Matteo Renzi, marele perdant al alegerilor

Matteo Renzi şi-a anunţat luni, 5 martie demisia de la conducerea Partidului Democrat (PD), în urma înfrângerii „clare” suferite la alegeri. PD a suferit „o înfrângere clară şi evidentă” şi „este evident, în aceste condiţii, că renunţ la conducerea partidului”, a declarat Renzi într-o conferinţă de presă.

Totuși, Renzi a spus că va pleca după ce se va forma guvernul, afirmând că PD nu ar trebui să încheie niciun fel de pact post-electoral cu „partide extremiste”, urmând să rămână în opoziţie.



PD a întrunit doar 18,7% din voturi în scrutinul legislativ, un minim istoric pentru centru-stânga. În 2014, în alegerile pentru Parlamentul European, partidul obţinuse un scor record de 40,8%.

Matteo Renzi, 42 de ani,este marele perdant al alegerilor legislative de duminică din Italia, scrie AFP, citat de news.ro.

Originar din Toscana, el are o personalitate considerată adesea arogantă şi un pic autoritaristă.

El şi-a trădat unele promisiuni, precum cea din 2012 de a face din Italia ”ţara în care îţi găseşti de lucru fiindcă ştii ceva şi nu pentru că cunoşti pe cineva”, scrie Espresso.

Matteo Renzi a negat mereu orice favoritism, spunând că i-a ales întotdeauna ”pe cei mai buni” şi dând asigurări că dă dovadă de ”spirit de echipă”, în timp ce unii îl acuză că a acţionat adesea singur, fără să ţină cont de diverse sensibilităţi în interiorul propriului partid.

El nu a putut, astfel, să-i împiedice pe revoltații din PD să plece din partid pentru ca să formeze o nouă mişcare de stânga – “Liberi e uguali” (Liberi şi egali).

Panta îndelungatei sale coborâri a început în decembrie 2016, când visul său, al unei Italii ”mai eficiente şi mai simple”, s-a izbit de respingerea fără drept de apel a reformei constituţionale pe care a propus-o prin referendum.

Ajuns la conducerea PD la sfârşitul lui 2013, pe când era primarul Florenţei, fără să mai fi făcut parte din Parlament sau să fi fost ministru, el promitea să-i ”caseze” pe şefii din partidul său şi pe alţii.

Absolventul de drept, mândru de anii în care a fost cercetaş catolic, căsătorit cu o profesoară şi tatăl a trei copii, a îndepărtat din partid nume grele ca al fostului premier Massimo D’Alema, care nu l-a iertat, sau al fostului primar al Romei Walter Veltroni.

El a preluat conducerea Guvernului în februarie 2014 şi l-a împins fără menajamente afară pe Enrico Letta, fostul număr doi în PD, căruia i-a trimis un tweet celebru – “Enrico, stai sereno” (Enrico, stai liniştit) cu nici o lună mai înainte.

Extrem de dinamic şi ambiţios, Matteo Renzi şi-a păstrat aerul unui adolescent, cu un accent toscan şi un uşor sâsâit.

Mare utilizator de reţele de socializare, el este neobosit, reuşind să înlănţuie mitinguri în nordul şi sudul peninsulei, fără să neglijeze presa tradiţională, în care este foarte prezent.

O vreme aliat cu Silvio Berlusconi pe tema reformării instituţiilor, el nu poate să conteze pe o alianţă ”europfilă” – “Renzusconi” – după modelul german, cu centrul-dreapta al bătrânului miliardar, la rândul său abandonat de alegători.

Alegeri în Italia, M5S primul partid, rezultat foarte bun Lega, majoritate incertă

Vedetele politicii italiene: cine a fost ales, cine pleacă acasă

Începe cearta pentru putere în Italia. Di Maio: «Noi facem guvernul». Salvini: «Ba noi»

Votul italienilor din străinătate, suspiciuni de fraude electorale în Germania și Canada