in

Pisa/ Iuliana Olariu şi-a luat licenţa în medicină la 51 de ani: “Primele cursuri au fost infernale”

Niciodată nu e prea târziu. Aşa s-a gândit Iuliana Olariu, în 2006, când s-a înscris la facultate. În noiembrie 2011, şi-a luat licenţa. La 51 de ani!

Foto: Suceveanca Iuliana Olariu, în ziua în care şi-a luat licenţa

Născută pe meleaguri sucevene, Iuliana l-a cunoscut în ţară pe Giuseppe, cu care s-a logodit, iar în octombrie 1993 a sosit în Italia, la Pisa. După o lună, s-au căsătorit.

În primii 4 ani o mistuia dorul de casă, deşi nu mai concepea să se întoarcă definitiv în România, şi-ar fi dorit să poată sta  acolo cât să-şi încarce bateriile, dar era condiţionată de cele două săptămâni de concediu pe an ale soţului. Din al cincilea an, dorul a început să se atenueze, până când a dispărut complet.

"Acum îmi pare rău că timpul trece atât de repede şi iar vine vremea să o iau din loc spre România," spune ea.

Timp de 8 ani, Iuliana a stat acasă, frecventând însă şi unele cursuri, pentru a se ţine ocupată: "Am făcut un curs de expediţionier aeronautic, altul de administrator de condominiu, apoi unul de CAD-CAM şi, în final, cursul de mediator intercultural, pe la începutul anilor 2000, lucru de care mă ocup şi acum, când sunt solicitată, ca a doua ocupaţie."

Angajată la Universitate

Întâmplarea a făcut ca acum 11 ani să-şi găsească serviciu în cadrul Ateneului Universitar, la oficiul de informaţii pentru studenţi, "fapt care a influenţat apoi şi hotărârea mea din 2006 de a mă înscrie la facultate. M-am gândit bine la ce mă expun, am cântărit dacă aveam timpul necesar să frecventez cursurile, având în vedere că trebuia să asigur o frecvenţă obligatorie minimă de 70%, dacă aveam timp pentru învăţat, etc.".

Iuliana s-a înscris la cursul de Tehnici de Prevenţie Ambientală şi la Locul de Muncă, la Facultatea de Medicină şi Chirurgie.

Faptul că lucra şi studia în acelaşi loc a fost un mare avantaj. Orarul de muncă îi era propice, deşii îi permitea să frecventeze doar 50% din cursuri, lucru care, iniţial, o punea pe gânduri. Dar s-a înarmat cu optimism şi a mers mai departe. Prin intermediul unei agenţii, a obţinut declaraţia de valoare a diplomei din ţară într-un timp relativ rapid. Şi-a cumpărat toate manualele necesare pentru testul de admitere, s-a înscris şi s-a pus pe învăţat.

A fost admisă prin coada listei, dar pentru Iuliana era doar un detaliu. Cel mai important lucru era că intrase la facultate.

"Primul an de curs a fost infernal; program de la 8,30 la 19,00, fără nici o fereastră în orar, doar o pauză de prânz şi câte o scurtă pauză la 2 ore. Ieşeam de la muncă la 13,30 şi mă duceam în aulă, luam pe fuga o cafea şi un sandvici de la automat sau mă duceam mai întâi la cursurile de dimineaţa, când lucram în tura de după-amiază. Trezirea la 5,30 şi intrarea în casă la 19,00 sau 20,00, depinde de ce program aveam, timp de 4 ani şi jumătate. "

Genetica? "Chineză pură, la început"

Greutăţile Iulianei nu erau doar acestea, ci şi faptul că genetica i se părea chineză pură, la fel ca şi unele noţiuni pregătitoare, cu care se confrunta pentru prima oară. Primul an a fost foarte greu şi nu-şi amintea să fi stat vreodată cu burta pe carte, ca atunci. A fost de multe ori pe cale să se dea bătută, dar a rezistat şi a ajuns în anul II,  când totul a devenit mai uşor: "Aveam deja baza de cunoştinţe ca să pot înţelege materiile mai tehnice şi de profil, au început şi dialogurile între profesori şi studenţi, în orar au apărut şi câteva ferestre pe care le-am umplut ulterior cu orele de mediere interculturală în şcoli, la fel şi dimineţile de sâmbătă, pentru şcolile care aveau program prelungit."

Târâş-grăpiş, cu doar o zi din săptămână liberă – duminica, în care trebuia să-şi facă şi treburile în casă, Iuliana s-a apropiat de examenul final. Examen pe care însă a trebuit să-l amâne de 6 luni, deoarece s-a lăsat ispitită de un test de limba engleză, în urma căruia a obţinut un certficat de recunoaştere internaţional.

În noiembrie 2011, cu multă voinţă şi ambiţie, Iuliana a devenit, în sfârşit, "dottoressa". Şi-a luat licenţa la 51 de ani!

"Acum nu vreau să mă gândesc la nimic deocamdată, nu intenţionez să-mi schimb serviciul, vreau doar să citesc şi alte cărţi în afară de cele "de şcoală", să mă odihnesc şi să recuperez, măcar în parte, tot ceea ce nu mi-a fost posibil să fac în anii ăştia. N-aş putea spune că a fost o experienţă plăcută; interesantă, cu siguranţă, şi stresantă la maximum!"

Irena Cara

 

“Ameninţată” de Mădălina Ghenea, Catrinel Menghia a pozat în lenjerie intimă

Ramona Bădescu, cu căţeluşa prin nămeţi la Roma