Aniversarea de eliberare a Italiei, denumită și Ziua Eliberării (Festa della Liberazione) este celebrată în Italia la data de 25 aprilie a fiecărui an și este o zi importantă în istoria Italiei: sfârșitul ocupației naziste și a perioadei fasciste.
Italia de Nord (CLNAI), prezidat de Luigi Longo, Emilio Sereni, Sandro Pertini și Leo Valiani, a proclamat oficial insurgența.
Prin intermediul radio s-a anunțat preluarea tuturor puterilor de către CLNAI și pedeapsa cu moartea pentru toți liderii fasciști, principalul vizat fiind Benito Mussolini, care a fost prins și executat trei zile mai târziu.
Până la 1 mai, în mai puțin de o săptămână, au fost eliberate principalele orașe din jumătatea de nord a Italiei: Bologna (21 aprilie), Genova (26 aprilie), Veneția (28 aprilie). Eliberare a pus astfel capăt la douăzeci de ani de dictatură fascistă și cinci ani de război.
Simbolic reprezintă începutul unui drum istoric, care va duce la referendumul din 02 iunie 1946 pentru alegerea între monarhie și republică, și nașterea Republicii Italiene, până la proiectul final al Constituției.
Din 1946 este considerată o sărbătoare națională: în multe orașe italiene sunt organizate evenimente, parade și comemorări în memoria evenimentului. Primul guvern provizoriu a instituit sărbătoarea prin decretul legislativ 185, din 22 aprilie 1946 („Prevederi la ocazii festive”), la articolul 1 fiind specificat: „O sărbătoare de eliberare totală a teritoriului italian, 25 aprilie 1946 a fost declarată sărbătoare națională.”
