Oana Iuraşcu
Legile reformelor aplicate de guvernul Boc din 2008 fac orice posibil numai să nu aibă logică. Tot ce duce spre sărăcirea populaţiei, spre înăsprirea condiţiilor de viaţă, spre deprimarea cetăţenilor devine, conform normelor regimului, bun. A face din negru alb, cu alte cuvinte.
După doi ani de sacrificii cetăţeneşti, la ce „performanţe” a ajuns reformistul din Răchiţele? În România, fost grânar al Europei, cartoful este un lux. Cota inflaţiei anuale este de 8 %, după creşterea preţurilor la alimentele de bază, conform Institutului Naţional de Statistică. Cel mai îngrijorător indicator este preţul cartofului, majorat cu 24 %.
Această legumă aparent anodină, cartoful, este considerată alături de peşte şi grâu, mâncarea săracului. Este o legumă care tradiţional asigură ieftin nevoile alimentare de masă, care a hrănit populaţia în expansiune a Europei în secolul XIX, nelipsită armatelor şi exploratorilor.
În plină reformă stelară, de integrare nu se ştie în ce, cartoful a devenit din aliment de bază o trufanda. Cam asta este logica agriculturii din capul celor care ne conduc, una care nu are legătură nici măcar cu bunul simţ. Sărăcia este deci o realitate care trebuie realmente eradicată după Boc, probabil prin aceea că reprezentanţilor categoriilor defavorizate li se ia şi cartoful de la gură.
De la cruciada împotriva cartofilor, a fructelor (preţuri cu 12% majorate), a zahărului (11,98%), regimul face harcea parcea şi din spitale. Noi aveam nevoie de o lărgire a accesului popular la serviciile medicale, nu de restrângere, din aceleaşi motive pentru care cartoful este încă un aliment de bază în România. Dar pentru că avem firmă politică internaţională de dreapta şi ne dăm capitalişti, trebuie să facem ce fac alţii, şi ne apucăm să reformăm ce nu avem.
Este arhicunoscut că în România serviciile medicale în sistemul de stat sunt prost finanţate de ani de zile, spitalele prost dotate şi medicii sub plătiţi. Marea majoritate frecventează spitalele de stat. Există medici în România care lucrează gratis doar din pasiune pentru ceilalţi şi pentru această meserie nobilă, tineri care efectuează gărzi neplătite, rezistând de fapt unui sistem absurd.
Refuzul de a finanţa spitalele de stat a fost dublat de încurajarea deschiderii cabinetelor private, cu tarife mari şi posibilităţi limitate. Intervenţiile complicate sunt oferite doar de clinicile de stat. Pe fondul acestor reforme aberante, mulţi români se tratează în străinătate. Ca şi cum nu era de ajuns, premierul a mai închis nişte spitale şi, senin în cruzime, de un cinism inexplicabil la unul născut la sat, aproape că a râs întrebat ce se va întâmpla cu medicii disponibilizaţi.
Un rânjet unic… De unde apar aceşti politicieni care uită ce e cu ei, de unde au plecat, legile vechi?
Un lucru e de neînţeles… Cum cred politicienii că puterea este eternă şi deciziile nu se decontează. Premierul sub care România a cunoscut cea mai cruntă perioadă de sărăcie – sărăcia de masă – se pregăteşte de realegeri la el la partid. Sediul PDL este în buricul Capitalei. Sari „pârleazul”, ca la Răchiţele, şi, de la plenară, iei un ciolan cu fasole peste şosea, la Capşa, unde altădată mâncau Eliade şi Cioran.
Noii ciocoi nu au milă de români. La propriu. Nici mâncare, nici sănătate şi nici carte… E ţara lor, a ciocoilor cu firmă. Guvernul cruciadei anticartof nu a avut 405.000 euro, bani de coşniţă să cumpere manuscrisele lui Emil Cioran, vândute de francezi. Ce au ăştia, noii ciocoii, când nu au nimic? Cruzime? Asta aveau şi ăia vechi…. ăia cu robinete de aur în baie…
