Menu
in

Dați-i Moldovei o clasă medie

Am dat de articolul lui Mircea V. Ciobanu, „Intelectuali de dreapta și intelectuali de stânga”, din „Jurnal de Chișinău” tocmai când terminasem de citit un alt articol, „Cosi, in tre mosse, la classe media sprofonda e i ricchi volano”, scris de Riccardo Stagliano și publicat în „il Venerdi di Repubblica”. Poate de aceea articolul lui Ciobanu m-a uimit, prea era în contradicție cu articolul italianului.

Dar să vedem despre ce e vorba. Riccardo Stagliano scrie despre filmul documentar al americanului Robert Reich „Inequality for All”, în care se spune că circa 70 la sută din economia americană se bazează pe achizițiile clasei medii. Anume ea, clasa medie, mișcă mașinăria economiei, cumpărând case, mașini, haine, produse alimentare. E suficient ca acest torent de bani care iese din buzunarele clasei medii să se oprească și se va opri totul. Iată de ce clasa medie e foarte importantă.

Dar situația ei s-a înrăutățit în tot Occidentul. Societatea s-a polarizat, bogații au devenit tot mai bogați. Cei mai bogați 400 de americani au un patrimoniu egal cu patrimoniul jumătății mai sărace a națiunii americane. Săracii au crescut în număr pe contul clasei medii. Care e această clasă medie? În Statele Unite sunt cei care au un venit anual între 25 și 75 mii de dolari. Sărăcirea clasei medii occidentale are mai multe cauze, modernizarea tehnologiei care a micșorat substanțial costurile de producție și nevoia de mână de lucru, apoi globalizarea care a produs delocalizarea industriilor în țările lumii a treia, apoi investițiile în capitaluri financiare, în loc de a investi în industrie.

Marea problemă e următoarea: Banii au ajuns în mâinile celor foarte bogați care nu-s în stare să-i cheltuiască. Bogații deci, ca să nu-i piardă, îi investesc în variate fonduri și încearcă să facă bani din bani. Când aceste fonduri sunt prost gestionate și explodează, consecințele le plătesc cei săraci și clasa medie, oferindu-ni-se astfel paradoxala imagine a unui capitalism care privatizează câștigurile și socializează pierderile.

Moldova: aproape de Europa, departe de Transnistria

Și acum, dacă ne întrebăm cum ieșim din această situație, cu politici de dreapta sau cu politici de stânga, răspunsul vine de la sine. Sigur, prin politici de stânga, prin impozitarea progresivă a bogaților. Numai în felul acesta se pot găsi fonduri pentru a ajuta săracii și clasa medie, dându-le locuri de muncă în plus și salarii mai bune. Desigur, lucrurile doar în aparență sunt atât de simple, există și soluții de dreapta foarte serioase.

Ce zice însă Mircea V. Ciobanu în articolul său despre intelectualii de dreapta și intelectualii de stânga? Ce propune pentru țara sa care are o economie liberă de piață? Ceea ce m-a uimit mai ales e că Ciobanu nici nu discută despre soluții de dreapta sau de stânga. Pentru dânsul e clar a priori că dreapta e bună, iar stânga e rea.

„Stângiștii” sunt pentru „dreptate”. Dreptatea / egalitatea universală fiind – din punct de vedere critic – imposibilă, ideea este utopică și, în câteva cazuri, a condus la catastrofe. Intelectualul de dreapta are o dorință mai modestă: libertatea (a pieței, a expresiei, a circulației, a alegerii). Intelectualii sunt, așadar, diferiți. Dar intelectualul absolut este un aristocrat al spiritului. Unul care locuiește în blestematul turn de fildeș.

A murit Dumitru Matcovschi, poetul Basarabiei

Pe el nu-l preocupă vânzoleala politică. În aceste puține cuvinte ale criticului literar de la Chișinău am găsit mai multe erori grave: desconsiderarea stângii considerată utopică și idealistă; lupta pentru libertate, considerată apanaj al dreptei; dreptatea, considerată imposibilă, uitându-se că „aievea s-a serbat”; apoi ideea puțin realistă despre intelectualii absoluți și aristocrații spiritului; și, în sfârșit, ca o scuză pentru stângiști, devalorizarea intenționată a politicii în genere, considerată ocupație ignobilă pentru un intelectual absolut (de-ar auzi asta Roberto Benigni!).

Deci, am conchis, stânga pentru Mircea V. Ciobanu înseamnă de fapt „icoana stelei ce-a murit” a comunismului sovietic. Falimentul sistemului sovietic e adevărul suprem, în fața căruia nu se mai pot îndreptăți nici Gramsci, nici Togliatti, nici Berlinguer… Erorile acestea, care se văd atât de bine de pe solul italian, nu sunt comise numai de M. Ciobanu. Din păcate, ele aparțin, cu mici excepții, întregii opinii publice din Moldova și sunt alimentate de lipsa unei stângi, și a unei drepte, moderne.

Drumul spre Europa, în lucru

Ambele, stânga și dreapta, sunt conservatoare. Nu exprimă un conținut social real. Stânga nu are o clasă muncitoare sau medie pentru care să lupte, parazitează pe nostalgiile bătrânilor. Dreapta e reprezentată de rechini capitaliști care parazitează pe stat. Teoriile lor nu reflectă realitatea, ci o maschează. Prin urmare, M. Ciobanu poate că ar avea o scuză. Dar n-a fost scuzat. Rechinii webului l-au atacat fără milă.

Sociologul Vitalie Sprânceană i-a spus fără menajamente pe facebook că a scris un text nereușit și greșit. Iar scriitorul român de stânga Vasile Ernu, în care de fapt Mircea Ciobanu și țintea cu articolul său, a replicat că un text ca al lui Ciobanu nu mai este imaginabil într-o țară din vest, dar nici în România, nici în Rusia. Sunt mai lenți moldovenii?

Dacă ne bazăm pe ce zicea Marx, că nu conștiința determină viața, ci viața determină conștiința, răspunsul ar fi că evoluția capitalismului moldovenesc este cu mult în urma capitalismului din alte țări, prin urmare nici conștiința socială nu e suficient de dezvoltată. Nu ne rămâne decât să așteptăm apariția unei puternice clase medii moldovenești, care să-i limpezească pe intelectuali. Mai ales pe intelectualii absoluți și aristocrații spiritului.

Victor Druță

Patru noutăți, văzute de Victor Druță

Un război care nu se mai termină

Grecisme moldovenești

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version