Cine spune că româncele din Italia sunt toate "badante" şi "colf" şi că n-au spirit întreprinzător? Mirela Menţel, 36 ani, de peste 10 ani la Roma, a dovedit că se poate face trecerea de la statutul de menajeră la cel de patroană. A studiat piaţa, s-a zbătut pentru a obţine sprijin de la primăria Romei şi a reuşit să-şi deschidă o florărie numită "Eden".
Mirela Nemţel vine din Buhuşi. Acasă a fost vânzătoare. N-a avut legătură cu afacerile, nu a încercat să se "privatizeze", cum se făcea imediat după '90 în România, când apogeul capitalismului era reprezentat la români de deschiderea unui chioşc.
Povestea Mirelei este aceeaşi, până la un punct, cu a multora dintre imigranţii români din Italia. La început a venit soţul, care lucrează ca zidar, apoi a venit şi ea, în 1996, dar n-a fost chip să rămână: "Am fost la Milano 6 luni, dar n-am găsit nimic de muncă, nici locuinţă, eu rămas însărcinată, aşa că ne-am întors acasă. Am venit înapoi în 1999 şi am lucrat la Roma, la un hotel, timp de trei ani, până în 2002, când am reuşit să ne facem documente cu Sanatoria. După slujba de la hotel, au fost câţiva ani în care am lucrat ca baby-sitter şi făceam curăţenie la ore".
Până aici, povestea e la fel. A venit momentul unei decizii importante: "Lucram la ore şi mă săturasem de fugăreală pe autobuze, mergeam din deal în vale, din casă în casă, şi simţeam că nu ajung nicăieri. Am văzut atunci într-un ziar, în Porta Portese, un anunţ dat de Primăria Romei, care punea la dispoziţie finanţări pentru străinii care vor să-şi deschidă activităţi proprii în periferie". Aşa a început totul. Primăria Romei avea la dispoziţie fonduri pentru 30 de proiecte, pentru care concurau 300 de candidaţi. Mirela ne povesteşte cum a reuşit să obţină finanţare pentru proiectul inedit al unei florării.
Mirela Menţel, aveaţi vreo legătură cu florăriile în România?
"Până în acel moment nu. Am citit despre finanţarea acelor proiecte şi m- am gândit ce-aş putea face. Şi ce mi-ar place să fac. Mie îmi plăcea de fiecare dată când intram într-o florărie. Şi am descoperit că în cartierul unde lucram eu la ore nu exista nici o florărie. Aceasta a fost ideea, darpână la finalizare a fost drum lung".
Cum aţi obţinut finanţarea?
"Am făcut un business-plan, un proiect de investiţii. Am fost şi la cursurile organizate de primăria Romei şi consiliul consultativ al străinilor din Via Barberini, pentru a şti cum să prezint proiectul. Dar trebuia să găsesc şi spaţiu şi să-l închiriez. Cu cât făceam singură mai mulţi paşi, cu atât aveam şanse mai mari să mi se aprobe finanţarea. Aveam strânşi pentru zile negre 5-6.000 de euro pe care i-am riscat. Soţul meu nu era prea încântat, dar am avut noroc de soacră-mea, care avut bani puşi deoparte pe vremuri, în lei, şi după Revoluţie n-a mai făcut nimic cu ei. Am închiriat un spaţiu, fost depozit, am cheltuit cam 3.000 de euro cu amenjarea şi marfa, soţul meu a fcăut reparaţiile şi am deschis florăria în aprilie 2005. Proiectul meu a fost printre cele câştigătoare, dar banii i-am primit abia în februarie 2006. Finanţarea de la primărie a însemnat 10.000 euro, dintre care 5.000 fond pierdut, iar 5.000 trebuie să-i dau înapoi cu o dobândă simbolică de 5% în 5 ani.”
Merge afacerea?
"Acum merge. La început a fost mai greu, pentru că magazinul era necunoscut. Sunt luni mai proaste, luni mai bune. Perioada cea mai bună e primăvara, când sunt multe sărbători. M-am documentat în domeniu, mi-am cumpărat cărţi şi am învăţat cum se cheamă florile în italiană. Le-am învăţat după imagini. La început mergeam la depozite şi arătam cu degetul florile pe care le voiam."
Care sunt cele mai scumpe flori din magazin?
"Trandafirii, orhideele… Trandafirii costă între 1 şi 10 euro. Cei olandezi costă mai mult. Cea mai scumpă orhidee poate ajunge şi la 40 euro. Dar fac preţuri bune. Toată lumea mă laudă, le place cum lucrez. Sunt serviabilă, pentru că e şi interesul meu şi îmi şi place ce fac."
De ce "Eden"?
"M-am gândit să numesc florăria «Eden» pentru că înseamnă acelaşi lucru şi în română şi în italiană. Grădina paradisului."
Cum apreciaţi florăriile din România, acum că sunteţi expertă?
"Îmi vine să râd. Am fost acasă la o sărbătoare şi am luat un buchet de flori care s-a ofilit în câteva minute. Şi preţurile sunt mult mai mari ca aici. M-am gândit că aş putea să deschid o florărie acasă, să trimit marfă de aici şi tot aş ieşi mai ieftin."
Trimiteţi flori şi la comandă?
"Avem băieţi care fac livrări în toată Roma. Pentru români, facem şi lumânări de nuntă şi botez şi tipărim şi invitaţii, aşa cum se face la noi. Pentru italieni în schimb avem bomboniere, cadoruile de nuntă de aici. Bomboniera e un cadou de argint care se dă la cei mai apropiaţi de miri. La cei mai îndepărtaţi se dau doar bomboane împachetate."
De ce româncele se mulţumesc să fie numai menajere şi îngrijitoare la Roma?
"Eu nu cred că se mulţumesc, ci că nu găsesc altceva. E foarte greu să faci ceva pe cont propriu. E nevoie de curaj, este şi risc… Dar dacă nu rişti, nu poţi să ai pretenţia să câştigi."
