Gazeta Românească a iniţiat o campanie care va dura până la alegerile parlamentare din România, prin care vă invită să răspundeţi la întrebarea „Cu ce te-ar putea ajuta statul român?”.
Ne-a scris Emilia Nichifor, o româncă rezidentă în Italia de opt ani, venită pentru a munci şi da posibilitatea copiilor, rămaşi acasă, să termine facultatea. E convinsă că statul român ar trebui să încurajeze pe cei care vor să se întoarcă în ţară, să le ofere reduceri fiscale.
Sunt în Italia de aproximativ opt ani, am venit aici după decesul soţului meu, deoarece aveam copiii studenţi şi cu un salariu din ţara era imposibil să îi ajut. Copiii au terminat facultatea, lucrează amândoi şi de mult timp doresc să mă întorc în ţară. Am încercat de fapt de două ori să mă întorc definitiv, dar lipsa unui venit constant m-a făcut să revin în Italia şi în situaţia mea sunt multe persoane trecute de 50 de ani.
Unde este problema?
1. Chiar dacă avem fiecare dintre noi o pregătire sau calificare, după un anumit număr de ani în care se practică o altă meserie (badante, menajeră, zidar, faianţar, etc) eşti practic necalificat, să nu zic… descalificat.
2. După 50 de ani este foarte greu să te mai angajeze cineva mai ales că nimeni nu îţi poate da referinţe. Ai fost rupt de această lume un număr de ani.
3. Dacă încerci să îţi deschizi o mică afacere cu puţinii bani pe care i-ai economisit în străinătate , până afli ce şi cum funcţionează, ce taxe ai de dat impozite etc. ai rămas fără bani şi eşti nevoit să te întorci să o iei de la capăt.
Dar până când o să o iei de la capăt? Până când vei fi epuizat, obosit, bolnav şi atunci de nevoie de întorci. Te întorci să fii o povară în plus pentru familie şi chiar pentru societate – tu nu ai contribuit la sistemul naţional de sănătate, nu ai plătit impozit pe venit în ţară şi nici contribuţii la pensie. Iar ţara de unde vii are şi ea regulile ei, nu îţi asigură o pensie dacă nu ai contribuit un număr considerabil de ani la sistemele lor de protecţie socială.
Eu cred că statul m-ar putea ajuta şi s-ar putea ajuta pe el însuşi dacă ar acorda facilităţi românilor plecaţi în afară, care doresc să se întoarcă şi să îşi deschidă o formă de activitate comercială sau de producţie. Dacă ar acorda de exemplu măcar un an de scutiri de impozit sau ceva de genul acesta, eu cred că mulţi s-ar întoarce şi statul ar avea numai de câştigat.
De aici şi avantajele:
– persoanele care vor să investească în România au singure o bază de plecare, un fond minim acolo care s-ar cheltui în ţară;
– ar putea crea noi locuri de muncă;
– ar contribui la sistemul de pensii şi asigurări sociale în propria ţară, nu aiurea;
– se vor transforma dintr-o viitoare povară pentru stat într-o mică rotiţă care ar ajuta la punerea în mişcare a economiei;
– mulţi dintre cei plecaţi în afară au acumulat cunoştinţe noi, au învăţat meserii şi tehnici de lucru noi care ar putea aduce numai beneficii în propria ţară.
Cu ani în urmă se pleca din ţară pentru „reîntregirea familiei”. Ce aţi zice dacă acum statul ne-ar da o mână de ajutor să ne întoarcem din acelaşi motiv, „reîntregirea familiei” şi diminuarea problemelor cu copiii ce cresc singuri. Se ştie că România e cap de afiş în Europa la capitolul copii depresivi şi numărului mare de părinţi care lucrează în afară pentru a-i întreţine. Rog statul să se gândească astăzi cum vrea să fie România de mâine!
Emilia Nichifor
