La ceasornicarul de origine română Dimitrie Vicovanu, care are un butic aranjat meticulos în cartierul diamantelor din Manhattan, vin să-şi repare ceasurile nu numai celebrităţi ca violonistul Itzhak Perlman sau actorul Bill Cosby, ci este consultat chiar de celebra casă de licitaţii Sotheby, scrie New York Times, care îi acordă un amplu articol în ediţia de marţi.
"Dacă avem o piesă deosebit de dificilă, Dimitrie este persoana care ne trebuie. Există o categorie mică, dar foarte entuziastă de colecţionari şi clienţi care cumpără şi vând ceasuri pentru plăcerea lor şi care apreciază arta micromecanică şi geniul. Ei au nevoie de ceasornicari la fel de talentaţi pentru a-şi păstra colecţiile'', spune John Reardon, şeful departamentului de ceasuri de la Sotheby.
Atunci când Sotheby din New York vrea sa readucă la viaţă un ceas de aur Patek Philippe din 1930, care nu a mers timp de decenii, îl solicită pe Vicovanu. Sotheby vinde la licitaţie peste 600 de ceasuri de mână pe an, dintre care unele evaluate la milioane de dolari. Vicovanu, 73 de ani, un gentleman manierat din Lumea Veche, nu face numai reparaţii de ceasuri, le şi restaurează. Se asigură că cadranul, cristalul, rotiţele, arcurile, şuruburile şi rubinele sunt înlocuite cu piesele originale sau, în cazul în care nu se mai poate, sunt refăcute manual pentru a arăta identic cu originalul.
Un ceas poate avea până la 400 de piese. Atunci când văduva uneia dintre cele 27 de victime moarte în accidentul de avion din 1992, în Flushing Bay, Aeroportul La Guardia, i-a dat ceasul soţului ei îmbibat cu apă, un Omega de aur vechi de 50 de ani, Vicovanu a fost capabil să-l facă să ticăie din nou. Repararea ceasurilor a devenit un hobby pentru Vicovanu în anii adolescenţei, în România, când a demontat şi remontat ceasul deşteptător ieftin al bunicului său.
Mai târziu, a reparat ceasuri pentru colegii de facultate şi profesori, fapt care l-a ajutat să se întreţină. Începutul carierei a fost în arheologie, ca restaurator de artefacte – de la oale din lut vechi de 2000 de ani la inserţii în sidef – pentru un complex muzeal din Iaşi. A învăţat meseria de reparator de ceasuri vechi la ordinul guvernului comunist autocratic al lui Nicolae Ceauşescu, care l-a trimis la Lausanne, Elveţia, să o înveţe. Nu s-a mai mai întors în România, emigrând în SUA în 1979.
La Vicovanu tariful este de 175 dolari curăţarea simplă, în timp ce reparaţiile foarte complicate, care necesită demontarea unui mecanism, pot costa 2.000 de dolari. Buticul său, aflat pe West 47th Street, alături de altele care expun coliere de diamante strălucitoare, are şi ceasuri vintage la vânzare. Cele mai multe reparaţii le face într-un atelier din Queens, unde 20.000 de piese sunt organizate şi etichetate în sertare mici. În ambele locuri păstrează un set de instrumente pentru munca microscopică – pudră de diamant, şurubelniţe cu capete infinitezimale, un fierăstrău în miniatură cu diamant – şi uleiuri de diferite vâscozităţi pe care le aplică cu un ac.
Un echipament face un fel de electrocardiogramă ceasului. Vicovanu a fost solicitat de Sotheby să examineze un ceas Cartier de aur, din 1885, pe care nimeni nu l-a putut deschide. El a descoperit cheia, un şurub ascuns sub ornamente de aur. Regretă însă că ceasurile sunt tot mai magnetizate şi uneori distruse de razele X la aeroport. El însuşi poartă un ceas Bulova Accutron de 400 de dolari din 1969, precis, deoarece nu este afectat de gravitaţie.
Printre ceasurile vintage are un Patek Philippe din 1917 – proiectat pentru conducătorii auto, cu poziţia pentru ora 12 la ora 3, mai uşor de vizualizat la încheietura celui care ţine volanul -, un ceas de buzunar Tiffany de 18 de karate din 1934, ce poate fi folosit pe întuneric, marcând cu un gong orele şi minutele şi piesa cea mai scumpă, un Patek Philippe din platină din 1966 de 19.000 dolari, ''o investiţie", spune el. Va câştiga în valoare în timp iar în afacerea sa, timpul este esenţial, conchide ziarul.
Traducere: Agerpres
