„La situazione politica non è buona”

Așa zicea într-un cântec Adriano Celentano. și cuvintele acestea, cu mici excepții, sunt adevărate întotdeauna și în toată lumea. În Italia guvernul stă să cadă, în Egipt dictatura militarilor își face de cap, în Siria e război cu arme chimice. Doar în Coreea de Nord pare să fie pace și stabilitate – acum, după ce tânărul dictator și-a executat fosta iubită cu mitraliera…

Atunci când scăpasem de criza de guvern și de pericolul alegerilor anticipate, atunci când ne liniștisem că prevăzuta parafare a acordurilor politice cu Uniunea Europeană de la Vilnius va avea loc, iată că Rusia deschide focul împotriva țărilor candidate la aderarea europeană. Din gelozie, ca bărbații ce își omoară soțiile care i-au părăsit și care vor să iubească alți bărbați. Nu, ai fost a mea, trebuie să fii a mea până la moarte.

Ați fost republici-surori sub oblăduirea Rusiei-mame? Atunci trebuie să fiți alături de Rusia, în Uniunea Euroasiatică, pentru totdeauna, în vecii vecilor! Amin. Această iubire – posesivă, obraznică, în stil retro – s-a exprimat pentru Ucraina printr-un dur război vamal, care a dus la oprirea fluxului de mărfuri ucrainene spre Rusia. Armenia, care se afla și ea în tratative de aderare la Uniunea Europeană, a fost șantajată până când nu a declarat că renunță la aderarea europeană în favoarea aderării la uniunea vamală euroasiatică.

După care a bătut și ceasul Moldovei. La început ne-au vizitat filozofi ruși alde Dughin care s-au întreținut cu intelectuali filoruși din Moldova, au făcut fum cu ideile lor și ne-au încercat cât de tari la cap suntem. Apoi a descălecat la Chișinău vicepremierul rus Dmitrii Rogozin. Acesta, ca un brav diplomat ce este, nici nu a încercat să ne vorbească cu binișorul, să ne demonstreze cu răbdare avantajele măreței Uniuni ale semințiilor Aziei și Evropii, nu. Rogozin ne-a luat cu zburlita, ne-a atacat din start pocnindu-ne în pălărie cu amenințări.

A zis așa: „Semnarea și parafarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană este, de facto, dreptul de a te afla în antreul saunei. Asta deloc nu înseamnă că veți fi invitat în saună pentru a vă încălzi. În acest antreu, veți fi obligat să aduceți papucii pentru toți cei care au dreptul să facă baie cu aburi, să îi acoperiți cu o pătură sau plapumă. Cu alte cuvinte, în principiu, este un fel de muncă care-ți oferă o posibilitate de a fi omul de serviciu al Uniunii Europene…

Se poate de întrebat partea turcă, cât timp ei se află în acest antreu. Ei deja s-au săturat de atâta așteptare. Uniunea Europeană nu este un produs de cauciuc care poate să se întindă la nesfârșit în toate direcțiile.”

Iar pentru ca sensul parabolei sale poetice să ajungă până la ultimul prost din ultimul rând, domnul Rogozin a adăugat aluziv și malițios: „Sper că nu veți îngheța la iarnă.”Adică, să știți că robinetul gazelor cu care vă încălziți voi s-ar putea să se închidă.

Același lucru ni l-a spus și Ghenadi Onișcenco de la Rospotrebnadzor, agenția rusă de supraveghere a calității produselor alimentare, că s-ar putea, la o adică, să avem din nou un embargo la importul băuturilor alcoolice moldovenești pe piața Rusiei, ca în 2006. Ca să dreagă un pic busuiocul după amenințările mojicești ale lui Rogozin, iată că a pogorât din ceruri la Chișinău și patriarhul întregii Rusii Kirill…

Și astfel, Rogozin, Onișcenko, Kirill ne confirmă a nu știu câta oară că Rusia are un regim autoritar. Nu putem cumpăra gaze de la o companie independentă, gazele ni le dă Putin, Rogozin. Nu putem crede că Rospotrebnadzor-ul ne dă un ok la importuri doar pe baza calității produselor noastre, nu, pentru că vinurile moldovenești devin în mod automat pline de otrăvuri periculoase dacă asta o vrea șeful rușilor. și chiar la domnul Dumnezeu nu putem ajunge fără a sta în anticameră la Kirill… Ei bine, ne putem noi uni cu acești prieteni grobieni? Putem noi oare spera că vom învăța de la ei ce este justiția, binele, frumosul, toleranța?

Întrebările acestea par ușoare, retorice, dar de fapt sunt destul de grele. Treizeci la sută din exporturile noastre merg pe piața rusă. În Rusia lucrează vreo jumătate de milion de moldoveni care trimit acasă mai mult de jumătate din remitențele emigranților noștri de pretutindeni. Și deci, indiferent de obrăznicia emisarilor ruși, eventuala opțiune pentru Uniunea Europeană ne va face să pierdem o serie de avantaje reale în schimbul unor beneficii și oportunități virtuale.

Pentru a hotărî e nevoie de mult curaj. Cu atât mai mult că spațiul informațional moldovenesc este dominat de media rusești, iar sondajele arată că populația este înclinată să accepte mai degrabă Uniunea vamală decât Uniunea Europeană. Și asta cu toate că avem numeroase detașamente de moldoveni în Occident, cu toate că avem contacte destul de intense cu România.

În legătură cu declarațiile insolente ale lui Rogozin, vicepremierul moldovean Valeriu Lazăr a declarat: „De fapt, fără a subestima meritele semnatarilor Declarației de independență, trebuie să înțelegem că lupta adevarată pentru independența Republicii Moldova începe abia acum. Trebuie să manifestăm maturitate politică și să punem în mișcare inteligența și profesionalismul pentru a gestiona această situație. A lupta cu adevarat pentru o cauză înseamnă a-ți asuma riscurile inerente. Urmează să facem față tuturor încercărilor la care va fi pusă Republica Moldova în următorii câțiva ani.”

Cuvinte frumoase, n-ai ce zice. Să vedem faptele care vor urma.

Victor Druță

Occidentul și peștele mort
Despre războiul civil al poetului Bondi și alte lucruri grotești
Moldova: Repere ale normalității
Dați-i Moldovei o clasă medie
Moldova: aproape de Europa, departe de Transnistria