O ţară care pierde populaţie, în care mor mulţi şi se nasc puţini, şi care atrage (sau lasă să intre) tot mai puţini imigranţi. Italia suprinsă pe 19 februarie de Istat nu o duce prea bine.
La 1 ianuarie 2016, populaţia totală era de 60.656.000 de rezidenţi, 139.000 în minus (-2,3 la mie) faţă de anul trecut. În 2015 au fost înregistrate 653.000 de morţi (+54.000 faţă de 2014), cu o rată de mortalitate de 10,7 la mie, care este cea mai ridicată de la Al Doilea Război Mondial încoace. Naşterile au fost în schimb în număr de 488.000 (-15.000), nou minim istoric de la Unificarea Italiei. Sporul natural (diferenţa dintre naşteri şi decese) a ajuns la -165.000.
2015 a fost al cincilea an consecutiv de reducere a fertilităţii, ajunsă la 1,35 copii de femeie. Vârsta medie a mamelor a urcat între timp la 31,6 ani.
Străinii rezidenţi în Italia la 1 ianuarie 2016, scrie Istat, sunt 5.054.000 şi reprezintă 8,3% din populaţia rezidentă totală. Faţă de 1 ianuarie 2015, reprezintă o creştere de numai 39.000 de unităţi. Populaţia de cetăţenie italiană scade la 55,6 milioane, înregistrând o pierdere de 179.000 de rezidenţi.
22% (13, 4 milioane) din populaţie are peste 65 de ani. În diminuare rezultă atât populaţia la vârstă activă (15-64 de ani) cât şi cea de până la 14 ani. Per ansamblu, vârsta medie a populaţiei ajunge la 44,6 ani.
136.000 de străini au devenit italieni. Cifrele cresc de la an la an: în 2005 s-au obţinut 29.000 de cetăţenii italiene, în 2010 numărul lor a ajuns la 66.000.
