Palatul Parlamentului consumă cât două mii de locuinţe şi plăteşte anual peste un milion şi jumătate de euro pentru factura la întreţinere. Costuri ce ar putea fi reduse considerabil, dacă ar avea un sistem de iluminat ecologic şi o centrală termică modernă. Dar nu le poate avea, pentru că nimeni nu a făcut recepţia clădirii în ultimii 23 de ani. Cu alte cuvinte, Parlamentul este al nimănui, nu poate lua fonduri europene, nu poate încheia contracte cu firme care să ecologizeze clădirea. Aşa că, românii vor plăti în continuare facturile exorbitante ale celei mai mari clădiri din lume, după Pentagon.
Palatul Parlamentului (Casa Poporului) din Bucureşti este o moştenire a erei comuniste, o clădire colosală din centrul oraşului, pe care România se chinuie să o întreţină încă din 1989, însă care nu are nici un proprietar de drept, scrie presa austriacă.
Casa Poporului este una dintre cele mai mari clădiri din lume, structura- gigant fiind ridicată într-o perioadă când cozile la magazine şi restricţiile erau la ordinea zilei.
În prezent, deşi situaţia economică din România s-a schimbat, nu sunt încă destui bani pentru a putea întreţine fără probleme vestigiile comuniste imense rămase în urma regimului lui Ceauşescu. Întreţinerea şi încălzirea Casei Poporului se ridică la costuri mult prea mari pentru primăria Capitalei. Una din principalele probleme cu care se confruntă în atragerea de fonduri europene este statutul Casei Poporului, care nu figurează nicăieri în registrele Statului, nefiind deţinut de acesta în mod oficial. „Casa Poporului” nu are un proprietare oficial, fiind o clădire a nimănui, ceea ce face imposibilă apelarea la fondurile europene.
În timpul comunismului, întreţinerea şi costurile de construcţie nu erau o problemă, însă după prăbuşirea regimului lui Ceauşescu, clădirea a devenit o povară de întreţinut. Palatul Parlamentului are 1.100 de camere şi 12 etaje, cu încă 4 niveluri adiţionale subterane. Clădirea are o suprafaţă de 340.000 de metri pătraţi.
Casa Poporului, unul dintre cele mai puternice simboluri ale comunismului, „trona” peste Bucureşti chiar şi înainte de finalizare, fiind punctul dominant al oraşului. Pentru a fi construită, unul dintre cele mai vechi cartiere ale Capitalei, Uranus, a fost demolat. Pentru construcţia Casei Poporului au fost demolate numeroase clădiri din cartierul istoric al Bucureştiului, precum şi 19 Biserici Ortodoxe, 6 Sinagogi evreieşti şi 3 Biserici Protestante. Peste 30.000 de oameni au fost mutaţi din fostele locuinţe, care au fost demolate pentru a face loc megastructurii.
Cea mai scumpă clădire administrativă din lume
Construcţia Casei Poporului, clădire admirată şi contestată în egală măsură de români, a început în 1984 şi iniţial ar fi trebuit finalizată în numai 2 ani. Termenul a fost prelungit apoi până în 1990, însă nici în prezent nu este finalizată. Numai 400 de încăperi şi 2 sali de şedinţe sunt finisate şi folosite, dintr-un total de 1.100 de camere.
Clădirea are 4 niveluri subterane şi 2 adăposturi antiatomice, pentru că Nicolae Ceauşescu se temea de un război nuclear. Într-un fel, această grijă era îndreptăţită, având în vedere că proiectul a început în timpul Războiului Rece.
Fostul dictator era însă îngrijorat şi de altceva, poate chiar mai mult decât de bombele atomice – de revolta poporului. Astfel, el ar fi cerut construirea unor tuneluri subterane, care să-l ducă în siguranţă până la aeroportul Otopeni, de unde să poată fugi din ţară.
Inginerul Traian Popp, care a lucrat pe şantier, confirmă existenţa unui tunel care face legătura între subsolul Casei şi metrou, undeva între staţiile Izvor şi Politehnica. Nu există însă un metrou secret care să ajungă până la Otopeni, declară Popp.
Pe şantier, pentru a putea duce la împlinire acest proiect megaloman, au lucrat între 20.000 şi 100.000 de muncitori, uneori chiar şi în 3 schimburi. Acestora li se adăugau şi 200 de arhitecţi. S-a vorbit mult despre lucrătorii care şi-au găsit sfârşitul aici, pe cel mai mare şantier al ţării. Documentele confirmă 27 de morţi în accidente de muncă, însă au circulat şi încă circulă zvonuri legate de muncitori ucişi, pentru a păstra tăcerea asupra unor tuneluri sau camere secrete de aici. Anca Petrescu, fostul arhitect-şef al şantierului, infirmă însă aceste ipoteze, precizând că, atunci când murea un muncitor, procurorii militari făceau o anchetă amănunţită şi se caută un vinovat. Prin urmare, dispariţia unor angajaţi nu ar fi fost trecută uşor cu vederea.
Dincolo de zvonuri şi legende, Casa Poporului rămâne un important obiectiv turistic. Este a doua ca mărime din clădirile construite pe glob, după Pentagon, având 84 de metri înălţime, o suprafaţă de 360.000 de metri pătraţi şi este compusă din 23 de corpuri.
În 1990, magnatul american Rupert Murdoch a vrut să cumpere clădirea, cu 1 miliard de dolari, dar oferta sa a fost refuzată. În prezent, Casa Poporului este evaluată la 3 miliarde de euro.
