Printre muncitorii agricoli indieni sikh din zona Agro Pontino (provincia Latina, în Lazio) este foarte răspândită utilizarea de substanţe stupefiante şi analgezice, pentru a face faţă ritmurilor inumane impuse de exploatatori.
Mărturii cutremurătoare culese de asociaţia „In Migrazione”. Mai mult decât sclavi ai drogurilor, sunt sclavi cu droguri. Este situaţia a mai mulţi indieni sikh angajaţi pe câmpurile din Agro Pontina, în provincia Latina, nu departe de Capitală. Aplecaţi 12 ore pe zi în soare, pentru a însemânţa, planta şi apoi culege legumele care apoi ajung pe masa italienilor, plătiţi, în cel mai bun caz, cu 4 euro pe oră.
La muncă cu copiii în braţe, sclavi pe câmpurile din Foggia – 12 ore pe zi pentru 15 euro
Pentru a rezista acestor ritmuri, pentru a nu pierde ceea ce aceşti imigranţi din Punjab consideră muncă şi căreia majoritatea italienilor îi spun pe numele real, sclavie, consumă stupefiante şi analgezice, încălcând şi severa religie sikh, care nu admite nici măcar ţigările.
Un dopaj departe de cronicile sportive, care nu aduce medalii, ci salarii de foame. Organizaţia non profit „In Migrazione” a descoperit acest aspect până acum necunoscut al exploatării de pe câmpuri şi a cules într-un dosar zeci de mărturii, lăsându-le, pentru a le preda în totala lor dramatică veridicitate, în italiana agramată în care au fost încredinţate operatorilor organizaţiei.
Români sclavi peste hotare. Visul muncii bine plătite, transformat în coşmar
„Noi exploataţi şi nu putem spune stăpânului acum gata, pentru că el trimite acasă. Atunci câţiva indieni plătesc pentru mica substanţă pentru a nu simţi durere la braţe, la picioare şi spate. Stăpânul spune lucrează în continuare, lucrează, lucrează, hai, hai, şi după 14 ore de muncă pe câmpuri cum posibil să lucrezi încă? Pe câmp pentru recoltă dovlecei indienii lucrează aplecaţi toată ziua în genunchi. Nu posibil şi substanţa îi ajută pentru a trăi şi lucra mai bine”, povesteşte, de exemplu, K. Singh (numele este acelaşi pentru toţi bărbaţii sikh).
„Eu ruşinez mult pentru că religia mea spune nu asta. Nu bun pentru sikh. Este interzis de biblia noastră. Dar stăpânul spune mereu lucrează şi eu fără substanţe nu pot lucra de la 6 dimineaţa la 18 cu o pauză numai la muncă. Eu ştiu că nu bine dar eu am nevoie de bani. Fără bani eu nu trăiesc în Italia. Tu ai reuşi? Tu vreodată lucrat pe câmp timp de 15 ore pe zi?”, întreabă L. Singh.
Agricultura Italiei în mâinile românilor, peste 117.000 angajați cu acte în regulă
Traficul acestor substanţe este gestionat, cu amănuntul, de alţi indieni. Însă traficul angro, explică „In Migrazione”, „este în mare măsură pe mâna unor italieni fără scrupule şi infractori în mod diferit organizaţi cu legături, probabil, şi în străinătate”.
„Cunosc persoane care iau substanţa. Iau de la italieni care le vând lor şi ei o dau la amici şi iau când lucrează ca un ceai. Înţelegi? Pun în apă caldă şi apoi iau. Se poate şi mânca, dar face mai mult rău. Rău la stomac, la gât. Sunt mai ales tineri. Bătrâni ca mine nu iau substanţă pentru că eu ştiu că Dumnezeu nu vrea şi că nu e bun”, povesteşte H. Singh.
„Dacă pentru unii lucrători agricoli să se dopeze este o necesitate de supravieţuire, această practică riscă să lase cicatrici profunde într-o comunitate care în respectarea tradiţiilor şi a propriei filozofii de viaţă îşi are rădăcinile şi propria identitate. O ruşine care riscă să-i izoleze pe cei care cad într-un fel de dependenţă”, se spune în dosar.
Exploatării şi dependenţei de aceste substanţe li se alătură marginalizarea de comunitate care pentru mulţi reprezintă în schimb ultima reţea de solidaritate şi confort. Indienii sikh din Agro Pontino cer ajutor instituţiilor şi aplaudă iniţiativele antidrog ale forţelor de ordine, precum arestarea, de la sfărşitul lui ianuarie, a unor conaţionali şi sechestrarea a 10 kg de capsule de opium. Cer însă să fie reţinuţi şi traficanţii italieni şi să se contracareze cauza primară a acestei plăgi: exploatarea.
Tinuți în condiții inumane și exploatați la cules roșii. Povestea sclavilor din Puglia
„Carabinierii luat indieni şi e just – spune P. Singh – însă şi italian altfel italieni găseşte alţi săraci indieni şi totul la fel înainte. Adevărat problema e că stăpân nu plăteşte bine indian. Indian atunci sărac, fără bani de trimis în India şi apoi prea mult efort pentru a lucra în agricultură la cules lubeniţe, apoi dovlecei, apoi roşii şi apoi ia drog pentru a nu obosi”.
„Este evident cum în Provincia Latina este prioritară o acţiune hotărâtă de control al teritoriului şi de represiune a infracţiunile conexe exploatării muncitorilor agricoli” cere organizaţia „In Migrazione”, potrivit căreia ar fi necesar să se plece de la o creştere a inspecţiilor. Acţiunile represive, trebuie însă să fie însoţite de măsuri de integrare, capabile să rupă izolarea indienilor sikh, de la cursuri de italiană la cunoaşterea şi beneficierea de servicii sanitare, de evidenţă a populaţiei şi sociale.
„Combaterea ilegalităţii şi exploatării în muncă, servicii teritoriale pentru includere socială, agricultură competitivă care să se bazeze pe calitatea produselor alături de respectarea drepturilor umane, luptă cu eco-mafiile şi diferite fraude alimentare: acestea sunt elementele inevitabile de coordonat – încheie dosarul celor de la In Migrazione – pentru a schimba condiţiile de viaţă ale muncitorilor agricoli sikh de la Agro Pontino, pentru a vindeca o rană socială şi culturală incompatibilă cu o ţară ca Italia”.
E.P.
