de Sorin Cehan
Un român din Reggio Calabria a fondat un nou partid, PRD, Partidul Românilor din Diaspora. Trei membri fondatori, număr de membri necunoscut, planuri mari, să se extindă ȋn toată lumea şi să-l alunge pe Băsescu de la Cotroceni şi pe Boc din Palatul Victoria. Preşedintele PRD, Ion Dăscălescu, e pus pe fapte mari. La fel ca toţi cei dinaintea lui.
Să ne amintim de tristul Pir, eşuat ȋn ciorovăiala din Facebook, care ȋşi propunea să schimbe statutul de oaie neagră a românilor din Italia. Tot negri suntem.
A mai fost PER, Partidul European al Românilor, fondat de Gogu Raica, ȋn prezent arestat la domiciliu pentru că şi-a bătut nevasta. Europei per l’Italia, marca Marian Mocanu, ex candidat PSD la Senat ȋn colegiul diasporei, ex preşedinte al Ligii Românilor din Italia, visa români la primăria din Torino şi Milano. Nu se mai ştie nimic. Partidul Vlad Tepeş, al lui Iulian Curelea, refugiat politic la Milano, a fost anunţat, dar n-a făcut prima şedinţă. La fel şi Partidul Demnităţii Naţionale (PND), propus de Petre Negru, profesor român de istorie stabilit la Lecce.
Ce s-a ales apoi de Partidul Dacilor, anunţat de Giovanni Teavă, român din Rimini, lider al unei mişcări virtuale a Dacilor, care ȋşi propunea ca numele României să fie schimbat ȋn Dacia, ţara să fie condusă de un prim-dregător, parlamentarii să fie sfetnici, iar regiunile să fie conduse de vornici şi pârcălabi?
Staţi, că nu e totul. La un moment dat conducta de partide româneşti s-a spart ȋn Italia, şi am asistat la a doua invazie a barbarilor la Roma, ȋn frunte cu William Brȋnză, Viorel Badea şi Cristian Rizea, care au ȋnfiinţat la foc automat zeci de filiale ale PDL şi PSD. Au apărut şi emisarii Partidului Poporului lui Dan Diaconescu, anunţând triumfători că au deja 17 filiale ȋn Italia.
După atâtea eforturi şi angajare, ar trebui să avem o dezbatere politică şi politicieni afirmaţi, români ȋn Italia, care să magnetizeze milionul de voturi de care toată lumea vorbeşte. Nimic din toate acestea.
Politica ȋn rândul comunităţii româneşti este pretext pentru multă lume nepregătită pentru a urca pe scenă, ȋn speranţa că inspiraţia vine din mers, cum vine pofta mâncând.
Partidul Românilor din Diaspora, a rudelor şi prietenilor acestora din ţară, este titulatura completă a noilor salvatori ai comunităţii, ai poporului român, şi de ce nu, ai planetei. Măcar de-ar ȋnvăţa ceva din greşelile făcute cu vârf şi ȋndesat de predecesori.