Despre numărul redus de români care s-au înscris pe listele electorale, despre candidaţi şi în general despre participarea conaţionalilor la alegerile locale din Italia, am discutat cu sociologul Luca Raffini* de la Universitatea Chieti Pescara.
Raffini, care se ocupă de mai mulţi ani de studierea drepturilor electorale ale cetăţenilor comunitari, este unul din cercetătorii care au participat la studiul „Moveact”- despre participarea politică a cetăţenilor europeni stabiliţi în alte ţări ale Comunităţii.
Alegeri locale, 4.500 de români înscrişi pe liste la Roma
„Cu siguranţă, obligaţia cetăţenilor comunitari, de a se înscrie pe listele electorale suplimentare, dacă vor să voteze, este un important obstacol birocratic. Cetăţenii italieni sunt înscrişi pe liste automat, odată cu înscrierea la Anagrafe (Evidenţa Populaţiei)”, comentează Raffini.
Peste 50 de români se aruncă în lupta electorală la alegerile locale din Italia
„Sunt puţine date oficiale care să ne arată gradul efectiv de participare al comunitarilor. E adevărat, doar un mic procent din românii cu drept de vot s-au înscris pe liste.
Totuşi, dacă ne uităm la datele pe care le aveţi la dispoziţie la Roma, remarcăm faptul că un pas înainte a fost făcut. În alte localităţi, situaţia este şi mai dramatică.
Români în politica italiana: oportuniști sau naivi?
Este mult de lucru, nu este uşor să informezi cetăţenii că au drept de vot. La Roma, o parte din munca de informare au făcut-o câteva asociaţii de români.
Dacă acum s-a trecut, de la un procent infim, la 6-8 % în anumite localităţi, înseamnă că un semnal a existat. Data viitoare vor fi 15% şi procentul va creşte”.
Deşi candidaţii români nu lipsesc, ei obţin puţine voturi
Români invizibili
O altă explicaţie a faptului că puţini români s-au înscris pe liste este, potrivit sociologului italian, şi faptul că există mulţi români „invizibili”.
„Cei care s-au înscris pe listele electorale au avut, oricum, un interes crescut faţă de participarea politică. Ceilalţi sunt mai puţin informaţi sau motivaţi.
Din cercetarea noastră, am remarcat că românii sunt la polul opus faţă de nemţi. Politica nu e o prioritate şi au şi un anumit dezgust faţă de politicieni, după experienţa din România”.
Adrian Chifu: „Să forțăm partidele italiene să ne ofere locuri în Parlament”
Pentru a ajunge şi la potenţialii alegători „invizibili”, ar fi necesară o acţiune de informare din partea instituţiilor, şi nu numai: „Statul are partea lui de vină. Uniunea Europeană stabileşte un cadru general, dar informaţia trebuie să se facă în primul rând pe plan local, teritorial, pornind de la aplicarea unei politici la nivel naţional”.
Este şi una din concluziile studiului „Moveact”: „E nevoie de o politică proactivă, care să acţioneze şi de sus în jos, către cetăţeni: nu doar informare, ci şi sensibilizare”.
în legătură cu modul în care alte state gestionează votul comunitarilor, Raffini precizează: „Am studiat cazurile a patru ţări: Italia, Spania, Franţa şi Grecia.
Concluzia este că în Franţa accesul la vot rezervat comunitarilor este mult mai înlesnit. Italia e la mijloc, dar oricum în faţa Spaniei şi Greciei”.
Candidaturi instrumentalizate
În legătură cu candidaţii români, sociologul comentează: „Suntem într-o fază iniţială, când se pun bazele participării comunitarilor, a românilor în mod particular.
Deşi candidaţii români nu lipsesc, ei obţin puţine voturi. Candidatura lor este de multe ori instrumentalizată de partide din Italia sau de asociaţii”.
Un expert în campanii electorale le face o ofertă candidaţilor români din Italia: „Puneţi mâna pe carte!”
Italia are deja parlamentari şi miniştri străini: printre ei se află şi primul ministru de culoare. Românii, deşi cei mai numeroşi ca şi străini, nu au totuşi un reprezentant.
„Să spunem că este o mişcare politically correct, s-a aplicat o etică în sensul strict al cuvântului. Români sunt „mai puţin etnici„, mai puţini „diferiţi”, cu ghilimelele de rigoare – şi de aceea sunt, în mod paradoxal, mai penalizaţi”.
Miruna Căjvăneanu
*Luca Raffini este autorul studiului „La democrazia in mutamento: dallo stato-nazione all’Europa” (Democraţia în mişcare: de la Statul-naţiune la Europa)
