«Am fost singurul străin din cei 86 de participanţi». Fotograful profesionist Constantin Pletosu, stabilit la Asti, a câştigat premiul întâi la concursul fotografic naţional „Imaginea reevocărilor istorice italiene” şi a fost premiat la Firenze. În cadrul galei,
Constantin Pletosu, cât este de important acest premiu pentru dvs.?
«Acest premiu în fotografie nu este primul pentru mine, dar este, probabil, cel mai important de până acum. Important este pentru mine ca artist român, deoarece eram singurul străin din cei 86 de participanţi.
Important este şi pentru că la acest concurs a fost doar un singur premiu dat de juriu şi unul acordat de public. Eu le-am luat pe amândouă! Este important şi pentru oraşul care m-a adoptat, Asti, pentru că fotografia premiata reprezintă Palio din Asti, o cursă de cai care datează de la 1275 şi care este mereu în concurenţă cu cel din Siena, cel din urmă aflându-se la doi paşi de Firenze.»
Fotograful român Constantin Pletosu, premiat la Firenze, pentru CEA MAI BUNĂ fotografie din concurs
Care este secretul unei fotografii bune? Se pot face fotografii bune în situaţii banale?
«Un prieten, fotograf şi el, îmi spunea: „Fiecare fotograf se reflecta în propriile fotografii care-i vor semăna”. Da, se pot face fotografii artistice şi din subiecte banale cum se poate rata un subiect bun făcând fotografii proaste.
Trebuie să vezi artisticul din tema ta chiar banală fiind. Pentru asta ai nevoie de cunoştinţe, experienţă, talent şi chiar de aparate bune cu care să „scrii” ce-ţi doreşte sufletul, pentru că fotografia este ceea ce scrie fotograful, este mesajul lui.»
Sunteţi titular al unui studio fotografic la Asti. Ce servicii oferiţi clienţilor? Se simte criza în acest domeniu?
«Împreună cu soţia mea, Andreia, am decis în urmă cu 12 ani, să ne facem propria afacere la care visam încă din România. Eu mă ocup în cea mai mare parte de fotografia pentru presă şi ea de restul.
Pentru asta nu ajunge doar să-ţi deschizi „partita IVA”, iar de a doua zi vin banii.
Am studiat o perioadă ce le lipseşte italienilor în acest domeniu. Aşa am ajuns la concluzia că nu este nimeni care să recupereze şi să restaureze fotografii istorice din zona Asti, nu exista nimeni care să facă fotografie industrială, nu era nimeni care să se ocupe de fotografierea sticlelor de vin pe care le produc cei din Langhe. Pentru acest tip de fotografie, care pare banal, este nevoie de o tehnică specială de iluminare şi de „aşezarea” umbrelor. Aşa am devenit fotograful oficial al firmei Sacla, dar şi a altor producători de vinuri din zonă.
În ultimii ani a început să se simtă criza şi la noi. Lucru este din belşug. Doar banii vin cu mare greutate. Au început să plătească cu întârziere şi cei care au bani nu doar cei care sunt afectaţi de criză.»
Aveţi şansa să lucraţi ca fotoreporter în presa italiană, puteţi face o comparaţie cu presa românească de azi?
«Lucrez în presa italiană din 2002 dar am lucrat şi în cea franceză aproape un an şi în cea românească aproape zece. În România am atins aproape toate domeniile. La un moment dat lucram ca reporter la Actualităţi la TVR Iaşi, dar după doi ani m-am întors la vechea dragoste, fotografia de reportaj care-mi dă mari satisfacţii. Specialiştii din presa italiană recunosc fotografiile mele, chiar dacă nu sunt semnate.
Într-o seară un coleg mai important de la Corriere della Sera, mi-a spus că Italia a câştigat prin venirea mea în Peninsulă, pentru că am „un taglio particolare, piacevole e vivo” cum nu mai are nimeni din cei care colaborează cu ziarul lor. Acesta remarcă m-a bucurat enorm şi mi-a dat şi mai mult curaj în ceea ce fac în fiecare zi.
Întorcându-ne la România, mi se pare că presa din ţara noastră merge pe o stradă paralelă şi greşită în acelaşi timp în comparaţie cu Occidentul. Nu vreau să generalizez, dar asta este senzaţia celui care citeşte zilnic două, trei ziare româneşti online. Prin intermediul acestora cunosc tot ce mişcă în România la ora actuală.
Cu părere de rău o spun dar observ că se tinde spre a se exagera şi a face senzaţional din orice subiect. Titluri tipul „Senzaţional, se întâmplă chiar acum!” sau „Şocant” la orice lucru banal te duce să deschizi pagina imediat de două, trei ori dar a patra oară nici nu mai are efect şi nu te mai uiţi. Observ o promovare masivă a non valorilor şi a subiectelor de prost gust doar din dragul de a face audienţa. Cred că CNA-ul nu-şi face treaba nici 1% şi ar cam trebui să returneze banii publici pe care-i încasează în fiecare lună.»
Aveţi activitate în comunitatea românească din Asti, în cadrul unei asociaţii. Ne puteţi da câteva detalii?
«Comunitatea românilor din zona Asti număra în jur de zece mii de persoane bine integrate.
Avem două biserici ortodoxe şi câteva asociaţii culturale dar funcţionează doar cea la care sunt eu preşedinte şi care se numeşte „Doina”. În cadrul acestei asociaţii, unde avem şi un centru cultural, „circolo”, cu acelaşi nume, facem diverse activităţi cu românii noştri, unde invităm şi persoane din celelalte comunităţi străine, dar şi italieni.
Organizăm întâlniri unde prezentăm documentare despre ţara noastră, seri de muzică şi poezie, dansuri populare după care totul se încheie cu degustări de produse tradiţionale romaneşti. Tot în acest local facem şi expoziţii de pictură şi fotografie.»
Vă mai interesează ce se întâmplă în ţară? Aţi fost la vot în noiembrie anul trecut?
«Vă spuneam că sunt la curent cu tot ce se întâmplă în ţară şi am votat mereu de când suntem aici. La ultimele alegeri, cele din 16 noiembrie de anul trecut, Guvernul de la Bucureşti a eliminat secţia de votare prezenţa până atunci la fiecare tur de alegeri la Asti şi a trebuit să ne organizăm cu maşini ca să-i ducem şi pe cei care lucrau la „fix” şi nu aveau mijloace de transport să voteze la Torino la 60 de kilometri sau la Alessandria la 35 de kilometri.»
Aveţi de gând să vă mai întoarceţi în România definitiv?
«Nu avem încă cetăţenie italiană, tocmai din acest motiv voiam să ne întoarcem acasă unde avem rude, proprietăţi, dar cum drumul ţării noastre nu pare a fi cel corect, mai reflectăm. În condiţiile în care se afla România, din punct de vedere politic, nu este deloc încurajator. Nu văd un viitor pentru copii noştri care au studiat în Italia şi Elveţia iar acum unul lucrează la Bruxelles şi celălalt la Geneva.»
Sorin Cehan
