Advertisement

Viaţă de student italian la Timişoara/”Voi fi mereu recunoscătoare României”

Sute de viitori medici italieni îşi iau diplomele în universităţile din Timişoara. Italienii îşi fac bagajele pentru a evita dificultăţile (şi cheltuielile) examenelor de intrare din Italia. Însă nu se ştie dacă la reîntoarcere, diplomele le vor fi recunoscute. La Repubblica publică un amplu reportaj, semnat de Paolo Brera, realizat în mijlocul studenţilor italieni din România: vedem o comunitate de emigranţi în oglindă faţă de românii din Italia.

Iată unde au ajuns viitorii noştri dentişti pentru a învăţa meseria: în Transilvania, vecini cu bărbatul cu caninii cei mai faimoşi din lume, contele Dracula. Peste 600 de studenţi italieni la universitatea privată Vasile Goldiş din Arad, circa 50 la cea de stat din Timişoara; o altă mie împrăştiată prin restul României, la Iaşi, Bucureşti, Cluj şi Constanţa. Jumătate studiază pentru a deveni stomatologi, cealaltă jumătate vor fi medici. Însă sosesc şi duzine de infirmieri şi veterinari.

A existat odată o fugă a creierelor italiene, acum anticipăm timpurile: exportăm direct produsul semiprelucrat. Potrivit ultimelor date disponibile (raportul Migrantes 2011) 42.000 de tineri au trecut graniţa şi studiază în străinătate. Mii  de candidaţi la facultăţile de medicină s-au lovit de "acele teste absurde" timp de doi, trei, patru ani consecutivi înainte de a se decide să-şi cultive visurile pe un teren mai puţin ostil.

Italienii roiesc cu sutele în România

Virtutea Europei unite: iei licenţa unde reuşeşti, profesezi unde vrei. Mulţi au ales Spania, dar taxele şi costul vieţii sunt o avere. Astfel la fiecare înscriere roiesc cu sutele în România, în fiecare an tot mai numeroşi: într-o mână valiza de emigrant, în cealaltă cea a mamei sau tatălui care plăteşte şi încurajează.

Când pleacă în Transilvania par a fi Claudio Bisio şi Angela Finocchiaro în filmul "Bine aţi venit în Sud". Bine aţi venit în România, de data aceasta: "Fiica mea – povesteşte psihiatrul Nicola Picciariello – era cea mai bună din clasă, la liceu, însă a dat de patru ori examenul la Medicină şi nu l-a trecut: ştiu toţi că locurile erau deja date. Dezamăgitor, lăsaţi-mă să o zic. Astfel s-a înscris la Universitatea de stat din Timişoara. Pentru noi a fost o rană: nu ar trebui să avem prejudecăţi".

"Dar e o ţară înapoiată, mulţi infractori… Am plecat împreună, i-am spus să-şi scoată bijuteriile, să renunţe la poşetele Chanel, numai hainele au scăpat. Când am ajuns acolo m-am ruşinat. Este un vis, nici vorbă de infern! Maşinile se opresc la doi metri de zebră, facultăţile au laboratoare optime şi mă simt mult mai în siguranţă să mă plimb singură şi cu bijuterii decât aici în Italia".

Reciproca este valabilă: "Într-o zi – povesteşte Alessandro Nicolò, în anul II la Facultatea de Stomatologie din Arad – i-am spus unei profesoare că sunt din Reggio Calabria şi s-a albit: "Vai de mine, dar acolo trag pe stradă, este periculos, e 'ndragheta!". I-am răspuns: culmea, la noi spun acelaşi lucru despre România".

"Voi fi mereu recunoscătoare României"

La Timişoara şi Arad, Eldorado-ul aspiranţilor la profesia de medic, aproape toţi vin din Sud. "Sigur, sper să mă întorc cât mai curând în ţara mea – povesteşte Marzia Russo, de 20 de ani din Foggia, în anul II la Medicină în engleză la Arad – însă voi fi mereu recunoscătoare României: în Italia ar fi trebuit să-mi iau licenţa într-o disciplină care nu mă interesează. Aici am început deja stagiatura, intru în sala de operaţii, schimb tratamente şi asist la operaţii delicate. În Italia? Aş face numai teorie".

În realitate, universităţile italiene nu permit în mod facil completarea studiilor, odată evitat testul. "Dar anul acesta 29 de tineri au reuşit să se întoarcă la Universitatea din Bari", zâmbeşte Nino Del Pozzo de la Tutor University, care oferă asistenţă logistică Universităţii Vasile Goldiş din Arad. Anual în Italia aproape 90.000 de italieni susţin examenul la facultăţile de medicină, şi 80% vin din centru-sud. Examenul este trecut de doar 1 din 8 candidaţi.

În România se cheltuie 12.000 euro pe an

"În Italia pentru a te înscrie la examene – explică Maria Vincenza M., unul dintre cei 170 de admişi de anul acesta la Arad din 300 de candidaţi italieni – cheltuieşti de la 50 la 100 de euro la fiecare încercare. Apoi sunt cursurile: eu am cheltuit 4.000 de euro, însă pe listă erau soluţii şi de 9, 10 şi chiar 12.000 de euro, pentru teorie, exerciţii, simulări şi glosar. În plus am cheltuit 500 de euro pe cărţi". "Faceţi suma, înmulţiţi cu 90.000 de studenţi şi veţi înţelege de ce în Italia nu vor suspenda niciodată această nebunie a examenelor", spune un tată, Raffaele, în căutarea unei locuinţe pentru fiică.

"În aceşti zece ani – spune Giuseppe Lavra, vice-preşedintele Colegiului medicilor din Roma – am ajuns să avem cu 40.000 de medici mai puţin. Problema e că încă nu lipsesc, astfel nu facem nimic pentru a rezolva problema". Un paradox care costă milioane: în România fiecare student cheltuieşte în medie 4.000 de euro ca taxe anual, care "devin 10 sau 12.000 cu chiria, întreţinerea şi transferurile".

Ori două mii de italieni fac circa 20 de milioane de euro anual pe care familiile le-ar fi cheltuit mai degrabă în Italia decât în România. {i astfel şi exodul pentru studii devine o afacere.

"Pentru a veni aici la Arad – spune Del Pozzo – la noi cheltuiesc 3.000 de euro pentru înscriere şi asistenţă la testele de limbă, şi până la 10.000 cu tutorii. Din când în când primim apeluri telefonice ciudate, oameni care cred că este o ficţiune studiul aici. Ei bine, nu aţi înţeles nimic: 15 zile de vacanţă de Paşte, circa 20 de Crăciun şi apoi iulie şi august, în restul anului nu te mişti. Există obligativitatea frecvenţei şi vă cunosc unul câte unul, nu se trec legitimaţiile ca în Italia".

Antonino vorbeşte româna mai bine decât românii

"Odată trecut testul iniţial de română, care din fericire este simplu de trecut – spune Antonino Nicolò, de 25 de ani, viitor dentist fiu de stomatolog şi reprezentant al tuturor studenţilor – se studiază dimineaţa şi după-amiaza, teorie şi practică în laborator, examene la fiecare şase luni şi dacă nu treci repeţi anul ca la liceu. Profesorii sunt excelenţi, avem instrumente şi tehnologii pentru laborator şi cercetare şi meseria o înveţi cu adevărat: în anul patru am început să fac devitalizări, o  procedură dificilă pentru că atingi nervul. Avem trei cabinete la Reggio, dar dacă aş fi studiat în Italia aş fi ajuns la tatăl meu ca alţii, fără să ştiu să fac nimic". Antonino vorbeşte româna mai bine decât românii. Toţi îl cunosc: "Dacă ţi se sparge o ţeavă în casă, dacă eşti în căutarea unui avocat sau a unui soţ este de-ajuns să-l chemi pe el… Antoninooo", glumeşte Anamaria Nyeki la ziua de naştere a lui Sebastian Popescu, un amic comun.

Deja i-au făcut oferta, spune, de a rămâne ca asistent, la finalul cursului. "Mă simt ca acasă, dar salariul este foarte mic. Vom vedea".

La Arad – 180.000 de locuitori şi o arhitectură habsburgică deosebită, dar ruinată – întâlneşti familiile tocmai sosite din Italia luând micul dejun în holul celui mai bun hotel. Aproape întodeauna unul dintre cei doi părinţi este medic, uneori primar: "Predau radiologia la Sapienza – spune Francesco Briganti – şi sunt aici pentru fiica mea. Prezenţa mea demonstrează că examenul este un lucru serios şi că în Italia multe lucruri nu funcţionează".

Sunt multe scandaluri cu diplome false

De câţiva ani, în România sunt luate în vizor diplomele false. La Universitatea Grigore T. Popa din Iaşi au fost anulate 62 de diplome de licenţă obţinute de italieni fără să fi învăţat un cuvânt în română. {i în 2010 rectorul de la Spiru Haret din Bucureşti a fost suspendat: "În 2009 au eliberat 50.000 de diplome – a povestit la TV ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu – şi la fel în anul anterior". Diplome de licenţă obţinute extrem de uşor. Pentru a cerne grâul de neghină, Andronescu a propus repetarea examenelor în universităţi corecte, "publice sau private". {i printre acestea "Vasile Goldiş din Arad", cea mai iubită în rândul tinerilor italieni.

Problema este recunoaşterea incertă a diplomei. în UE pare a fi automată, însă scadalurile induc prudenţă. "Monitorizăm de mai mult timp – explică ministerul italian al Sănătăţii – un fenomen îngrijorător de diplome eliberate în urma unor cursuri create numai în acest scop, valide din punct de vedere formal însă în esenţă lipsite de valoare.

Cererile de recunoaştere sunt în netă expansiune. În România, numai în circa zece cazuri cursurile au fost considerate regulare". Ei, studenţii, sunt dispuşi să parieze pe acestea şase ani din viaţă. Închiriază cameră cu 200 de euro, montează antene satelit Sky pentru programele în italiană "chiar dacă nu s-ar putea" şi îşi trăiesc visul cu cafele ieftine şi covrigi calzi, gustări de astâmpărat foamea.

Viaţă universitară, iubiri şi prietenii fără frontiere. Dacă pui piciorul în afara oraşului Arad te cufunzi în sărăcie şi într-o mare de terenuri. Însă în centru sunt mari edificii publice şi teatrul austro-ungar, baruri şi restaurante aglomerate de tineri români şi italieni, de studenţi israelieni şi tunisieni. "Niciodată o violenţă, un furt, o agresiune", asigură Antonino la restaurant. Un gigant român se apropie pentru a-l saluta. Este şeful poliţiei criminalistice. "Îmi cere să le explic noilor sosiţi italieni să nu facă prostii: nu este ca în Italia, o singură doză şi te arestează pentru trafic internaţional. Acelaşi lucru în cazul alcoolului: dacă conduci, toleranţă zero".

(sursa: La Repubblica)