Pe 17 octombri
e, la Biblioteca de Ştiinţe Religioase Erik Peterson din cadrul Universităţii de Studii din Torino a avut loc o întâlnire organizată de Accademia di Romania in Roma, FIRI şi Associazione Amici della Peterson.
Invitatul de onoare a fost Horia-Roman Patapievici, scriitor, fizician, filozof şi eseist român, preşedintele Institutului Cultural Român din Bucureşti, iar tema întâlnirii a fost “Ioan Petru Culianu, la 20 de ani de la moarte”,căruia H-R. Patapievici i-a dedicat cartea, “Ultimul Culianu”- Humanitas, Bucureşti 2010.
La întâlnire au luat parte cu precădere studenţi şi profesori ai universităţii, iar dezbaterea s-a făcut în limba franceză. Au participat Leonardo Ambasciano, Horia Corneliu Cicortaş, Enrico Manera, Roberto Scagno.
Ioan Petru Culianu a fost un istoric al religiilor, scriitor şi eseist, un discipol şi protejat al lui Mircea Eliade. A predat istoria religiilor la Divinity School, University of Chicago, unde şi-a găsit şi moartea prin împuşcare – în stil KGB, spune Umberto Eco - în 21 mai 1991, probabil datorită militării sale pentru revenirea Regelui în ţară, într-o perioadă profund antiregalistă în România. Crima nu a fost elucidată niciodată.
Fascinat de Ioan Petru Culianu, protagonistul cărţii sale H.-R. Patapievici declară din start că nu intenţionează decât să înţeleagă metodala care ajunsese acesta în ultima parte a vieţii sale scurtate atât de dramatic. "Ultimul Culianu" este o carte de aventuri în care se vorbeşte despre un om de ştiinţă - român, născut la Iaşi -, care are îndrăzneala de a considera că a găsit "o bază cognitivă a unităţii tuturor teoriilor ştiinţifice, filozofice şi religioase, precum şi a tuturor formelor de cultură".
„Apariţia lui Culianu printre noi a fost un miracol; părea că exemplul său ne poate face mai buni, mai profunzi, mai îndrăzneţi, mai temeinici. Dispariţia sa a fost o catastrofă; fără emulaţia stârnită de extraordinară sa reuşită, am redevenit ce eram, şi chiar mai puţin decât atât. O cultură nu trăieşte (numai) din buchiseală, ci (mai ales) din străpungeri şi iluminări. După entuziasmul stârnit de revelaţiile lui Mircea Eliade, a urmat emoţia stârnită de revelaţiile lui Ioan Petru Culianu. Primul ne-a arătat că absolutul filozofiei se trage din existenţa ontologiilor arhaice, iar acestora le-a redat actualitatea. Al doilea ne-a iniţiat în absolutul cunoaşterilor revolute şi viitoare, cărora le-a etalat epistemologia. Amândoi s-au ocupat de religii şi au căutat realul absolut în toate formele de realitate cotidiană. Amândoi au biruit lumea, ajungând mari savanţi recunoscuţi de toţi; şi amândoi au încercat să realizeze în mod subversiv absolutul -unul cu îndrăzneală savantului universal, celălalt cu străfulgerarea geniului revoluţionar. Descoperirile lor ar fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariţia lor nu a urmat nimic. Străpungerile şi iluminările prilejuite de creaţia lor au rămas, în ţările care le-au dat naştere, lipsite de orice conscinţe. Odată ei plecaţi, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim, complet lipsiţi de geniu.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI).
În anul 2012, România va fi oaspete de onoare la Salonul Cărţii din Torino. Domnul Patapievici ne confirmă că Institutul Român de cultură şi cercetare umanistică de la Venezia, care se află sub aripa Institutului Cultural pe care-l conduce, are în vedere organizarea unor evenimente şi manifestaţii de excepţie, atât literare cât şi muzicale, teatrale, de artă.
Irena Cara
