Nicoleta Popleşanu, 38 de ani, originară din Galați, trăieşte acum în Belgia, la Liège. A decis să emigreze în urmă cu doi ani, după o experiență șocantă într-un spital din România. Fetiţa ei, în vârstă de 8 ani şi jumătate, s-a îmbolnăvit de penumonie și a fost internată cu fetiţa în secţia de terapie intensivă a Spitalului de copii Galaţi.
”Mi-au rămas amprentate pe creier vorbele fiicei mele: «Mami, parcă sunt o stropitoare». Şi era. Avea 23 de înţepături pe corp care sângerau. Au încercat montarea unei branule. Asta în timp ce se urla şi se ţipa la copil să stea nemişcat, iar pe mine «mă invitau» afară din cabinet. Am rămas acolo ca într-un fel de transă, am plâns fără lacrimi, mi-am ţinut copilul în braţe şi l-am mângâiat. De ce am ales Belgia? Are un sistem medical cum n-am visat eu că poate să existe, cu mult peste imaginaţia noastră, a românilor“, a povestit Nicoleta pentru Adevărul.
A căutat să se integreze în patria sa de adopţie. Licenţiată în psihologie, şi-a echivalat studiile şi a făcut un curs de HR şi legislaţie belgiană pentru a se angaja la Accent, o agenţie de recrutare a forţei de muncă.
„Toată procedura de echivalare am făcut-o online sau la telefon. După prezentarea documentaţiei cerute, plata unei taxe şi lunga aşteptare de aproape patru luni, am obţinut echivalarea studiilor universitare la nivel de master şi înscrierea în Comisia Psihologilor din Belgia, cu recunoaşterea dreptului de a profesa“.
Apoi a urmat un curs de resurse umane, timp de aproape jumătate de an, opt ore pe zi. Stagiul de practică l-a efectuat într-o agenţie Accent Jobs, de la cea mai mare companie belgiană de recrutare.
După un interviu de angajare, lucrează pe post de consultant la Liège, la agenţia de recrutare a forţei de muncă Accent, în departamentul Foreign. Nicoleta este la curent cu tot ce se întâmplă pe piaţa muncii din Belgia. Printre clienţi se numără şi români aflaţi în căutarea unui loc de muncă.
„Românii aflaţi la muncă în Belgia sunt încadraţi în principal în sectoare precum construcţii, curăţenie, IT şi medical. În schimb, pătrund mult mai greu în domeniul administrativ sau în acele sectoare unde se cere obligatoriu naţionalitatea belgiană. Pe lângă românii înregistraţi legal ca muncitori în Belgia, există şi un număr foarte mare de oameni care muncesc la negru, fără a fi măcar declaraţi rezidenţi pe teritoriul acestui stat. Aceştia se expun la pericole cum ar fi lipsa dreptului de a beneficia de servicii medicale în cazul unor accidente de muncă, posibilitatea de a nu fi plătiţi corect etc. Mai există şi cei ce muncesc în această ţară cu contracte semnate în alte ţări, mai precis detaşaţi în Belgia“, explică Nicoleta.
Belgienii pun accentul pe competenţele candidatului la un loc de muncă şi nu pe diplome. Astfel, românii care cunosc bine o meserie sunt excelent văzuţi, chiar dacă nu au neapărat studii în domeniul respectiv.
„În Belgia se pune mare accent pe competenţe, nu pe diplomele obţinute sau alte hârtii. Sunt profesii unde sunt absolut necesare şi obligatorii, dar nu peste tot. De exemplu, mă sună mulţi români spunând că au experienţă de muncă ca electrician, doar că nu au un atestat, o diplomă care să demonstreze acest lucru. Pe patron nu îl interesează diploma: dacă ştii să montezi o instalaţie electrică, eşti angajat“, a adăugat Nicoleta.
În acest an, ea a înfiinţat în Belgia RO 100 Liège, o asociație cu scopul de a-i conecta pe românii din zonă.
„Scopul este de a avea o comunitate unită de profesionişti români care colaborează, se sprijină reciproc şi organizează împreună diverse activităţi civice. Vrem să contribuim la îmbunătăţirea vieţii fiecărui cetăţean român care locuieşte în zona noastră“, a încheiat Nicoleta.
