Deputatul Aurelian Mihai, preşedintele secretariatului tehnic care a organizat Congresul Românilor de Pretutindeni, confruntat cu contestaţii generalizate privind lipsa unui statut, haosul organizatoric, documente lipsă, proceduri încălcate şi altele referitoare la eveniment, a publicat pe blogul său o reacţie care ar trebui să ne dea de gândit.
Textul se vrea un răspuns pentru criticii Congresului.
Aurelian Mihai a reuşit performanţa de a redacta o frază de 140 de cuvinte din care nu se înţelege absolut nimic. Am citit-o de mai multe ori, dar nu am reuşit să desluşesc, decât parţial, semnificaţiile acestor externalizări îngrijorătoare.
Iată textul:
„Lipsa de credibilitate prin lașitate sau intenții vădite împotriva oricărei construcții se naște din neimplicare, iar critica dacă nu este obiectiva, risca să devină un act ratat, în urma rămânând numai ecoul deformat al strigatului închis spre necunoscut ca sunetul păcănelilor la care își joacă soarta o bună parte a faunei politice și nu numai, conglomerat cu sens unic pierdut și fără rezultate concrete în ciuda accesului la resurse fie și temporar în perioade de apartenență la putere, situație în care nu au știut sau vrut să aducă profit cetățenilor care le-a oferit șansa cea mai frumoasă a vieții lor pentru a dezvolta această țară și a aduce practic poporul la aceeași egalitate de șanse cu alte popoare de pe unde milioane de alți români emigranți, diasporenii noștri, muncesc pentru a avea o viață mai bună și pâinea de mâine asigurată.”
S.C.
Citiți și:
„Congresul pocăiţilor” – Diaspora, închisă în curtea Domnului
Consiliul Diasporei, în ilegalitate: desfiinţarea şi banii înapoi!
