Andi Rădiu
Filialele partidelor românești din străinătate au fost mereu înjurate, li s-a cerut desființarea, s-au scris tot felul de teorii legate de legalitatea sau ilegalitatea lor. Cred că li s-a dat prea multă valoare. Jurnalistic vorbind, au fost mereu surse de articole, declarații, chiar și scandaluri. Dar nu au modificat cu nimic situația în Diaspora, la fel cum nici partidele românești, mai departe, nu au adus o schimbare importanță în viața românilor din străinatate.
Eșecul s-a văzut chiar în aceste zile, când, deși venise jumătate de guvern la Torino și Madrid, nu s-a reușit mobilizarea ”miilor de simpatizanți”, nu am văzut nicio inițiativă aruncată pentru a uimi asistența sau șefimea. Astea sunt momentele în care te poți afirma ca politician și poți atrage atenția asupra ta. Din păcate, politicieni români buni, care să atragă atenția în diaspora, nu avem.
Au trecut vreo 6 ani, mi se pare, de când PDL-ul le-a dat naștere, apoi au urmat PSD, PNL, PP-DD, ba chiar și PC-ul se lăuda cu ele. Eu, spre deosebire de foarte mulți, m-am bucurat când am văzut că românii din străinătate sunt pasionați de politica românească, se grupează în filiale, se întâlnesc, dau senzația că vor să schimbe ceva, după falsa teorie că ”românul din străinătate e altfel, are experiența democrației”.
Cu foarte puține excepții, recunosc că m-am înșelat. Veritabilii politicieni sunt deosebit de puțini printre filiale…de fapt, dacă ne uităm în prezent, doar PSD-ul mai are o organizație, mai înființează filiale, mai mimează politica în Diaspora. În rest, zero…
Activitatea a depins foarte mult dacă partidul respectiv era la guvernare. PDL a avut filiale multe, întâlnirile erau dese, membri mulți. Cum a ieșit de la putere s-a distrus și Diaspora portocalie. Apoi a urmat PNL, care deși părea interesantă în afara țării, după căderea fostului ministru delegat Criatian David și trecerea PNL în opoziție, a dispărut aproape complet. La PP-DD nici nu mai vorbesc.
Dacă va pierde alegerile Victor Ponta, cu siguranță și filialele PSD din afara țării (mai ales cele înființate în ultima lună, la ”apelul bocancilor”) vor dispărea…și ciclul se va repeta, desigur.
Ca unul care a urmărit de ani buni politica românească din afara țării am observat că ”înregimentații” sunt folosiți doar în momentele când e de organizat un spectacol, o întâlnire a vreunui politician de la București cu comunitatea sau în perioade electorale, la lipit afișe sau prezența în birourile electorale.
N-am văzut niciodată o bătălie aprigă pentru a influența apariția vreunei legi, de exemplu. Pe de altă parte nu am văzut niciun politician destinat Diasporei (ales în Parlament sau în comisia rdp) care să formeze o ”consultă”(consiliu) format nu din membri de partid, ci din neînregimentați, cu întâlniri periodice și pe anumite teme.
Bun, e greu să introduci o lege în Parlament, e greu să atragi atenția celor de la București cu propunerile diasporei…dar există posibilitatea să publici ideile tale, să atragi simpatizanți prin propunerile pe care le ai, prin acțiunile pe care le faci. Nimeni nu are site-uri, bloguri sau alte forme virtuale de a atrage atenția. Găsim doar pe facebook postări anoste anti-Băsescu sau anti-Ponta…doar în asta constă activitatea filialelor. Ca un fel de bocitoare sau mahalagioaice puse să înjure.
Vine și întrebarea, la care tare mi-ar plăcea să am răspunsuri cât mai multe, de la cei care, desigur, au fost sau sunt activiști de partid, cu carnet de membru în buzunar: de ce vă înscrieți dragi prieteni în partidele politice, dacă nu reușiți să lăsați o amprentă după activitatea voastră?
