You are here:

Patapievici la Torino, despre Eliade şi Culianu: „După ei, bâjbâim, complet lipsiţi de geniu”

Pe 17 octombrie, la Biblioteca de Ştiinţe Religioase Erik Peterson din cadrul Universităţii de Studii din Torino a avut loc o întâlnire organizată de Accademia di Romania in Roma, FIRI şi Associazione Amici della Peterson.

Invitatul de onoare a fost Horia-Roman Patapievici, scriitor, fizician, filozof şi eseist român, preşedintele Institutului Cultural Român din Bucureşti, iar tema întâlnirii a fost “Ioan Petru Culianu, la 20 de ani de la moarte”,căruia H-R. Patapievici i-a dedicat cartea, “Ultimul Culianu”- Humanitas, Bucureşti 2010.

La întâlnire au luat parte cu precădere studenţi şi profesori ai universităţii, iar dezbaterea s-a făcut în limba franceză. Au participat  Leonardo Ambasciano, Horia Corneliu Cicortaş, Enrico Manera, Roberto Scagno.

Ioan Petru Culianu a fost un istoric al religiilor, scriitor şi eseist, un discipol şi protejat al lui Mircea Eliade. A predat istoria religiilor la Divinity School, University of Chicago, unde şi-a găsit şi moartea prin împuşcare – în stil KGB, spune Umberto Eco -  în 21 mai 1991, probabil datorită militării sale pentru revenirea Regelui în ţară, într-o perioadă profund antiregalistă în România. Crima nu a fost elucidată niciodată.

Fascinat de Ioan Petru Culianu, protagonistul cărţii sale  H.-R. Patapievici declară din start că nu intenţionează decât să înţeleagă metodala care ajunsese acesta în ultima parte a vieţii sale scurtate atât de dramatic. "Ultimul Culianu" este o carte de aventuri în care se vorbeşte despre un om de ştiinţă - român, născut la Iaşi -, care are îndrăzneala de a considera că a găsit "o bază cognitivă a unităţii tuturor teoriilor ştiinţifice, filozofice şi religioase, precum şi a tuturor formelor de cultură".

„Apariţia lui Culianu printre noi a fost un miracol; părea că exemplul său ne poate face mai buni, mai profunzi, mai îndrăzneţi, mai temeinici. Dispariţia sa a fost o catastrofă; fără emulaţia stârnită de extraordinară sa reuşită, am redevenit ce eram, şi chiar mai puţin decât atât. O cultură nu trăieşte (numai) din buchiseală, ci (mai ales) din străpungeri şi iluminări. După entuziasmul stârnit de revelaţiile lui Mircea Eliade, a urmat emoţia stârnită de revelaţiile lui Ioan Petru Culianu. Primul ne-a arătat că absolutul filozofiei se trage din existenţa ontologiilor arhaice, iar acestora le-a redat actualitatea. Al doilea ne-a iniţiat în absolutul cunoaşterilor revolute şi viitoare, cărora le-a etalat epistemologia. Amândoi s-au ocupat de religii şi au căutat realul absolut în toate formele de realitate cotidiană. Amândoi au biruit lumea, ajungând mari savanţi recunoscuţi de toţi; şi amândoi au încercat să realizeze în mod subversiv absolutul -unul cu îndrăzneală savantului universal, celălalt cu străfulgerarea geniului revoluţionar. Descoperirile lor ar fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariţia lor nu a urmat nimic. Străpungerile şi iluminările prilejuite de creaţia lor au rămas, în ţările care le-au dat naştere, lipsite de orice conscinţe. Odată ei plecaţi, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim, complet lipsiţi de geniu.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI).

În anul 2012, România va fi oaspete de onoare la Salonul Cărţii din Torino. Domnul Patapievici ne confirmă că Institutul Român de cultură şi cercetare umanistică de la Venezia, care se află sub aripa Institutului Cultural pe care-l conduce, are în vedere organizarea unor evenimente şi manifestaţii de excepţie, atât literare cât şi muzicale, teatrale, de artă.

Irena Cara

 



Abonează-te la ştirile Gazetei Româneşti




Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com
Comments
Comentariu nou Cautare
Da, da...
Radu Barbulescu (84.56.39.xxx) 2011-12-03 00:45:34

...Manifestari de exceptie, atat literare si muzicale, teatrale, de arta..., la Venetia... Probabil ca vor zburda escadroane de caluti de mare roz, cu oscioare in dos, Poseidoni cu trei penisuri rasucite in tirbuson, in loc de trident, si alte de-astea... In ce priveste marele savant care a biruit lumea (in remorca veritabilului savant Eliade), Culianu, cititi ce scrie Isabela Vasiliu-Scraba, ca sa va lamuriti din ce organ puturos al GDS si Humanitas bate vantul reclamei... Geniul pustiu al d-lui Patapiewicz, spalat de valurile de urina cu care i-au urinat in gura slavii, turcii etc., sprijinit vantos de boierii (lui) minti(i) face ravagii, domnilor! Apropo: cred ca Dumnezeu a inventat Eternitatea, ca sa aiba presedintele ICR timp sa-si faca si el un doctorat acolo, fie si la Spiru Haret.
isabela vasiliu scraba (188.25.34.xxx) 2011-12-13 14:42:41

Despre Parintele Arsenie Boca, Despre Mircea Vulcanescu in memoria filozofului Alexandru Dragomir, Despre asasinarea in temnita a filozofului crestin Mircea Vulcanescu si despre perioada conferintelor organizate de Mircea Vulcanescu si Mircea Eliade in cadrul Asociatiei Criterion puteti afla din urmatoarele inregistrari
http://www.youtube.com/watch?v=iewselu7cnI
http://www.youtube.com/watch?v=bl1ue_zssyw
http://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ
isabelavs (188.25.34.xxx) 2011-12-13 17:02:44

Este falsa afirmatia cu cei doi mari savanti RECUNOSCUTI DE TOATA LUMEA. Pentru ca numai cartile de istoria religiilor scrise de Mircea Eliade au fost premiate de Academia Franceza si de alte academii la aparitia lor, in timp ce nimic din ce a scris Culianu ca istoric al religiilor n-a fost premiat de vreo academie. Recomandam a se citi Isabela Vasiliu-Scraba, IN PATRIA LUI MIRCEA ELIADE pe adresa
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1142
Despre gandirea Isabelei Vasiliu-Scraba va puteti
in Acolada 1/2012 despre wikip (188.25.125.xxx) 2012-05-28 14:25:06

Despre gandirea Isabelei Vasiliu-Scraba va puteti face o idee si din cele 2 inregistrari din 18 mai 2012 inainte ca ele sa fie indepartate abuziv de pe youtube de cei care vandalizeaza sistematic fisa "Isabela Vasiliu-Scraba" din wikipedia.ro : Steinhardt
http://www.youtube.com/watch?v=rTbj79IoOBY&feature=youtu.be
Domnita Ileana si Vintila Horia
http://www.youtube.com/watch?v=w0O_gLroSCk&feature=relmfu
in Conta 9/2012, P. Ursache, I (188.25.125.xxx) 2012-05-29 12:59:30

Inregistrarea conferintei Isabelei Vasiliu-Scraba despre VINTILA HORIA si DOMNITA ILEANA/Maica ALEXANDRA s-a facut pe 18 mai 2012 la Alba Iulia, la Centrul de Conferinte "Gaudeamus" al Universitatii "1 dec. 1918", unde avea loc Sesiunea Stiintifica DIALOGUL CULTURILOR INTRE TRADITIE SI MODERNITATE (Editia XIV-a, Editie aniversara la implinirea a doua decenii de invatamant universitar filologic la Alba Iulia), 17-18-19 mai 2012.
Obiectiv (188.25.125.xxx) 2012-08-10 11:06:24

Din revista “Acolada”, nr.7-8 iulie-august 2012, p. 19

Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu şi plagierea de tip “inadequate paraphrase” la Patapievici*

Motto: “Patapievici a plagiat fără ruşine toate seminariile făcute de părintele Scrima…Fieştecare cu talentul lui” (Claude Karnoout, 17 iulie 2012, http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici -notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/#comment-37349).


Un danalexandru23@yahoo.com care semnează “Vicuslusorum” si care pare să fi beneficiat de oarecare burse pentru studierea filosofiei prin Occident observase încă din 2009 lipsa ideilor personale din cartea Ochii Beatricei având la bază o conferinţă (bine remunerată) ţinută de H.R. Patapievici la Microsoft. După opinia sa din 17 iulie 2012, postată drept comentariu la un articol din ContraAtac scris de I. Aranyosi, Patapievici ar avea “statut de vulgarizator” şi nu de “mare om de cultură şi imens filozof” (Vicuslusorum, http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici -notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/#comment-37349).
Într-alt comentariu la acelaşi articol scris de I. Aranyosi (ce reia spinoasa problemă a “originalităţii” lui Patapievici) punând faţă în faţă fragmente din cartea Ochii Beatricei cu izvoarele din care Patapievici şi-a preluat ideile, un alt cititor sesizează cum în articolul lui Aranyosi din 14 iulie 2012 “ni se spune că Horia Roman Patapievici e un impostor, publicând sub numele lui o carte în care nu pune nimic de la sine, ideile originale fiind doar preluate de la alţii” (Pa sipusi, 16 iulie 2012). Drept care, în mod pedagogic, Claude Karnoout concluzionează: “decât bla-bla redigerat de Patapievici mai bine mergem direct la original” , http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici -notat-inspiratorii-doar-la-bibliografia-general/#comment-37349).
Din articol eu am reţinut cu precădere observaţia lui I. Aranyosi despre “absenţa oricărei activităţi publicistice recunoscut academice la nivel internaţional al câtorva intelectuali superstar din România numiţi filozofi fără a avea o operă filozofică de calitate minim acceptabilă” (I.A). Pentru că era exact ce observasem la rândul meu atunci când am scris în revista “Acolada” nr.3/2011 despre inexistenţa mult trâmbiţatei şcolii “de la Păltiniş” care n-a dat în domeniul filozofiei româneşti nimic dincolo de opera lui C. Noica, pe seama căreia mulţi au vrut să apară mai valoroşi decât îi înfăţişau scrierile lor (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Un eseist preocupat de îngeri şi vampiri: A. Pleşu, în Acolada nr. 3/2011, p.16). În cazul lui Gabriel Liiceanu, această dorinţă de a apărea mai valoros s-a manifestat şi prin introducerea în lucrarea sa de doctorat publicată în comunism a 32 de pagini scrise de Noica (v. Constantin Barbu, Cel mai mare furt intelectual al lui Liiceanu), pagini care alcătuiau întregul capitol despre hermeneutica “întoarcerii, revenirii” la care Liiceanu a renunţat în post-comunism tocmai din cauza repetatelor acuzaţii de plagiat care i-au fost aduse nu numai de foştii săi colegi de la Institutul de filozofie (v. Modelul cultural Noica, vol. I-II, Prefaţă Eugen Simion, Bucureşti, Fundaţia pentru Ştiinţa şi Artă, 2009).
Fiind făcute publice înregistrările lui Constantin Noica de către Securitate, mai precis ce a rămas din dosare după ce o parte din ele au fost arse probabil la insistenţa unor informatori aflati în relaţii bune cu Virgil Măgureanu (conducătorul instituţiei după 1990) s-a putut afla şi părerea lui Noica despre publicarea gândirii sale sub numele unuia dintre vizitatorii săi de la Păltiniş: “i-au publicat-o lui Liiceanu…nu au obiectat”. Asta spunea Noica în 1972, când ar fi făcut tot ce-i stătea în putinţă numai să iasă “ucenic” din vizitatorul său preferat (v. convorbirea dintre C-tin Noica şi Simina Noica din 29 ian. 1972). Abia trei ani mai târziu a ajuns să-şi dea seama că din G. Liiceanu a ieşit, într-adevăr “ucenic”, dar nu de-al său ci de-al dogmaticului stalinist Henry Wald: “Liiceanu e discipol al lui Henry Wald, nu al său” îi spusese Noica în 1975 unui cunoscut (v. Noica şi Securitatea, vol. I, Bucureşti, Ed. Muzeul National al Literaturii Române, 2009, doc. 54, p.154).
Aşadar comunistului Gabriel Liiceanu, de îndată ce-şi dădea scrierile la publicat, nu i se puneau atâtea beţe în roate cum i se puneau celui întemniţat fără vină şase ani. În plus, se cam vede limpede că cenzura comunistă încuraja impostura: Simina Noica îi spunea filozofului de la Păltiniş pe 29 ian.1972 că oricât ar crede el că nu se vede, “dacă unul [dintre satrapii de la cenzură] ţi-a citit cât de puţin vreo lucrare de-a ta, şi-a dat seama imediat că şi acela [capitolul Schita pentru o Hermeneutica a “nostos”-ului din volumul: G. Liiceanu, Tragicul], este [o lucrare] a ta … Adică se vede mâna ta” (http://www.ziaristionline.ro/2012/06/28/gabriel-liiceanu-a-plagiat-in -teza-sa-de-doctorat-32-de-pagini-din-constantin-noica-securita...
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Web:
Titlu:
UBB:
[b] [i] [u] [url] [quote] [code] [img] 
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.