Menu
in

„Câteodată cred că nu sunt făcută pentru dragoste.”

Din când în când simt că mă sufoc. N-am fost şi nici nu sunt un suflet calm, perseverent, liniştit şi răbdător. Am fost întotdeauna un suflet zgârcit, n-am aşteptat, am mâncat şi m-am fript; am realizat că de multe ori m-am grăbit şi am început să alerg deşi trebuia să mai aştept.

Alteori am aşteptat prea mult, am oferit ocazii peste ocazii şi am pierdut timp preţios lângă oameni care m-au ţinut legată de amărăciunea lor.

Când m-am decis să plec, n-am anunţat pe nimeni. O femeie nu anunţă, pleacă fără prea mult zgomot. Fară nimic, dar cu fruntea sus, preferă să plece dintr-un loc în care n-avea ce căuta. O femeie care s-a săturat, nu va plânge pentru tine. Pleacă pur şi simplu.

Când o vei pierde, când vei striga după ea şi nu se va mai întoarce, să nu o mai cauţi: las-o să plece, fii destul de matur pentru a înţelege că tu nu-i poţi oferi tandreţea de care are nevoie. Când iubeşti un om dar acesta este nefericit, lasă-l să plece.

Fiecare femeie ascunde în suflet iubiri nemuritoare, clipe preţioase pe care tu nu le poţi atinge. Ce a fost, s-a dus. Ce mai contează cum a iubit-o el? Tu eşti astăzi lângă ea. Tu cum o vei iubi? Prin cuvinte sau fapte?

Maria Cristiana
http://eusuntfemeie.com/

„Eu sunt femeie”, cu sute de mii de cititori, blogul unei românce din Italia, fenomen mediatic

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version