În anul 2003, lugojeanul Dan Ciungulescu, a plecat în Italia să își viziteze un prieten, iar la insistențele acestuia a rămas în peninsulă. Timp de opt ani, tânărul a lucrat în Roma ca electrician, apoi în anul 2010 s-a angajat la o firmă de montaj, unde a putut să-și exercite meseria sa de bază, aceea de mecanic montaje industriale.
Aventură exotică în Panama
În 2014, Dan Ciungulescu este trimis de firma la care muncea ca şef de echipă pe cel mai mare șantier din lume, Canalul Panama. Lugojeanul a povestit pentru Cetăţeanul cum a ajuns să conducă o echipă de muncitori pe cel mai mare şantier din lume.
„Am plecat în Italia în 2003 să-mi vizitez un bun prieten. Plecam doar în vizită dar la insistențele amicului meu am rămas în peninsulă. Timp de 8 ani am lucrat în Roma ca electrician, cu toate că nu aceasta era meseria mea. Am făcut ce am găsit, apoi în 2010 m-am stabilit în nord unde m-am angajat la o firmă de montaj. Meseria mea de bază este de mecanic montaje industriale și această firmă tocmai cu asta se ocupă. Am devenit șef de echipă iar în anul 2013 am fost cooptat în Proiectul Panama. Acest proiect urma să execute toate lucrările care se legau de mișcarea ecluzelor. Firma mea era specializată în astfel de lucrări și mai executase sistemul de protecție împotriva valurilor de la Veneția. În anul 2014 sunt trimis în Panama să definitivez proiectul, alături de alți 8 șefi de echipă. Colegii mei erau italieni, eu fiind singurul român printre ei. Echipele pe care le conduceam erau formate din panamezi. Acolo se vorbește limba spaniolă pe care mărturisesc că nu o cunoșteam dar italiana amestecată cu româna, credeți-mă că dă un fel de spaniolă”, spune Dan Ciungulescu.
Un an și patru luni, lugojeanul a participat la montarea ecluzelor. Din două în două luni venea acasă într-un mic concediu ca să stea cu soția.
„Șantierul era imens. Canalul vechi, prin dimensiunile lui, nu mai permitea trecerea vaselor de foarte mare tonaj, așa că statul panamez a construit, paralel cu cel vechi, un altul, special pentru navele mamut. Lucrările de betonare erau finisate iar noi urma să instalăm tot ce ține de mișcarea ecluzelor, motoare, reductoare, etc. Muncitorii erau panamezi. Ca șef de echipă sau supervizor cum îi spun ei, aveam în subordine de la 10 până la 35 de muncitori, în funcție de câți aveam nevoie. Lucrările se desfășurau într-o disciplină și ordine perfectă. Nu a avut loc niciun accident în toată această perioadă. Din două în două luni veneam acasă, la familie în România” povestește lugojeanul.
Reguli stricte şi vaccinări regulate
Viața de șantier într-o lume exotică, total diferită de cea europeană, l-a fascinat pe Dan Ciungulescu, iar amintirile acelor vremuri le deapănă cu multă plăcere.
„Clima din acea zonă este deosebit de caldă. Flora și fauna sunt total diferite față de ce avem noi aici. În fiecare dimineață, la ora șase și jumătate, mă duceam să mă întîlnesc cu doi crocodili care stăteau la pândă în așteptarea unei victime în apele unui râu care se vărsa în ocean. Vânau păsări și tot ce mișca în zonă. Ziua ne mai vizita, în șantier, ratoni, iguane, maimuța leneșă. Ne mai întâlneam cu scorpioni sau cuiburi de viespi africani. Când musafirii nepoftiți erau semnalați în zonă, anunțam o echipă de intervenție care îi îndepărta. Nu aveam voie să ne atingem de animale sau insecte. La plecare din Italia ni s-au făcut o serie de vaccinuri, iar în Panama, altele. Când s-a construit vechiul canal, sute de muncitori au murit din cauza diferitelor boli cauzate în special de înțepătura țânțarilor. Se făceau zilnic stropiri terestre și aeriene iar noi nu aveam voie să ținem recipiente deschise în care se afla apa. Regulile erau stricte și nimeni nu se abătea de la regulament. Nici în orașul Ciudad de Panama, unde eram cazat, nu era picior de muscă. Poporul panamez, cred că este cel mai fericit popor din lume. Sunt latini, foarte primitori, le place să se distreze și mai puțin să lucreze”, își încheie povestirea lugojeanul nostru.
Ecluzele celui de al doilea canal vor intra în curând în circuitul comercial iar marile companii navale licitează privilegiul primului vas care va trece dintr-un ocean în altul. În acest timp, Dan Ciungulescu își continuă maratonul pe marile șantiere ale lumii. Urmează alte proiecte în Etiopia și în Chile, vorbindu-se în viitor și de cel de al treilea Canal Panama drept pentru care îi urăm: Spor la lucru!
Sursa: cetateanul.ro
CITEȘTE ȘI:
Patru români valoroși candidează pe lista lui Alfio Marchini, la Roma
70 de medalii obţinute de sportivii români la Verona. Artele Marţiale pot salva România
