Menu
in

Dana Mihalache: “Să ne comportăm ca italienii, dar să rămânem cu spiritul nostru românesc”

Primăria Romei a prezentat proiectul ''Romani d'Europa'', o campanie de integrare pentru neocomunitari. O expoziţiei de fotografii la metroul din Roma spune poveştile a 10 străini rezidenţi în Italia, printre care trei români: Bogdan Neagu, întreprinzător, Marin Spînu, asistent medical şi Dana Mihalache, mediatoare culturală. Vă prezentăm în acest număr povestea Danei Mihalache, aşa cum a apărut în cartea care însoţeşte proiectul, ilustrată cu fotografii realizate de Abramo De Licio.

Dana Mihalache a ajuns în Italia în 1996 din curiozitate. Licenţiată în inginerie automobilistică, după o experienţă într-o societate de piese de schimb pentru maşini de cursă şi clasicele munci de baby-sitter şi femeie de serviciu, a "descoperit" medierea culturală. A fondat filiala de la Roma a asociaţiei Spirit Românesc, care se ocupă de integrarea comunităţii româneşti în societate.

Proiectul “Nimeni nu poate creşte singur”

Asociaţia se ocupă acum de un proiect finanţat de Uniunea Europeană, contra abandonării copiilor de către părinţii care emigrează. Proiectul se numeşte "Nimeni nu poate creşte singur".

"Vom pregăti 20 de "mediatori de comunitate", voluntari care vor desfăşura o muncă de sensibilizare în şcoli, în biserici şi în locurile de întâlnire pentru drepturile copilului", explică preşedinta asociaţiei, Dana Mihalache.

"Obiectivul este favorizarea reîntregirii familiale, pentru că pentru un copil este un şoc să trăiască fără părinţi, la rândul lor afectaţi de sentimente de vinovăţie care nu le permit să relaţioneze corect cu alţi copii. Vrem să facem să se înţeleagă că aceşti copii au dreptul să plângă, să râdă şi să se joace în cadrul familiei lor".

Profesia de mediator cultural i-a permis Danei să termine cu clasicele munci manuale şi să-şi "folosească în sfârşit creierul".

Ingineră auto din Piatra Neamţ, imigrată în ţara maşinilor Ferrari

În 1996, după terminarea studiilor, Dana soseşte în Italia aproape din întâmplare: niciun motiv economic, ci doar din curiozitatea de a vedea ce anume există dincolo de Piatra Neamţ, localitate unde s-a născut şi a crescut. "Du-te, fata mea", o încurajează mama. "Te cunosc şi ştiu că ai suferi dacă ai rămâne, dar reţine că dacă nu te vei simţi bine te porţi întoarce în orice moment, pentru că în casa noastră va fi mereu loc pentru tine". Astăzi, la fel ca atunci, Dana încă se emoţionează amintindu-şi acele cuvinte. Însă emoţia nu o opreşte: în buzunar are o diplomă de licenţă în inginerie automobilistică şi este convinsă că în ţara maşinilor Ferrari, Lamborghini, Lancia şi Alfa Romeo nu-i va fi greu să găsească un loc de muncă.

Însă realitatea se dovedeşte a fi mult mai diferită. Lipsa permisului de şedere o transformă într-o clandestină şi o obligă la clasicele munci de baby-sitter sau femeie de serviciu: "Mă simţeam ca o umbră care umbla prin oraş. Nu puteam să ies din Italia, nu aveam o identitate, o valoare, nu eram nimic".

Prima slujbă, la negru

Prima ocazie de a-şi valoriza studiile soseşte odată cu angajarea într-un magazin care oferă piese de schimb pentru maşinile de curse.

"Primeam comenzile, făceam livrările, mergeam la circuitul din Vallelunga şi la raliul Popoli. Deseori ofeream şi sfaturi tehnice", povesteşte Dana. Toţi sunt impresionaţi de această tânără, mai ales străină, care se pricepe la perfecţie la motoare. Aprecierile curg, dar după un an şi jumătate, imediat ce cere să fie regularizată, răspunsul angajatorului este să o dea afară.

"Atât de rău m-am simţit încât, deşi iubeam foarte mult maşinile, nu am vrut să mai aud de ele".

Ajutorul serviciilor sociale

I-a fost greu să o ia de la capăt, şi pentru că Dana ar vrea să crească profesional dar nu ştie spre ce domeniu să se îndrepte. Pentru a cere ajutor, decide să meargă la serviciile sociale din municipiul său. "Eu voi deveni în curând cetăţean italian, pentru că nu vreau să plec", explică celui care o ascultă.

"Apoi dacă nu mă veţi ajuta să-mi găsesc un loc de muncă care să mă facă să-mi folosesc mintea, într-o zi va trebui să cheltuiţi mult mai mulţi bani pentru că voi înnebuni şi va trebui să mă întreţineţi".

Pare o butadă sortită să se încheie aici, însă după două săptămâni este sunată de la municipiu pentru a i se oferi un loc de muncă într-un cabinet de avocatură. "Vă place?", o întreabă asistentul social care a luat-o în grijă. "Nu contează, important e să încep", răspunde ea.

Permisul de şedere soseşte în 2000, după patru ani pe timpul cărora a fost o "fantomă".

Spirit românesc

"Când m-am întors în ţară pentru prima dată, mama mea mă aştepta în stradă, oprea toate maşinile care treceau pentru a vedea dacă eram eu înăuntru. Tatăl meu în schimb mi-a spus: "Credeam că mor fără a te mai revedea". Lipseam de patru ani şi în viaţa mea nu l-am mai văzut plângând" .

Odată cu liniştea pe care i-o permite regularizarea, Dana se dedică trup şi suflet căutării unui loc de muncă care în sfârşit să o satisfacă. "Pentru a înţelege ce mi-ar plăcea cu adevărat, am început să urmăresc toate conferinţele pe care le găseam pe internet, de la agricultură la informatică". Descoperirea interculturii soseşte în acest fel, neaşteptată ca o revelaţie, cu o serie de cursuri în domeniul medierii.

Şi vine şi decizia de a da viaţă "filialei" romane a asociaţiei Spirit Românesc, al cărei sediu principal este la Brescia. Din acest moment, obiectivul mult râvnitei creşteri profesionale devine ajutarea conaţionalilor să se integreze.

"Dacă ar fi fost cineva care să mă ajute pe mine, mi-aş fi rezolvat problemele mult mai rapid. De aceea cred că ajutarea celor care sunt în dificultate, în special când s-au confruntat deja cu anumite situaţii, este fundamentală. Pe lângă aceasta, uneori există un fel de prejudecată în privinţa românilor şi asociaţia, prin intermediul muncii sale, încearcă să o atenueze".

Spirit Românescpoartă în nume şi apărarea identităţii "originare". Şi primul proiect aprobat, în 2007, a avut ca obiectiv crearea de cursuri de limbă şi cultură română pentru tinerii a patru şcoli de stat din Roma. Cursuri la care au participat circa o sută de copii (unii şi italieni) şi din care s-a născut grupul folcloristic Dor Călător, care promovează tradiţiile populare în rândul tinerilor şi membrilor comunităţii româneşti. Succesul a fost atât de mare încât a determinat guvernul de la Bucureşti, prin intermediul departamentului care se ocupă de concetăţenii din străinătate, să se ocupe de proiect şi să finanţeze activitatea de după şcoală şi un birou de orientare pentru părinţi.

"În acest moment facem o cartografiere a şcolilor din provincia Roma pentru a şti numărul de români înscrişi în fiecare instituţie".

Între timp, pentru Dana munca continuă să fie un factor determinant de integrare: "Să lucrezi într-un grup mixt, aşa cum mi se întâmplă mie, te face să te comporţi ca un italian şi nu ca un străin care trăieşte într-o altă ţară. Acum în România îmi este mai dificil să vorbesc limba mea decât italiana, pentru că termenii tehnici ai proiectării şi muncii sociale i-am învăţat aici. însă nu trebuie să-ţi uiţi niciodată propria origine. Eu spun mereu că sunt cetăţean italian de origine română. Am aceste două identităţi în interior şi sunt mândră de asta. Aşadar, este important "să ne comportăm" ca italienii dar şi să ne păstrăm propriul spirit românesc".

(sursa: Romani D'Europa)

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version