de Viorel Boldis
Când anul trecut am discutat cu Robert Răducescu pentru prima dată despre Proiectul de lege pentru românii din străinătate, sincer, eram foarte sceptic în privința reușitei lui. Din mai multe motive, dealtfel lesne de înțeles. La acea vreme începuse deja campania electorală și știm cu toții cum curg promisiunile atunci, mai ceva ca apa pe Sena. Așa că, promisinuea lui Viorel Badea de a sprijini acest proiect de lege și de al prezenta Parlamentului, am luat-o ca și pe clasica promisiune electorală ce moare imediat după alegeri.
Ei bine, alegerile s-au încheiat, cine a pierdut a pierdut, cine a câștigat a câștigat, și spre surprinderea mea proiectul legii pentru noi românii din strainătate nu a fost uitat: atât Viorel Badea cât și Eugen Tomac (și din sursele mele încă alți câțiva senatori și deputați) și-au arăt disponibilitatea de al susține.
Românii din diaspora fac legea
Dar, cum era de așteptat, imediat ce acest proiect a fost făcut cunoscut, a și intrat în "gura lumii". Încă de la început discuțiile pe tema lui, în loc să fie constructive, au pornit ca o avalanșă, încărcate doar de polemici și invective, de-ai zice că poporul român nu mai e un popor de poeți ci unul de polemiști. Din păcate polemica doar de dragul polemicii nu aduce nimic bun și nu va fi de folos nimănui.
"Reprezentantul comunităţii va fi unanim recunoscut"
Știm cu toții cum a funcționat DRP-ul (Departamentul pentru romănii de pretutindeni) și cum sute de mii de euro se pierdeau de multe ori în proiecte fantomă. Este de ajuns să aruncăm o privire listei cu proiectele care au fost finanțate de către acesta. Cu siguranță activitatea DRP – ului nu a fost una eficientă, iar consecințele se văd. Dacă astăzi Diaspora română este mai dezbinată decât oricând, se datorează în primul rând proastei politici duse în ceea ce ne privește de către toate guvernele care s-au succedat la conducerea țării în ultimii 23 de ani. Dar nu putem da vina doar pe cei de la București, o mare parte a responsabilității o purtăm și noi. Sutele de asociații răspândite peste tot, de cele mai multe ori formate doar din cei care le-au înființat, nu fac altceva decât să fărâmițeze și mai mult comunitatea noastră. Este rușinos faptul că, pur fiind noi comunitatea străină cea mai numeroasă (în Italia, cel puțin), din punct de vedere politic nu reprezentăm nimic, suntem efectiv marginalizați de către toți: atât de catre țările unde viețuim, cât și de către statul român.
Când săptămâna trecută cele două propuneri romănești pentru listele de candidați ale PD -ului au fost respinse de către Bersani, am avut încă odată, din păcate, confirmarea faptului că nu sântem "interesanți", că din punct de vedere electoral nu contăm nimic. Pentru că acesta a fost adevăratul motiv al escluderii celor două candidate, nu meritele sau demeritele lor.
Doar în momentul în care comunitatea românească va înțelege că pentru a fi luată în considerare este nevoie de o participare și o implicare a ei nu doar în viața socială, economică și culturală, ci și în cea politică. Ei bine, aceasta este cheia succesului Diasporei române: o mai mare implicare în viața politică, atât în cea a țărilor de rezidență, cât și în cea a României. Cum se poate ajunge la acest rezultat? Răspunsul nu este de loc simplu. Cu siguranță regulile scrise sau nescrise, în baza cărora asociațiile românești își desfășoară în momentul actual activitatea, nu sunt deloc eficiente.
Iată de ce cred că a sosit vremea ca Diaspora să beneficieze de o lege care să-i permită să se exprime și să-și exprime adevărata forță și valoare. Diaspora are de acuma maturitatea necesară pentru a beneficia de o astfel de lege.
Am luat ca model legea italiană pentru diaspora lor, pentru simplul fapt că Italia are poate cea mai bogată experiență în ce privește emigrarea. Sigur, între emigrația italiană și cea românească există multe diferențe, în primul rând în ceea ce privește numărul emigranților, dar ca și punt de pornire, ca și bază de discuție, legea lor este mai mult decât validă, iar cei care contestă din start acest lucru, ar face bine înainte de a polemiza să o citească. Eu sunt ferm convins că o astfel de lege ar putea, prin intermediul Comitetelor sau cum vom dori să le numim, să-i împingă pe români la o mai mare participare în sânul colectivității și să creeze bazele atât de mult doritei coeziuni. Dacă această lege ar atinge doar acest scop – coeziunea românilor din Diaspora și o mai mare participare a lor la viața politică – am putea fi mulțumiți cu toții.
Băieţii de comitet
S-a polemizat până și pe faptul că am discutat această propunere de lege (pentru că despre o propunere este vorba) în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul comemorării lui Eminescu! Răspunsul este cât se poate de simplu: am profitat efectiv de această ocazie! Știm cu toții că nu este ușor să-i strângi pe români la un loc, mai ales atunci când subiectul de discuție este legat de politică. Eminescu, între altele, a fost și un mare unionist, și eu am sperat ca umbra lui, ca spiritul lui, să cadă oarecum și peste cei prezenți la manifestările organizate în numele lui! Acesta a fost singurul motiv și nu văd de ce unii se simt datori să polemizeze și pe această temă.
În perioada următoare vom organiza alte întruniri, atât în Italia cât și în celelalte țari unde prezența românilor este numeroasă, vom încerca sa implicăm cât mai multi români, cât mai multe asociții, astfel încăt in urma acestor dezbateri să putem prezenta Parlamentului o propunere concretă. Îi rog pe toți cei care, mai mult sau mai puțin, sunt în oarecare măsură formatori de opinie sau reprezentanti ai comunității, să participe efectiv la discuții cu propuneri sau critici, dar nu doar polemizând, pentru că, așa cum am mai spus, polemica doar de dragul polemicii rămâne doar boare de vânt.
