii, pentru că nu ştia cu va aprecia logodnicul ei locurile sale natale, situate la ţară, diferite de confortul din Italia, iar Federico curios să cunoască ţara, familia şi amicii iubitei sale. Impresiile au fost deosebite, iar de atunci, de două ori pe an, se reîntorc în România, în vacanţe.

Federico Paciosi, infirmier pe ambulanţă, la serviciul 118 din Roma, ne-a vorbit cu un entuziasm deosebit despre Maria, despre românii pe care i-a cunoscut şi mai ales despre vizitele în România. "Am cunoscut-o pe Maria prin intermediul unor amici comuni. Nu m-a interesat nicidecum de unde provine sau care îi este naţionalitatea. Când am aflat că este din România chiar m-am bucurat... un motiv în plus să cunosc o ţară nouă şi o cultură nouă, despre care auzisem destul de mult." şi-a început povestirea Federico.

Vizita în România l-a impresionat puternic, în sens pozitiv. "Prima impresie a fost puternică, o am şi acum în minte. Mi-a creat impresia unei ţări cu mari contraste dar care îţi rămâne pe veci în suflet. Mulţi vorbesc de un anumit farmec al Africii, care te loveşte pe viaţă. Eu pot vorbi de un farmec al României, cu aceleaşi efecte."

Ospitalitatea din România, o altă surpriză plăcută pentru Federico. "De fiecare dată când ajung în România mă surprinde deosebita ospitalitate. Mă surprinde foarte plăcut să văd cât de mult îşi iubesc ţara şi cât de orgolioşi sunt toţi pentru rădăcinile lor. Constat cu mare plăcere că românii îşi respectă cu sfinţenie obiceiurile, religia."

Federico Faverio, un italian îndrăgostit de România: “Teza mea de licență despre Dacia”

În cei patru ani de când îşi petrec vacanţele în România, Federico a vizitat foarte multe locuri. "Am fost la Bucegi, Sinaia, Peleş, Brasov, Sighişoara, Bran, am vizitat mânăstirile din Neamţ, din Bucovina, la Agapia, apoi pe Transfăgărăşan, lacul Bâlea, Sihăstria, Lacul Roşu... şi lista e lungă. Nu pot spune decât că sunt locuri incredibil de frumoase, păstrate bine. Locuri care m-au vrăjit." ne-a spus el. "României îi lipseşte însă infrastructura, drumurile şi legăturile feroviare", este de părere Federico.

Cronica neagră şi cultura

Am discutat cu Federico şi despre comunitatea românească din Italia. "Comunitatea românească din zona unde locuim este foarte mare, dar nu am văzut pe nicăieri să existe manifestări culturale, iar asta nu-mi place. Lipsesc cu desăvârşire schimburile culturale. Deschiderea însă trebuie să vină din partea ambelor părţi, inclusiv cea italiană.

Poet italian îndrăgostit de România: "Sunteți un popor splendid!"

Cu siguranţă faptele negative, de cronică neagră, prezentate în presa locală şi naţională au o contribuţie la această închidere. Cultura italiană e faimoasă în toată lumea dar, din câte am început să cunosc despre Mihai Eminescu, George Enescu, Camil Petrescu, Ion Creangă şi foarte mulţi alţii, nici România nu e mai prejos."

Îngrijorările Mariei

Iată cum a trăit Maria apropierea prietenului ei de România: "Ne-am cunoscut în martie 2008 prin intermediul unor prieteni. Atunci nici nu mă gândeam că el va deveni jumătatea mea. M-a impresionat mult prin felul lui elegant şi carismatic de a fi şi mintea lui deschisă spre cunoaştere.

Mai târziu ne-am mutat împreună şi apoi în 2010 am mers în ţară. Eu eram de-a dreptul îngrijorată de cum va fi el impresionat, pentru că mai exact eu locuiesc la ţară în Mărgineni, şi credeam că îşi va face o impresie nu tocmai bună de condiţiile noastre de viaţă.

Am avut însă o surpriză mare când l-am auzit zicând "da, oamenii sunt săraci dar trăiesc cu demnitate" şi asta văzând poate cum se gospodăresc oamenii la ţară cu animale de curte, grădini cultivate şi altele." ne-a povestit Maria. "Altădată îl aud spunând: "Aici la ţară şi bătrânii muncesc". "De unde ştii?" îl întreb eu. "Păi eu îi văd trecând pe drum cu sapa sau cu coasa în spate", iar atunci am înţeles un pic modul lui de a ne observa şi m-am bucurat." a continuat ea.

Un italian scrie versuri în limba română: “M-am îndrăgostit de limba voastră”

Reîntoarcerea Mariei acasă îi readuce în memorie multe lucruri frumoase din copilărie. "Am mers uneori la plimbare peste dealuri şi în livada care a fost cândva a CAP-ului pe unde mă jucam cu alţi copii şi de unde culegeam flori primăvara sau mergeam la furat mere toamna. Abia acum îmi dau seama în ce locuri frumoase m-am născut şi ce copilărie fericită am avut, de câtă libertate m-am bucurat prin însăşi faptul că am fost în permanenţă în contact cu natura şi m-am bucurat de toate frumuseţile ei în toate anotimpurile."

"Altădată am făcut excursii la noi în judeţ, la mănăstiri şi casa memoriala a lui Creangă şi a lui Sadoveanu pe care muream de dor să le revăd fiindcă nu le văzusem di copilărie. În felul acesta i-a cunoscut şi el pe dragul nostru Nică şi pe Lizuca şi alte lucruri minunate. În final România a devenit destinaţia noastră pentru vacanţe, iar eu mă întorc cu nerăbdare mereu acasă unde ne aşteaptă mamă mea cu bucurie şi pâine caldă şi aş vrea să fie aşa pentru totdeauna.", ne-a spus în final Maria.

Andi Rădiu