Menu
in

Scrisoarea unui român din Italia: „Politicienii care nu-şi respectă promisiunile, să fie bătuţi cu urzica şi tunşi zero”

Am primit la redacţie scrisoarea unui român din apropierea Romei, care explică de ce este solidar cu protestatarii din ţară. David Vasile avansează soluţii extreme pentru politicienii care nu-şi ţin promisiunile electorale: „să se poată exercita acţiuni punitive asupra lor… tunşi zero, scuipaţi, bătuţi cu urzica”.

Sunt un român plecat de acasă din cauza nivelului de trai foarte ridicat, mi-era teamă să nu devin obez şi… am plecat! De peste zece ani locuiesc într-o localitate din apropierea Cetăţii Eterne, Roma. Vreau să vă anunţ că toţi românii pe care i-am întâlnit sunt solidari cu cei din ţară.

În afara protestelor pe deplin justificate, în afara tuturor dezbaterilor de televiziune cu personaje ce dau senzaţia că vor să se lipească şi ei de ceva, situaţia este mult mai profundă, mult mai sensibilă. După părerea celor cu care am vorbit zilele acestea, aşa-zisa democraţie este un paravan în umbra căreia se poate fura în linişte. Majoritatea a ajuns la concluzia că este stringentă schimbarea modului de gândire a politicienilor, a mentalităţii lor, nu trebuie să intre în politică să se îmbogăţească peste noapte. Trebuie făcută o comisie de independenţi, de străini, care să controleze conturile tuturor oamenilor din ţară…

Politicienii să nu aibă voie să facă afaceri, e necesar ca ei să fie oameni devotaţi poporului, să-şi declare veniturile înainte de a-şi depune candidaturile, apoi, în timpul campaniilor electorale, când ei încearcă să atragă votul oamenilor prin fel de fel de promisiuni, ar fi normal să existe şi un punct în lege care să stipuleze foarte clar, că în cazul nerespectării promisiunilor electorale să se poată exercita acţiuni punitive asupra lor… ce ştiu eu… tunşi zero, scuipaţi, bătuţi cu urzica

Nici o persoană din România să nu depăşească un anumit barem în contul său, indiferent ce învârteli şi afaceri face. Nu ştiu dacă vă amintiţi, înainte de ’89 se auzea referitor la unul care „avea” şi era prea potent: se descurcă, e descurcăreţ; astăzi s-a schimbat titulatura: şmecher, şmecher de şmecher, mafiot!

Dacă politicienii nu ar avea voie să facă afaceri (fiindcă aşa ar avea timp mai mult să se ocupe de problemele populaţiei), iar patronii să nu poată depăşi acel barem, de 50 de lei, de 100.000 de dolari, de 1.000.000 de euro, restul ar reveni la stat ca să-i distribuie acolo unde este nevoie. De ce? Pentru că nu toţi pot face politică, nu toţi pot fi afacerişti, nu toţi pot fi bogaţi.

Au dreptate oamenii când spun: „bă, dar nu le ajung milioanele de euro? Cât mama dracului vor? Ce, ei trăiesc mai multe vieţi, iar alţii să nu aibă o bucată de pâine?” Părerea oamenilor este că nelucrând la problemele de fond, indiferent cine ar veni la putere va fi tot un eşec. Va fi aceeaşi Mărie cu altă pălărie!

La mentalitate trebuie umblat. Cred că la asta făcea referire Poetul Naţional, în Împărat şi Proletar, când îndemna: „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă / Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi / Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă / Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă / Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi„.

David Vasile

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version