in

Cristian Dragnea, al doilea candidat independent din Germania: ”Candidez mai mult ca să experimentez și să-i inspir pe alții”

Cristian Dragnea, stabilit de 8 ani la Berlin, a decis să candideze independent pentru un loc de parlamentar în diaspora. Înainte de a locui în Germania, a studiat și muncit în Spania, Franța și Belgia. A incercat să se apropie de partidul lui Nicușor Dan, dar a fost ignorat. Problema lui, ca a tuturor independenților, este cea a semnăturilor de susținere. Greu de obținut 6.000 de semnături, necesare pentru depunerea candidaturii.

Domnule Cristian Dragnea, v-ați anunțat intenția de a candida independent în diaspora. De ce ați luat această decizie?

«Am tot încercat în ultimii ani să-i împing să candideze independent pe oameni pe care eu îi consideram foarte potriviţi să ne reprezinte. Mi s-a părut incredibil ca după protestele care au dat naştere mişcării Uniţi Salvăm nu s-a organizat nimeni politic. Eu chiar am discutat la vremea aceea cu persoane din Uniți Salvăm şi care mi-au spus că singurul lucru bun pe care-l poate face cineva este să-i supravegheze pe politicieni şi să semnaleze abuzurile acestora. Şi că oamenii decenţi nu trebuie să intre în politică, pentru că un politician este inevitabil coruptibil.

Acum văd că s-au mai răzgândit unii dintre ei, zilele trecute Claudiu Crăciun şi alţi câţiva au lansat DEMOS. Probabil prea târziu pentru alegerile acestea, rămâne de văzut ce vor face pe viitor. Am încercat să-i persuadez şi pe unii prieteni sau cunoscuţi. Unii chiar s-au supărat, crezând că îi iau peste picior.

Şi apoi m-am gândit că dacă tot vorbesc despre nevoia să ne implicăm masiv în politică, atunci ar trebui să mă implic şi eu, nu doar să vorbesc despre asta. Chiar dacă locuiesc în afara ţării. Şi ca să răspund foarte concret, am luat această decizie mai mult ca să experimentez şi să-i inspir pe alţii. Să văd cum e să te expui, să treci peste sentimentul ridicolului (într-o tară unde numai “şmecherii” şi “băieţii deştepţi” intră în politică), să gândeşti pentru binele celorlalţi, să treci peste obstacolele birocraţiei ş.a.m.d. Sper că experienţa mea să îi ajute pe cei care vor decide şi ei să dea acest pas.

De-asta am făcut site-ul www.eucumcandidez.org, pe care sper să pot pune la sfârşitul campaniei un set de instrucţiuni clare şi sfaturi pentru oricine doreşte să candideze. Poate facem şi o bază de date cu viitori candidaţi independenţi. »

„Campanie am făcut exclusiv în social media”

Câte semnături ați strâns până acum? Cum veți face campanie electorală?

«Până acum am strâns vreo 30, toate în mod direct, adică persoane pe care le-am întâlnit şi care au vrut să semneze. Campanie am făcut exclusiv în social media, difuzând articolele pe care le scriu regulat pe website. Din păcate, sutele de like-uri de pe facebook nu s-au transformat în semnături, pentru că nimeni nu mai face azi gestul să printeze un formular şi să meargă până la poştă să cumpere plic şi timbru şi să-l trimită. Sistemul ăsta nu funcţionează. Şi eu sunt convins că nu funcţionează pentru nimeni, independenţi sau partide.

Zilele trecute îmi povestea cineva implicat într-un partid ca partidele mari au un soi de baze de date cu “susţinători”, pe care le reciclează de fiecare dată. Şi nici nu e foarte clar cum se adauga semnăturile. Se pare că au existat şi plângeri la parchet în sensul ăsta, dar care au prins praf prin anumite birouri. Există deci suspiciunea ca partidele mari nu lasa nici o şansă noilor veniţi. Eu intenţionez să cer verificarea semnăturilor şi să merg până la DNA dacă e nevoie. Am văzut cu toţii la alegerile trecute cum la Sectorul 1 a fost învins în extremis şi incredibil singurul outsider, iar autorităţile abilitate să verifice suspiciunile de frauda AU REFUZAT să renumere voturile! Multe persoane în jurul meu cred că doar frauda menţine structurile de putere actuale.»

Dacă nu veți reuși să strângeți semnăturile, veți abandona activitatea publică?

«Nu cred, am prins curaj şi chef. Am scăpat complet de jenă teribilă de la început. Asta e esențial, ar trebui să facem toţi exerciţiul ăsta. E primul pas ca să începem să ne implicăm. Dacă un număr important de cetăţeni neafiliaţi politic ar reuşi să intre în consilii locale, primarii şi în parlament, lucrurile s-ar schimba dramatic. Voi cântări propunerea de a intra într-un partid, dar cel mai probabil voi rămâne independent.»

De ce nu încercați să faceți politică în cadrul unui partid?

«Toată istoria ne arată că organizaţiile politice au tendinţa să abuzeze de puterea lor. Şi să sacrifice bunele intenţii ale membrilor, în interesul partidului, demulte ori interes pentru cât mai multă putere şi cât mai mulţi bani. Legea da enorm de mulţi bani partidelor.

Cei care pretind că fac politică şi că lucrează în beneficiul românilor mint aproape întotdeauna. Mai toţi încearcă de fapt să intre într-un sistem extraordinar de beneficii materiale. Chestiunea asta merită foarte multă atenţie şi dezbateri în România. Eu personal aş propune platforme politice, în care membrii să aibă posibilitatea opiniilor independente. Şi aş tăia drastic finanţarea politicienilor de la buget.»

De ce nu căutați să vă afirmați în politica din țara în care locuiți? Pentru românii de acolo este mai aproape politica de acolo decât cea din România.

«E o foarte bună întrebare. Am senzaţia că în Germania e foarte diferit de restul ţărilor unde am trăit. Nu mi se pare la fel de uşor să creezi cercuri de discuţii politice, cum era în România, sau Spania, sau Franta. Am fost la manifestaţii de tot felul în Berlin, dar cumva implicarea politică s-a oprit aici. E interesant că am luat parte la cercuri de discuţii politice ale diasporei spaniole din Berlin!

Probabil că totuşi niciodată nu m-am gândit serios să mă implic politic într-o altă ţară decât România. Poate că aşa a venit natural, chiar dacă sunt plecat din 2002, citesc ziarele romaneşti zilnic, şi probabil că sunt la curent cu ce se întâmplă mai mult decât atunci când locuiam în ţară. Un alt motiv e probabil că România este şi a fost mereu codaşa la mai toate capitolele… În Germania parcă mi-ar fi şi jenă să vin eu cu idei cum să-şi organizeze mai bine societatea…»

Ce probleme ale românilor din străinătate credeți că poate rezolva un parlamentar de diaspora?

«Multe. În primul rând, administraţia. La Berlin lucrurile stau mult mai bine în ultimii ani, dar recent au venit foarte mulţi romani aici, şi acum mi-e şi teamă să mai dau pe la consulat pentru vreo problemă personală. Ultima oară era ca la alimentară pe vremea lui Ceauşescu, deşi funcţionarii sunt foarte buni şi fac tot ce pot. Iar în alte ţări am auzit însă povesti mult mai urâte, cu funcţionari care chiar şi când îşi pot face treaba correct, nu şi-o fac şi se poartă execrabil cu cei care le plătesc salariile…

E strigător la cer ca de multe ori în posturile esenţiale administrative încă sunt oameni intraţi pe relaţii, în general incompetenţi şi care se simt într-un soi de sistem feudal, în care ei sunt stăpânii. Sentimentul meu e ca în România administraţia e mult îmbunătăţită faţă de ce se întâmplă în ambasade şi consulate. Apoi e nevoie ca statul român să ajute mult mai mult asociaţiile de români. Mulţi din cei plecaţi sunt în situaţii foarte grele, iar statul român reacţionează numai când ajuung la gesturi extreme, când se scriu articole despre infractorii romani sau când e vreo catastrofă şi statul anunţa imediat dacă sunt şi români printre victime. În rest, romanii sunt ai noştri doar dacă câştiga premii internaţionale. Despre utilizarea enormului potenţial al celor plecaţi în beneficiul României nu mai vorbesc, că e prea departe că perspectiva.»

Ce credeți despre votul prin corespondență și despre numărul mic de parlamentari care reprezintă diaspora?

«Cred că numai semnăturile electronice pot da o şansă noilor veniţi, fie ei independenţi sau partide noi. Şi asta în special în diaspora, unde nu te poţi duce la oameni pe strada să te susţină. Dar tocmai pentru că ştiu că asta e şansa celor din afară să pătrundă în sistem, actualii parlamentari nu cred că vor vota vreodată asemenea schimbare.

Votul ar fi extraordinar să fie şi el electronic (nu prin corespondenţă, asta e iarăşi prea complicat), ar implica mult mai mulţi oameni în procesul democratic şi aşa firav şi plin de fraude. Cu cât mai mulţi români care votează, cu atât mai greu de fraudat. Din păcate, obstacolul aici e unul tehnic. Din câte ştiu eu, nu exista încă un sistem de vot electronic 100% sigur.»

Ați fost la vot la alegerile prezidențiale în 2014? Ce părere aveți despre prestația președintelui ales de diaspora, Klaus Iohannis?

«Da, am fost şi am votat alb. Acum îmi pare puţin rău, după ce am citit dezvăluirile domnului Miron Mitrea despre cum se fraudează voturile, mi-e teamă că votul meu alb a fost transformat într-unul pentru “cine trebuie” Domnul Iohannis ne-a demonstrat că prestează şi dansul pentru propriul interes, cum o fac toţi ceilalţi. Inclusiv cel financiar, cum am văzut în povestea cu chiria ilegală.

Singurul lucru bun pe care se pare că l-a făcut a fost fără voie. L-a numit prim-ministru pe Dacian Ciolos, după scandalul “Colectiv”. Acesta se pare că îşi face treaba mai bine decât se aştepta de la el, de unde şi anunţul domnului preşedinte de a termina cu tehnocraţii şi a reintra în “firescul” jocurilor politice. Din păcate nu am avut încă în viaţa asta un preşedinte de care să fiu mândru. Şi cred că se va întâmpla numai când baza piramidei se va schimba. Nu poţi avea un preşedinte bun, dacă el stă în vârful unei grămezi de delincvenţi.»

Sorin Cehan


Citește și:

Un alt candidat independent la alegerile în diaspora: după Italia și Spania, nici Germania nu se lasă mai prejos

 

Traseism cu gloata în diaspora, PMP înghite pe nemestecate organizații fantomă și lideri contorsioniști

Mama fetiței umilite în Spania e disperată: ”Încearcă să-mi convingă copilul că nu s-a întâmplat nimic”