Câteva românce care au plecat la muncă în Italia au povestit pentru portalul vice.com ce s-a ales de familiile lor de acasă. Pentru cele mai multe, viața din Italia nu le-a adus decât sacrificii și destrămarea familiei.
Sărăcia și lipsa unor oportunități de educație au împins sute de mii de românce să ia drumul Italiei, unde să muncească în poziții de badante. Pentru cei care nu știu ce înseamnă asta, badantele reprezintă un termen pentru femeile care îngrijesc bătrâni sau persoane cu dizabilități în Italia.
Disperare
„Am plecat din România acum 15 ani. Trebuia să îmi ajut soțul care era orb, pe care l-am purtat mai bine de doi ani prin spitalele din țară, ca să vedem dacă și unde se poate opera. Plus că am avut de ținut trei copii la școală – două fete la liceu și un băiat la gimnaziu – și datoriile la bancă creșteau în fiecare zi. Nu mai făceam față, iar disperarea m-a îndemnat să plec.”, povestește Mariana Tătărușanu, 50 de ani, din județul Suceava.
«În primii ani am lucrat la negru pentru o familie de medici. Primeam șapte sute de euro pe lună, iar o dată la trei luni îmi dădeau interferonul (tratament) necesar pentru bărbată-miu, care la vremea respectivă era foarte scump în România. În acea perioadă mergeam cam de două ori pe an acasă. Călătoream cu microbuzul 60 de ore dus-întors. La vamă, când ne controla, tremuram precum câinele la injecție pentru că îmi era frică să nu mă ia la întrebări și să-și dea seama că stăteam ilegal în Italia.
După ce am plecat de la familia de medici – pentru că au refuzat să îmi facă contract – mi-a mers mult mai greu. Mă culcam flămândă, nu îmi dădeau voie să ies decât o zi pe lună din casă. Atunci mergeam la biserică ca să îl rog pe Dumnezeu să îmi dea putere și după-aia mă plimbam prin parc ca să mai schimb o vorbă cu oamenii. La alte familii, bărbații mi-au făcut propuneri indecente, iar pentru că i-am refuzat, m-au dat afară.
A fost o perioadă în care m-am uitat pe mine. Mă gândeam doar la banii pe care trebuie să îi trimit familiei. Însă am ajuns să cred că e cea mai mare greșeală să oferi totul copiilor și soțului. Cu cât le trimiteam mai mulți bani, cu atât voiau mai mulți.
Pentru copii le-am fost și mamă și tată. Bărbatul meu niciodată nu și-a arătat prețuirea față de mine. Atât voiam: mai mult respect și înțelegere din partea lor. Când mergeam în concediu stăteam numai să fac mâncare, curățenie și cumpărături. Mă întorceam în Italia mai obosită decât plecasem.”
„În iarna anului 2014-2015, am decis să mă întorc în România definitiv. Eram sătulă de viața de badantă.
Acasă am găsit un soț care de abia mă mai băga în seamă. Într-una din zilele următoare, când el era la doctor, mă trezesc cu un vecin la ușă. Îmi spune că mi-a adus un cadou din partea soțului. Mi s-a părut ciudat. L-am deschis de față cu vecinul. Era un vibrator.
Îmi venea să intru în pământ de rușine. Am simțit că își bate joc de mine, prin urmare, am decis să plec în Italia și să nu mă mai întorc. Mi-am dat seama că nu mă mai regăsesc în propria casă. Soțul meu nici măcar nu s-a deranjat să mă întrebe de ce am plecat iar.”
