in

Casa mea e aici, nu în România

Multă lume mă întreabă: “Când pleci acasă?” “ACASĂ, dragii moșului ” -ar zice bunicul…
Acasă te întorci, nu pleci.
Acasă e acolo unde îți e familia. 
Acasă e acolo unde ești primit cu dragoste. Acasă e unde îți ții amintirile, unde aprinzi în fiecare vineri o candela pentru morti și vii.
Acasă e acolo unde îți uzi florile sau îți mângâi pisica, îți scoți câinele la plimbare. 
Acasă e acolo unde îți faci patul dimineața și dai pupici celor cu care îți bei cafeaua. Acasă e unde îți ții papucii la ușa, unde ai periuța de dinți, unde te saluta vecinii, unde măcelarul îți dă carnea proaspătă și îți cunoaște gusturile culinare.
Acasă este acolo unde ștergi păianjenii zilnic. Acasă e acolo unde stai cea mai mare parte din viața.

Acasă… nu te intorci în vacanta pentru 7 zile pe an.
Aia nu e casă … Casa aceea care așteaptă banii tai e doar o investiție pentru siguranța viitorului. 
O alternativa. Acolo te duci sa strângi ceea crezi ca-ți va trebui. Prin casa aceea goala și poleita vrei sa arăți lumii ca nu ai pierdut vremea pe unde ai muncit. Vrei sa arăți lumii ca poți. Vrei să se știe că ai.
Vrei sa ți se recunoască truda. Cu cât e gardul mai înalt cu atât mai mare îngâmfarea. 

Dar tu nu ai trăit în toți acești ani. Ai muncit, ai plănuit, ai cărat , ai trimis, ai visat, ai sperat.
Acum ești în incertitudine.
Oare să pleci în vacanță? Are rost? Părinții au îmbătrânit cu dorul în suflet, copiii sunt la casele lor sau cu tine. Soțul a plecat cu alta sau îți e alături… 

Tu nu poți trai încă în România.
Copiii nu vor, nu se acomodează într-o tara străină lor. Sunt născuți aici. Nu vor ocupa camerele multe sau etajele. Nu au ce face într-un sătuc izolat dar cu case pompoase făcute parcă de fală. 
Iar tu te gândești doar la anii pierduți și durerile de spinare de la caratul sacilor cu moloz.

În vacanță ai construit totul . Doar atunci se putea munci. Eh, câte vacanțe i-au trebuit casei sa se ridice! 
Nici tu nu știi cui folosește acel colos care l-ar face invidios chiar și pe președinte. Nu știi ce vei face acolo sau cum vei urca scările la batranete. Nu știi cum vei avea grija de tot, cum vei șterge păianjenii sau geamurile duble și înalte. 
Te gândești să-ți aduci anii de vechime în Italia. Vrei o pensie, vrei un rost, chiar o vacanță. Pentru ca ai înțeles: “Acasă” e acolo unde îți bei cafeaua dimineața alături de dragii tai. Acasă e unde ești iubit cu adevărat. 

Păcat ca nimeni nu-ți cumpăra casa din România.
Păcat, au fost bani investiți pe care nu-i vei recupera niciodată.
Tu ți-ai vinde anii munciți fiindcă ai înțeles. 
Doar că anii nu se cumpără….

Doina Butnaru

Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ