Să vezi parada militară şi blidul de fasole prin ochii pensionarilor care n-au bani de medicamente.
Să vezi câţi români îşi irosesc viaţa uitânde-se la televiziuni dubioase, doar pentru că au nevoie să dea vina pe cineva.
Să vezi că nu eşti în stare să construieşti nimic pentru copiii tăi.
Să vezi că umbli cu mâna întinsă prin UE (ba dreptul la muncă, ba Schengen, ba fonduri de furat), dar te superi dacă-ţi arată cineva asta.
Să-ţi vezi mamele constrânse să-şi părăsească copiii, doar ca să aibă ce să le dea de mâncare.
Să-ţi vezi profesorii şi inginerii îndemnaţi de la spate la cules roşii sau pe şantiere.
Să vezi câte mii de românce se prostituează în lume la fel de natural ca şi cum ar spage seminţe.
Să-ţi vezi studenţii eminenţi cu burse în străinătate cum întâi trebuie să explice că nu sunt ţigani.
Să vezi că pentru toate astea un aproape un sfert dintre români au plecat unde au văzut cu ochii, dar nu încetează să-ţi trimită mesaje de ziua ta.
Şi în cele din urmă îţi doresc că oglinda asta să-i arate fiecărui român că soluţia e la el. Că nu va veni niciun Salvator să îndrepte România. Că fiecare trebuie să-şi facă treaba în dreptul lui şi să nu mai voteze catâri şi hârciogi. Şi dacă pe lista aia nu sunt decât catâri şi hârciogi, să vadă că vina nu e a Soartei. Ci tot a noastră. Democraţia nu începe cu campania electorală şi se termină cu votul.
La mulţi ani România! Te critic doar pentru că-mi eşti dragă şi te vreau în rând cu lumea.
Cornel Toma