in

PS Atanasie de Bogdania: În pandemie, românii din Italia au rămas uniți și apropiați de Dumnezeu

„Românul este legat de Biserică și de ceilalți ro­mâni”, a spus Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, într-un interviu pentru „Formula As”, în care a povestit cum s-a resimțit pandemia în Episcopia Italiei.

Bisericile au fost închise brusc în prima duminică din postul Sfintelor Paști: chiar în timpul Sfintei Liturghii, autoritățile au telefonat și au cerut încheierea cât mai rapidă a Sfintei Liturghii și închiderea imediată a bisericilor, potrivit basilica.ro.

„Durerea cea mai mare a fost aceea de a sluji fără credincioși”, a precizat ierarhul. Transmisia live pe Internet nu oferă și certitudinea că ceea ce se face în Biserică ajunge într-adevăr la inima omu­lui.

„Lacri­mile de bucurie, Împărtă­șania sau ana­fura nu le poți transmite prin Internet. Nici lacrimile noastre, ale slujitorilor al­tarului, care ne cădeau atunci când ne împărtă­șeam singuri, în peri­oada de carantină, nu puteau fi transmise prin Inter­net.”

„Suntem deprinși să îi privim în ochi pe creștinii care vin la biserică și să simțim căldura unei prezențe fizice când ne rugăm”, a spus Arhiereul vicar al Italiei. „Am simțit că prezența fizică a credincioșilor este de neînlocuit.”

Prima liturghie de după lockdown a fost oficiată de Sfinții Împărați Constantin și Elena. „Sfântul Con­stantin cel Mare a fost cel care a des­chis bisericile creș­ti­ne în anul 313 și tot el le-a redeschis, ia­tă, în pandemie, dân­du-ne o nouă speran­ță”, a relatat Preasfințitul Părinte Atanasie.

Românii din Italia s-au implicat, au oferit sprijin în timpul carantinei din peninsulă. Cei care lucrau în domeniul alimentar, în curățenie sau în institu­ții guvernamentale s-au folosit de libertatea mai mare de circulație pentru a oferi alimente și speranță celor izolați în case.

Întotdeauna darurile erau însoțite de un sprijin duhovnicesc: icoane sau cărți de rugăciuni. „Aici s-a văzut inven­ti­vitatea românului, care, în cea mai dificilă situație, când alții nu mai văd soluții, el găsește una, ca să ajungă la fratele lui, să îi dea ceea ce el are nevoie. Și îi aduce nu numai hrană pentru trup, ci și pentru suflet”, a comentat arhiereul vicar.

Din toamnă, când numărul de infectări a crescut, nu au mai fost închise bisericile, iar numărul credincio­șilor care veneau la slujbe a crescut.

„Asta mi-a confirmat faptul că românul este legat de Biserică și de ceilalți ro­mâni. Pentru noi, biserica e locul în care te poți re­găsi și unde te poți vedea cu semenii tăi, e locul în care poți să regăsești ceea ce ai lăsat acasă, o mică Românie”, a declarat ierarhul.

Din păcate, restricționarea mișcării populației în pandemie a rupt românii din Italia de țara natală, a mai spus el. Înainte erau cinci zboruri de la Roma la București, acum a mai rămas doar unul și acela fără frecvență constantă.

După lockdown, sute de credincioși i-au spus ierarhului la spovedanie, cu lacrimi în ochi, că perioada de autoizolare a fost cea mai frumoasă din viața lor. Astfel i s-a revelat și rostul acestei încercări: „Pentru cei profund ancorați în Biserică, încercarea s-a transformat în creștere duhovnicească.”

Pandemia apărută în lume a fost ca o frână trasă la un tren de mare viteză, a explicat Preasfințitul Părinte Atanasie. „Firesc, toate lucrurile din tren au căzut, s-au dat peste cap. Cei care au rămas în pi­cioa­re au fost cei care au avut o așezare duhovni­cească. Ei nu cad în general în timpul vieții și nu au căzut nici în această pandemie.”

Fără Cruce nu poate exista Înviere, fără păti­mire nu există bucurie. Oamenii s-au interiorizat, harul a mișcat foarte multe inimi în această perioa­dă. Moartea e o realitate atât de obiectivă! Oamenii au înțeles că pot muri. Și eu, și tu, toți putem muri”, a spus el.

„Și atunci, ceea ce ne salvează este să trăim harul chiar acum, în această clipă. Gândul omului se în­tâl­nește cu gândul lui Dumnezeu, iar inima omului cu inima lui Dumnezeu și se îmbrățișează. Atunci simți foar­te intens puterea harului.”

În mod paradoxal, nu fericirea, ci greutățile ne apropie de Dumnezeu:

„Foarte rar ai aceeași rezo­nanță cu gândul lui Dumnezeu în mo­mentele tale de fericire”, a subliniat ierarhul.

„Criza este momentul adevărului, acolo unde există o criză există adevăr, pentru că în criză, omul se întâlnește cu Dumnezeu. În criză, Dumnezeu decantează lucrurile, le filtrea­ză, scoate aurul la suprafață și lasă la o parte tot ce îl înconjura și era impuritate.”

Tot ceea ce se întâmplă este îngăduit de Dumnezeu cu un rost. Iar acest rost i se va revela credinciosului mai devreme sau mai târziu.

„Noi trăim tot timpul o tensiune între «De ce, Doam­ne?» și «Slavă Ție, Doamne!». Eu însumi sunt așa, de multe ori zic «De ce ai îngăduit, Doamne?», iar Domnul nu îmi răspunde prin cuvinte, ci prin fapte”, a spus arhiereul vicar.

„Așa mi-a răspuns la întrebările legate de această pandemie prin lacrimile de fericire ale credincio­șilor, și nu am mai spus apoi «De ce, Doam­ne?», ci «Slavă Ție, Doamne!» Domnul întotdeauna ne va răs­punde la întrebări și la frământări. De aceea să avem mai multă încredere în El, că El este la cârma acestei corăbii care este Biserica, dar și lumea toată”, a încheiat ierarhul.

Preasfinţitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a studiat Ingineria Telecomunicațiilor la INSA Lyon și Teologia la Institutul „Saint-Serge” din Paris.

Între anii 2010 – 2012 a urmat cursurile unui Master în Teologie Practică (Drept Canonic), la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” – Sibiu, pe care l-a absolvit cu disertația „Principii de Teologie Canonică în Diaspora, cu referire specială la Italia”.

În semn de recunoaștere față de implicarea filantropică a românilor ortodocși din Italia în pandemie, Președintele României l-a decorat pe ierarh cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Venezia, tragedie într-o familie de români, Andreea a murit la numai 22 de ani, suferea de o boală rară

A fost înfiată în Italia când avea 12 ani, acum își caută familia biologică: ”Vă rog distribuiți apelul meu!”