Italia, administratorul de sprijin contra îngrijitoarei: cine câştigă? Avocatul răspunde

Stimate Domnule Avocat,

aş avea nevoie de nişte sfaturi privind un subiect care mă interesează îndeaproape. Desfăşor muncă de îngrijitoare convieţuitoare pentru un bătrân de 91 de ani, care nu este autonom întru totul, dar este încă destul de lucid. Îl asist pe acest domn de mai mulţi ani, şi cred că-mi desfăşor cu multă conştiinciozitate munca, în care am o bună experienţă.



Din păcate, de circa un an a fost numit un administrator de sprijin (amministratore di sostegno) pentru bâtrânul asistat de mine şi pentru mine au început problemele. Să spunem că aproape imediat au existat fricţiuni cu administratorul (care este un contabil, numit fiindcă fiii bătrânului se ceartă între ei şi nu se ocupă mult de tatăl lor), deoarece eu eram obişnuită să-mi gestionez raportul de muncă cu multă libertate şi în schimb el este foarte rigid în îndeplinirea sarcinii lui.

În primul rând îmi telefonează aproape zilnic pentru a-mi cere informaţii legate de modul în care mă ocup de bătrân. Apoi acum banii sunt complet gestionaţi de administrator. Printre altele, înainte asistatul meu îmi dădea mereu ceva bani în plus, dar acum, deşi el încă ar vrea să mi-i dea, administratorul nu lasă bani la dispoziţie, cu excepţia celor pentru cheltuieli curente. Asta nu e totul: circa o dată pe săptămână administratorul, fără a spune înainte când, soseşte în casă pentru a verifica cum merg lucrurile.

Şi mereu se plânge că ceva nu merge: mâncarea pe care o gătesc, curăţenia în casă, igiena bătrânului… Privind orarul, este foarte strict şi de câteva ori m-a mustrat pentru câteva minute de întârziere (telefonează pe numărul de fix tocmai pentru a verifica dacă şi când sunt în casă).

Odată chiar s-a plâns că, pe timpul unei vizite-surpriză de-a lui, a găsit un amic de-al meu în casă, pe care îl invitasem să petreacă seara şi să cineze cu mine: a început să urle la mine tratându-mă prost, astfel că am început să plâng. Acum, cu scuza că bătrânul a alunecat în urmă cu câteva zile (din fericire fără a se răni prea rău), spune că vrea să schimbe îngrijitoarea, deşi bătrânul nu e de acord.

Eu încerc să mă înţeleg cu această persoană, dar chiar nu reuşesc. Şi acum risc şi să-mi pierd locul de muncă. Şi chiar şi bătrânul este nemulţumit şi deprimat din cauza situaţiei de conflict şi pentru posibila mea înlocuire. Ce trebuie să fac pentru a mă proteja? Vă mulţumesc în avans pentru sfaturile dvs.

Nadia


Stimată Nadia,

relaţia dintre îngrijitoare şi administratorul de sprijin uneori nu este simplă. Administratorul este întotdeauna numit fiindcă ”beneficiarul” (aşa este numit în jargon juridic administratul) este afectat de o infirmitate sau insuficienţă, motiv pentru care se află în imposibilitatea de a-şi ocroti interesele. Când rudele administratului sunt în conflict între ele sau cu el, sau nu sunt adecvate, sau chiar sunt dezinteresate să-l îngrijească, judecătorul tutelar numeşte o persoană din afara familiei, de obicei un profesionist (în general un avocat).

Administratorul trebuie bineînţeles să aibă ca scop urmărirea intereselor persoanei care i-a fost încredinţată şi se spune că în mod normal voinţa sa ar trebui să se alăture celei a administratorului. Instituţia adiministrării de sprijin, înfiinţată în 2004, este instrumentul cel mai elastic prevăzut de legislaţia italiană pentru a face faţă situaţiilor de incapacitate. De fapt, există şi interdicţia şi descalificarea, dar acestea sunt foarte rigide şi mai puţin adaptabile situaţiei concrete. În schimb prin administrarea de sprijin judecătorul tutelar crează un instrument ”pe măsură” pentru necesităţile persoanei cu incapacitate.

În cazul pe care mi-l supuneţi atenţiei, care nu este neobişnuit, avem un administrator foarte zelos care, din câte îmi spuneţi, pare că este puţin preventiv şi suspicios în ce vă priveşte. Se poate ca acest administrator să fie atât de presant şi fiindcă cineva anterior şi-a arătat îndoiala privind profesionalismul dvs. ca îngrijitoare şi poate el căuta încă de la început un motiv ca să vă concedieze.

Legat de căderea bătrânului, în mod normal îngrijitoarea ar trebui să încerce să prevină orice accident. Însă este evident că nu se pot preveni toate accidentele, chiar şi cu toată atenţia necesară. Şi dvs. îmi spuneţi că în acest accident asistatul nu a suferit daune.

Legat de faptul că a fost invitat în casă un amic de-al dvs., depinde dacă administratorul era la cunoştinţa acestui lucru sau în orice caz accepta această prezenţă, deşi era temporară. Apoi legat de faptul că bătrânul uneori vă dădea bani în plus din propria voinţă, aceste sume ar putea fi luate drept mulţumiri pentru buna muncă efectuată. Dacă este vorba de sume foarte mici – ceva mărunţiş din când în când – aş spune că nu se pune problema. Dacă este vorba de sume mai consistente, este necesar să se ia în considerare care sunt puterile de reprezentare ale administratorului.

Normele cele mai importante privind acest subiect sunt articolele 409 şi 410, primul punct, din codul civil. Primul prevede că ”beneficiarul îşi păstrează capacitatea de a acţiona pentru toate actele care nu necesită reprezentarea exclusivă sau asistenţa necesară a administratorului de sprijin. Beneficiarul administrării de sprijin poate în orice caz să efectueze acte necesare satisfacerii necesităţilor propriei vieţi zilnice”. Articolul 410 prevede că ”în desfăşurarea sarcinilor sale, administratorul de sprijin trebuie să ţină cont de nevoile şi aspiraţiile beneficiarului”. Problema practică se poate pune uneori în interpretarea deciziei judecătorului, prin care care sunt conferite puteri administratorului (care ar trebui să specifice ce acte poate efectua adiministratorul ”în numele şi contul” beneficiarului şi în care în schimb doar îl asistă la efectuare). Uneori aceste puteri sunt indicate în manieră foarte amplă şi generică (şi câteodată fără a specifica dacă acestea reprezintă prerogative exclusive ale administratorului).

În general în deciziile de numire se indică ca puteri îngrijirea persoanei beneficiarului, protejarea intereselor sale personale şi sănătăţii sale, prestarea consensului informat, reprezentarea la instituţii, supervizarea situaţiei economice a administratului… Pentru cheltuieli în mod normal judecătorii impun un plafon maxim lunar care poate fi atins de administrator. Pentru actele de administrare extraordinară (cele care afectează în mod semnificativ patrimoniul) este în schimb necesară autorizarea judecătorului de fiecare dată. Însă ajungând la punctul central al problemei dvs., concedierea, cum sigur ştiţi, poate avea loc şi fără cauză justă. Însă în cazul dvs. există un aspect pozitiv: bătrânul e de partea dvs. Şi articolul 410 spune, după cum aţi văzut deja, că trebuie să se ţină cont de aspiraţiile – deci de voinţa – administratului.

Deoarece administratorul pare să intenţioneze să vă concedieze, fără motive reale legate de muncă, v-aş sfătui să jucaţi în avans: faceţi ca administratul să ceară o întâlnire cu judecătorul tutelar în legătură cu atitudinea administratorului de susţinere şi în special privind continuarea raportului dvs. de muncă ca îngrijitoare (pentru aceasta este de-ajuns să se depună la registratura judecătorului, la tribunal, o cerere pe hârtie simplă, chiar şi scrisă de mână foarte pe scurt).

Cu greu vă va concedia administratorul înainte ca judecătorul să vorbească cu beneficiarul. Şi când veţi fi în faţa judecătorului, dvs. vă veţi putea apăra de eventuale ”acuzaţii” ale administratorului, şi chiar să precizaţi că acesta are o atitudine preventivă în privinţa dvs, iar beneficiarul va putea declara dacă vă doreşte pe dvs. sau o altă îngrijitoare. Cu acea ocazie atât dvs. cât şi administratorul puteţi, la egalitate, să vă confruntaţi şi dacă judecătorul, care va ţine cont cu siguranţă şi de motivele dvs., se va convinge că dvs. lucraţi bine şi că bătrânul nu vrea alte îngrijitoare, mai ales având în vedere relaţia consolidată de încredere cu dvs., administratorul va trebui să se alinieze acestei decizii.

În orice caz, despre relaţia dintre administratorul de sprijin şi îngrijitoare vom vorbi din nou, întrucât am primit mai multe întrebări pe această temă.

Gabriele Dallara


 Gabriele Dallara este avocat pledant în faţa Curţii de Casaţie şi de-a lungul anilor a asistat foarte mulţi cetăţeni români din Italia. A fost profesor cu contract de Drept Sanitar şi Dreptul Muncii la Universitatea din Genova şi de Drept Procesual Penal şi de Argumentaţie Tehnică la Şcoala pentru Profesiuni Juridice a Universităţii din Pisa. Puteţi trimite întrebările dumneavoastră juridice la adresa de e-mail [email protected] sau la numărul de telefon/fax 0187730033 sau 3488949979.


Citiți și:

”Toţi românii ăştia sunt la fel, vin aici ca să fure”. Insulta şi defăimarea, avocatul răspunde

”Avocatul care eliberează români”. Gabriele Dallara, o nouă rubrică juridică

Italia, sfaturi pentru îngrijitoare: ”Pot să imobilizez bătrânul asistat?” / Avocatul răspunde

Avocatul răspunde / Infracţiunea de stalking