Românii reprezintă, oficial, cea mai numeroasă comunitate străină din Italia, cu 1,73 milioane de rezidenți înregistrați la 1 ianuarie 2024. Ținând cont că de atunci au trecut 2 ani, este posibil să fim deja 2 milioane în Italia. Oricum, aceea este cifra spre care se îndreaptă comunitatea românească. Datele arată dimensiunea reală a unei prezențe consolidate în timp, care a devenit parte integrantă din structura socială și economică a Italiei. Nu este vorba doar despre cifre, ci despre milioane de destine legate de muncă, familie și integrare, într-o țară care a devenit „acasă” pentru foarte mulți români.
După boom-ul aderării la UE, o transformare tăcută
Raportul Cnel privind imigrația 2025 „Cunoaștere pentru integrare”, lansat zilele trecute, arată că, după faza de creștere accelerată de după aderarea României la Uniunea Europeană, numărul românilor rezidenți în Italia a început să scadă treptat în ultimul deceniu. Motivele nu țin de plecări masive, ci mai ales de dobândirea cetățeniei italiene. Mulți români nu mai apar în statistici ca străini, deși continuă să trăiască și să muncească în Italia. „Cei plecați nu au dispărut, ci s-au integrat juridic”, subliniază documentul.
În același timp, se observă o reducere și a numărului de rezidenți născuți în România, un semn al stabilizării comunității și al apariției noilor generații de români crescute direct în Italia. Acest proces schimbă profilul diasporei românești, dintr-una predominant temporară într-una profund ancorată în societatea italiană.
Albanezii și marocanii, un parcurs diferit
O dinamică distinctă apare în cazul comunităților albaneză și marocană, cu 416.000, respectiv 412.000 de rezidenți. Pentru ambele grupuri, raportul evidențiază faptul că numărul persoanelor născute în țările de origine îl depășește pe cel al cetățenilor străini oficiali. Fenomenul este explicat tot prin amploarea obținerii cetățeniei italiene, un proces accelerat în ultimii ani.
„Achizițiile de cetățenie au devenit factorul dominant al transformării statistice”, se arată în document, o realitate care schimbă percepția asupra migrației fără a reduce însă prezența efectivă a acestor comunități în Italia, scrie agenția Dire.it.
► Un drum fără oprire: confesiunea unui român plecat în Occident în anii ’90. „Viața trăită la limită”
Moldoveni, bengalezi și chinezi: creșteri constante
Comunitatea moldoveană numără 103.000 de rezidenți, iar evoluția sa urmează un model apropiat celui românesc, dar la o scară mai mică. În schimb, raportul semnalează creșteri susținute în cazul unor comunități precum cea din Bangladesh, cu 193.000 de rezidenți, sau cea chineză, care a ajuns la 309.000 de persoane.
În cazul comunității chineze, documentul remarcă o particularitate importantă: menținerea identității și o implicare mai redusă în tranziția către cetățenia italiană. Această stabilitate explică de ce numărul rezidenților rămâne ridicat chiar și după decenii de prezență continuă.
Nordul și centrul Italiei, magnet pentru populația străină
Distribuția populației străine este descrisă ca fiind „puternic asimetrică”, cu o concentrare masivă în nordul și centrul Italiei. Lombardia găzduiește 22,9% din totalul rezidenților străini, urmată de Lazio cu 12,2% și Emilia-Romagna cu 10,7%. Aceste regiuni sunt principalele centre economice și de ocupare a forței de muncă.
Raportat la populația totală a regiunilor, Emilia-Romagna are cea mai mare incidență a străinilor, 12,6%, urmată de Toscana și Lazio. În contrast, sudul Italiei și insulele înregistrează ponderi mult mai reduse, atât ca număr absolut, cât și ca impact demografic.
Datele prezentate confirmă o realitate deja vizibilă la nivel social: Italia nu mai este doar o destinație temporară pentru muncă, ci un spațiu de viață stabil pentru milioane de persoane. Informațiile sunt cuprinse în Raportul privind imigrația 2025, prezentat la Roma, la Villa Lubin, în cadrul evenimentelor dedicate Zilei internaționale a migranților, de către CNEL, organism consultativ al statului italian.