De 15 ani, Lenuta Petcu, o româncă de 58 de ani, trăiește la marginea localității Buttapietra, în provincia Verona, fără acte, fără adresă oficială și fără a figura în vreo evidență a autorităților. Pentru comunitate este o figură cunoscută din vedere. Pentru primărie, însă, ea nu există. Situația ei a rămas neschimbată timp de mai bine de un deceniu, după ce a ales să ducă o viață izolată alături de partenerul ei, Giulio Curione, decedat în luna octombrie.
O româncă trăiește de 15 ani „invizibilă” în Italia
Primărița Sara Moretto vorbește despre „o situație particulară și delicată”, cunoscută de serviciile sociale încă din perioada în care Curione era în viață. Bărbatul, originar din Mazara del Vallo, locuia în zonă încă din anii ’80, într-o rulotă amplasată pe câmpul de pe via Piombazzo. Acolo, în 2010, a cunoscut-o pe Lenuta, cu care a început o relație în condiții de marginalitate profundă, scrie Corriere della Sera.
După ce rulota a devenit inutilizabilă, cei doi s-au mutat într-o baracă improvizată, în care femeia locuiește și astăzi. Convivialitatea lor a fost însă marcată de episoade violente. În 2018, Curione a agresat-o grav pe Lenuta, provocându-i fracturi și traumatisme, fapt pentru care a fost condamnat și a ispășit zece luni de închisoare. La întoarcerea lui, femeia l-a reprimit, fără alternative reale, lipsită de acte și imposibil de integrat în sistemele oficiale.
Moartea bărbatului, survenită brusc – probabil în urma unui infarct în timp ce mergea cu bicicleta –, a lăsat-o pe femeie complet singură, într-o locuință fără electricitate, fără apă curentă și cu o sobă improvizată drept singura sursă de căldură. Își spală hainele și se îngrijește într-un pârâu din apropiere.
>>> Citiți și: Relație născută online, sfârșită în violență: româncă din Bologna terorizată de partenerul italian
Evacuarea se apropie, iar identitatea ei trebuie reconstruită
Situația a devenit urgentă după ce proprietarul terenului a anunțat intenția de a vinde parcela, solicitând eliberarea zonei. Pentru ca autoritățile să o poată muta legal și să-i ofere o soluție de locuire, este necesară reconstruirea identității sale — un demers imposibil fără documente, rezidență sau înscriere în registrele primăriei.
Primăria a cerut sprijinul consulatului României pentru a reconstitui identitatea și actele femeii, primul pas obligatoriu înainte de orice măsură de protecție sau relocare.
Între timp, singurul ajutor constant îi vine de la o localnică, Luisa Bazzoni, care îi aduce mâncare, medicamente și strictul necesar pentru a supraviețui. Ea lansează și un apel public: „Elena are nevoie de un loc unde să meargă. I-ar ajunge o cameră simplă și un petic de pământ. Nu vrea să plece din Buttapietra, nu a văzut niciodată Verona.”
Până la clarificarea situației, Lenuta continuă să trăiască în baraca din via Piombazzo, susținută doar de solidaritatea vecinilor și de speranța că, după ani de invizibilitate, își va putea revendica în sfârșit identitatea.