Adrian-Vladimir COSTEA
Este foarte greu să ne aducem aminte câţi miniştri a avut învăţământul romȃnesc în ultimii 10 ani, precum şi numărul de reforme care au fost implementate. Ceea ce putem constata cu uşurinţă, în schimb, constă în numărul din ce în ce mai mare al celor care nu reuşesc să promoveze examenul de Bacalaureat, cazurile de corupţie şi incidentele care se petrec la orele de curs: profesorii sunt agresaţi de către elevi, sau devin agresori, elevii se lovesc reciproc, sau frecventează şcoala doar pentru consumul de alcool, tutun şi amor.
Este trist, pentru că de prea puţine ori aceste cazuri sunt combătute de către societate, întrucât de dragul ratingului, ai impresia că învăţământul romȃnesc există doar atunci când politicienii doresc să transmită mesaje electorale la începutul anului şcolar. Brusc, fiecare politician este luminat de sentimentul admiraţiei şi al respectului faţă de sistemul de învăţământ pe care îl modelează după bunul plac, de fiecare dată când îşi doresc să reapară în jurnalele de ştiri.
Şi în acest an, ziua de 15 septembrie va fi marcată de aceleaşi discursuri electorale, de aceeaşi batjocură şi ipocrizie pe care politicul o emană asupra educaţiei. Imaginea este aidoma avocatului care îşi susţine inculpatul în faţa instanţei, deşi ştie că acesta este vinovat pentru încălcarea gravă a legii, însă scopul lui este de a-i amâna sau de a-i reduce pedeapsa.
În mod analog, politicienii conştientizează deriva învăţământului românesc, însă scopul lor este ca prăbuşirea definitivă să nu se producă în mandatul dumnealor.
Într-un „Stat” unde căminele sunt într-o stare deplorabilă, iar promovabilitatea îşi propune să atingă pragul realist al unei promovabilităţi „negative”, s-au inventat simulări lipsite de sens, menite să bulverseze încă o dată sistemul de învăţământ.
Din nefericire, ne apropiem în mod galopant de „Defilarea Anuală a Neputinţei Bacalaureatului”, iar televiziunile vor relua din nou Breaking News-urile referitoare la interceptările DNA privind puritatea sistemului românesc. Profesori, elevi, părinţi, miniştri, jurnalişti, psihologi, întreaga societate va boci din nou, doar pentru câteva zile, pentru a-şi arăta propria incompetenţă.
Din nefericire, această epidemie, deşi afectează un număr semnificativ al populaţiei, dispune de câţiva supravieţuitori. Sunt puţini şi marginalizaţi, deoarece sunt diferiţi! Societatea preferă să-i ignore şi să nu vorbească despre ei, pentru a nu-şi pune în pericol masca nedreptăţitului. Din respect pentru aceşti eroi, consider că este important să-i aplaudăm.
Înţeleg faptul că îi obligăm să-şi plătească deplasarea la competiţii dacă aceştia au „tupeul” de a participa la numeroase concursuri, iar bugetul naţional nu poate suporta o asemenea povară. Poate că nu vă interesează, poate că trăitul în complacere se aseamănă cu starea produsă de etnobotanice…
Desigur, s-ar putea obiecta că aceste realizări nu schimbă în mod fundamental lumea, că există „minuni” şi mai mari. Însă, se neglijează faptul că performanţa se realizează prin „salturi”, prin mici victorii care te învaţă să te cunoşti în primul rând pe tine însuţi, într-o competiţie reală în care câştigi sau pierzi.
În plină eră postmodernistă, unde criza afectează întreaga lume, performanţa elevilor şi profesorilor îndrumători la diferitele competiţii reprezintă o dovadă puternică în ceea ce priveşte faptul că şcoala românească nu produce tâmpiţi.
Dincolo de catastrofa produsă în vară la examenul de Bacalaureat, dincolo de încercările de a atinge acel salariu minim de supravieţuire al profesorilor, dincolo de întreaga campanie electorală, olimpiada reprezintă un prilej de a afla că nu trăim bine doar în afişe.
Clasarea pe locuri fruntaşe, elaborarea unor lucrări care să primească numeroase aprecieri, reflectă acele clipe unice în care descoperi faptul că învăţământul renaşte.
De aceea, din respect pentru cei care aduc rezultate la olimpiadele şi concursurile internaţionale, pentru profesorii care îşi îndrumă elevii în mod gratuit şi sincer pe drumul performanţei, pentru părinţii care finanţează visurile acestor olimpici, consider că, luni, 15 septembrie, nu politicienii ar trebui să fie în prim planul jurnalelor de ştiri, şi Olimpicii României, Olimpicii judeţului şi a şcolilor pe care le reprezintă.
E neimportant cum va arăta noua reformă electorală, ci poveştile adevărate ale celor care reprezintă România, judeţul, şcoala la concursurile la care participă.
